11,844 matches
-
n-au coroană de lumină sfinții, ai? Zăăău?! se miră soția, întinzînd mîna să ia rama cu poza în mijloc. Ai-ai-ai! clătină ea din cap n-au coroană... Pînă să mai zică ceva soțul, care continuă să stea lipit de pervaz, surîzător, ea prinde zdravăn în mînă rama, găurind cu degetele hîrtia și începe să-l lovească, întîi în frunte, apoi unde nimerește. Na coroană, pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pămătuful, o arăta satul cu degetul, că i-ar fi rămas holdele pe cîmp. Femeia a reușit să-i scoată băiatului bluza, iar acum încearcă să-l îmbrace cu o flaneluță, dar copilul dă mereu din mîini, refuzînd. Stai! îi lipește femeia o palmă peste una din mîini. Dacă mai dai o dată în copil, te trăznesc de nu te vezi, aici, de față cu toți! întinde mîna spre ea soțul, amenințînd-o. Ce tot plesnești atîta?! Ție ți-au trebuit copii! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în tendoanele de sub genunchi, în vreme ce mintea, puțin încețoșată, e lovită mereu de același gînd: "Trebuie să divorțez de el!" Oameni încărcați cu bagaje circulă dintr-o parte în alta iar Aura, cu pieptul apăsat în bara de aluminiu, cu nasul lipit de geamul în care se zbate viscolul, simțindu-și agățat de colțul unui geamantan ciorapul stîng, frîntă din cauza oboselii și a romului, simte cum începe să tremure iarăși de furie și nu-și dorește decît să ajungă acasă, unde, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de metal, îndreptîndu-se spre ieșire, exclamînd printre dinții încleștați: Dumnezeii mă-si de meserie, dacă am ajuns să ne pese mai mult de sentimentele colegului decît de viața pacientului! Radu se face că nu aude și-și aprinde o țigară, lipindu-se cu genunchii de calorifer, să poată privi pe fereastră, în viscol. Cînd a intrat în sală și l-a văzut pe Runca asistat de Tudoriu, s-a pierdut o clipă, vrînd să se retragă, dar gestul autoritar al bătrînului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înaintează, vrea și el să meargă spre chiuveta de după ușă, să lase prosopul pe suport; întîlnirea lor față în față, în spațiul îngust, de vreun metru, între pat și masa așezată lîngă celălalt perete, creează un moment jenant; Mihai se lipește mult de marginea patului din fier, asemeni celor din spitale, luat cu chirie de la administrația uzinei, iar Maria Săteanu, pornită deja, se strecoară pe lîngă el. Ajuns la chiuvetă, cît aranjează prosopul, privirea lui urcă o clipă spre oglindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vocea Mariei, sonoră, albă, lipsită de orice inflexiune. Paralizate, brațele lui Mihai scapă trupul femeii, care se răstoarnă pe pat, cu capul pe blana ei de nurcă, puțin întors, cu un braț sub el, celălalt pe lîngă cap și bărbia lipită de umărul gol. O clipă, sub pleoapele căzute, paralizate și ele, Mihai are impresia că femeia răsturnată pe patul său e o schiță după "Nud"-ul lui Modigliani și, portretul înviindu-i clar în minte, deschide ochii plini de setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat pînă acum, vine în fața femeii, oferindu-i paharul, după ce, în prealabil, le ciocnește scurt pe amîndouă: Bine-ai venit, Maria! șoptește cu drag, ridicînd paharul său la nivelul ochilor, apoi îl coboară, lipindu-l de buze, așteptînd. Maria, fără să-și iasă din calmul său, repetă întocmai gestul lui Mihai, aducînd buza paharului lipită de a sa; privește un timp în ochii tînărului, apoi spre șirul de sticle, iarăși în ochii lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scurt pe amîndouă: Bine-ai venit, Maria! șoptește cu drag, ridicînd paharul său la nivelul ochilor, apoi îl coboară, lipindu-l de buze, așteptînd. Maria, fără să-și iasă din calmul său, repetă întocmai gestul lui Mihai, aducînd buza paharului lipită de a sa; privește un timp în ochii tînărului, apoi spre șirul de sticle, iarăși în ochii lui Mihai și, ca și cum altă ieșire nu ar exista, soarbe încet toată vodca, la finele căreia, menținînd încă paharul la gură, își mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doar intenția, ori că țipătul s-a dezlănțuit doar în mine... Mihai ridică blana și o agață la locul ei de mai înainte, în cuier, apoi, tăcut, cu privirea nehotărîtă, mai mult spre fereastra acoperită cu draperia de pluș, se lipește de pat și se așază pe marginea din fier, așteptînd, simțind că Maria va spune mai multe. Cîndva, o aude după un timp lung de tăcere cînd eram o copilă, ca Doina, un tînăr, cam de vîrsta ta, prima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l scuturi, iese din el un bărbat cum rar întîlnești, are stofă, draga mea... Doar n-ai impresia c-am să stau măritată cu el! Ea s-a posomorît. S-a ridicat din fotoliu și s-a dus la fereastră, lipindu-și puternic fruntea de sticlă. "Doamne, de ce nu-i mai în vîrstă, să mă fi cerut pe mine de soție!... Trebuie să trăiesc, să-mi văd fata ieșită doctoriță... L-am iubit pe soțul meu, l-am respectat, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nechemat de nimeni în existența lor se impunea luat în considerație. Fata a apărut pe cealaltă ușă, auzind ceva vorbe, înțelegînd că a venit el, preocupată să pară naturală, ca să facă o impresie bună. În brațele bărbatului, fetița a scîncit, lipindu-se mai bine de gulerul moale. Mama și fata au schimbat între ele o privire violentă, plină de neliniște, de întrebare, de rugă și de ură. Pe ea am luat-o în brațe a încercat un surîs Săteanu, să împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prezența femeii, ori poate că băutura l-a îndemnat să înțeleagă astfel. Cert e că i-a luat mîna, să i o sărute, dar s-a trezit cuprinzînd-o cu stîngă pe după mijloc. Vino mîine la zece i-a șoptit femeia, lipindu-și obrazul de al său -, ba nu, că la zece vine meditatorul Sorinei. Pe la unșpe jumate, tot pe intrarea dinspre biserică. Întors la masa de joc, înflăcărat de promisiune, Lazăr a făcut un semn spre stăpînul casei: Ăsta-i pocher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
văzînd privirea bătăioasă a lui Ovidiu. În magazie, găinile, legate de picioare, fac zgomot, deranjate de Mircea Emil, care a venit să-și ia o saltea. Căldura sobei se simte puternic prin perete, așa că el, rămas un timp cu spatele lipit de porțiunea fierbinte, renunță la intenția cu care a venit, trage două lăzi mai mari, aruncă o saltea peste ele, și se întinde, adormind imediat, surîzînd, cu obrajii furnicîndu-l puternic acolo unde a fost sărutat. În sala restaurantului, singurii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Trei cărți zice Lazăr. Și trei repetă profesorul, apoi filează îndelung, concentrat. Nu era chiar așa frumoasă, ți-o spun eu. Știa să pară. Te lauzi c-ai sărutat-o? Am cuprins-o de mijloc și ea mi-a șoptit... Lipindu-și obrazul de al tău. Exact! Cip. Încă un strop? Încă. Și cip. Noroc! Noroc! Și-atunci, de ce te-ai lăudat c-ai intrat pe furiș peste ea în dormitor, după ce i-ai îmbătat pe jucători cu două sticle pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
departe. Las aici și obiectele astea arată el spre schiuri și bețe -, că mă încurcă. Pune-le bine că n-am bani să le plătesc. Ce fac cu afișele și programele? întreabă organizatorul. Le vede directorul, apoi începi să le lipești; acuși e seară și are ce mă cînta ăla că nu i-am adus afișele; pariez că-mi cere înapoi tot ce-am băut de la el, chiar și apa de la robinet. Nu se știe încă dacă se mai ține premiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o atingă cu vîrful degetelor: Doamne, Maria, frumoasă mai ești! Surprinsă, de parcă acum l-ar fi observat prima oară, femeia întoarce ochii mari spre el, tresărind. Mihai mai face un pas și-i prinde brațele goale, apropiind-o pînă o lipește de trupul lui: Maria, îi șoptește, aproape atingîndu-i gura cu buzele femeile au nevoie de tine, ai ajuns un bun chirurg, revino printre ele, fii femeie! La terminarea Medicinei ai jurat să aperi viața, să nu faci din meserie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ochii îi stau ațintiți doar în ai femeii, ca ai cobrei care vrea să hipnotizeze prada. Vede mîna dreaptă a Mariei pregătită să lovească din nou, dar se grăbește s-o apuce cu stînga, ridicînd-o pînă ce poate să-și lipească buzele de ea. Profită de gest ca să ridice și mîna dreaptă a lui, numai bine să poată să-și umezească buricele degetelor cu salivă, pe care le întoarce pe mamelon, prinzîndu-l între primele trei, adunate ca atunci cînd faci semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de unul spune Mihai și-și coboară gura pe celălalt sîn, învăluindu-l în sărut. Femeia are totuși o reacție, brațele ei, care au stat inerte pe lîngă corp, se ridică, hotărîte să se abată asupra tînărului, dar trupul ei, lipit de marginea canapelei, se dezechilibrează, numai bine ca Mihai s-o prindă, ajutînd-o să se întindă pe spate. Palmele tînărului se așază făcute căuș peste amîndoi sînii, apăsîndu-i puțin, pentru ca imediat să coboare spre mijloc, ducînd cu ele în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un tîrziu, corpul Mariei face un gest de retragere spre perete, dînd de înțeles lui Mihai să se rostogolească alături. Maria rămîne nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală, un loc în care știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pune să te rogi lui Dumnezeu pentru gîndurile mele; eu n-o pot face, n-am crezut decît în mine..." Acul mare al pendulei s-a rotit deja de două ori, dar Maria stă încă în aceeași poziție, cu tîmpla lipită de pieptul lui Mihai, culcată pe brațul lui stîng care i-a cuprind umerii, răsfățată de degetul mare al bărbatului, adîncit în părul ei, mișcîndu-se de două ore încet și ușor, imperceptibil aproape, dîndu-i senzația unei dezmierdări pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țineau cursurile școlii de duminică și, în timp ce urechile îi erau încălzite de poveștile obișnuite despre abuzuri și sodomie, Carol își lăsa ochii albaștri spălăciți să hoinărească nestingheriți pe pereți, peste alfabetul alcătuit de copii și peste imaginile naive din Biblie, lipite cu bandă adezivă roșie și aurie. Băutul nessului și fumatul a multe, multe țigări, activitatea grupului, preocuparea pentru finanțare, rândul la cafea și comercializarea literaturii de propagandă - toate acestea erau elemente liniștitoare, de rutină, care o atrăgeau pe Carol. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chestie moale, vulnerabilă, care se micșorează. Își dorea din tot sufletul să-l avertizeze pe Margoulies, să-i spună cum anume ar trebui să-i examineze piciorul, cu mișcări ferme, dar calme. Numai că limba îi era uscată și părea lipită de cerul gurii. Între timp, Margoulies făcea unele mici observații ca pentru sine, dar cu voce tare și ostentativ. Așa îi plăcea lui să procedeze. Indiferent dacă examinarea era legată de cancer, cangrenă sau gonoree, lui Margoulies îi făcea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el - alături de el - înțelegându-l, empatic la zbuciumul intelectului care, la fel ca micuța locomotivă din cărțile pentru copii, se străduia să dea o semnificație propriei identități. Acasă, Naomi se postase în capul scărilor. Gura bebelușului, amorțită de somn, se lipise de locul de pe gât unde se putea simți pulsul. Naomi o trimisese pe bonă acasă. În clipa în care o va putea pune jos pe Cecile, îi va telefona lui Helen Meyer. Poate asistenta știa ce se întâmplase cu soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
caz, urma să fie trăsnit... Nu, Alan nu se putea gândi la cea mai adecvată sancțiune pentru comportamentul său, dar o castrare publică din partea ministrului Sănătății se apropia destul de mult de pedeapsa cuvenită. Încă întins pe jos, cu trăsăturile fine lipite de spinarea pistruiată a lui Bull, Alan vizualiza cu ochii minții armurile strălucitoare ale Cavaleriei Casnice sclipind în lumina soarelui de la Whitehall. Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în zona crepusculară. Naomi plecase înaintea lui. O împinsese pe Cecile în cărucior pe strada curată, cu vile în stil victorian, în drum spre Ten O’Clock Club de la Centrul de Sănătate Grove. Fiecare casă avea propriul abțibild de campanie lipit pe fereastră, însă în acea dimineață Naomi nu le dăduse atenție. Probabil că în orice altă dimineață le-ar fi salutat cu fraza „Vai, ce dovadă sănătoasă a unei societăți cu adevărat pluraliste“, pentru că se putea spune orice despre Naomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]