3,144 matches
-
Orizont și stil, La curțile dorului. Am reținut, pentru exactitatea ei, această judecată sintetică: „Opera lui Lucian Blaga, privită în întregimea ei, după aproape douăzeci de ani de creștere înceată, se bucură de o bivalență, făcută din reflexivitatea eseistică și lirism, care în producția timpului îi asigură puternic originalitatea.”3 Spuneam mai sus că rămâne ciudată espectativa lui Vladimir Streinu în raport cu un poet de talia lui Ion Barbu, amintit indirect, prin referiri la studiul lui Tudor Vianu despre autorul Jocului secund
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
II, p. 59 2 Pagini de critică literară, vol. I, p. 58 3 Pagini de critică literară, vol. III, p. 211 53 semnificația în epocă. Poetul este încadrat grupului poeților tradiționaliști care, după primul război mondial, au ținut dreaptă cumpăna lirismului nostru. Poetul însuși a probat de-a lungul timpului un talent robust, de certă noutate și originalitate. Ion Vinea capătă, sub condeiul inspirat al criticului, surprinzătoare dimensiuni mitologice: „Dacă în lumea noastră scriitoricească a existat unul căruia să i se
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
3 Pagini de critică literară, vol. V, p.p. 29-41 54 inconștiență, mai mult verbală, destul de greu de precizat, dar precizabilă în cele din urmă, a mers, zicem, către un umorism și o poezie, câteodată chiar satirică, primenită cu timpul, de lirismul vaporos de la început, dacă nu chiar golită cu totul de orice lirism.”1 Am gustat și un frumos paradox de genul : „...ultimul imitator al d-lui Ion Minulescu a fost d-sa însuși.”2 La Al. A. Philippide, prețuit fără
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
mult verbală, destul de greu de precizat, dar precizabilă în cele din urmă, a mers, zicem, către un umorism și o poezie, câteodată chiar satirică, primenită cu timpul, de lirismul vaporos de la început, dacă nu chiar golită cu totul de orice lirism.”1 Am gustat și un frumos paradox de genul : „...ultimul imitator al d-lui Ion Minulescu a fost d-sa însuși.”2 La Al. A. Philippide, prețuit fără rezerve, sunt detectate sagace motivele și temele fundamentale și i se relevă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Statui 4 Ă are disponibilități poetice multiple: este „parnasian, bineînțeles, dar și romantic de atâtea ori, senin și plastic”, „întunecat și muzical”, având „timbrul tânguios de cantilenă, erotismul direct, când pasionat și umbrit, când luminos, madrigalesc și prețios”; îl definesc „lirismul meditativ”, „dezabuzarea, ironia și sarcasmul”5. Camil Baltazar este trecut, alături de Otilia Cazimir, în categoria poeților de cenaclu 6, debutând la „Sburătorul” și formându-se în cercul lovinescian. Poetul a evoluat de la „erotismul angelic” la „sentimentul 1 idem, p. 35
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
115 3 ibidem, p. 120 4 Pagini de critică literară, vol. V, p. 61 5 idem, p. 82 6 ibidem, p. 97 56 care joacă bizare figuri...”; e „ceva din Poe, un fior și poate mai mult decât atât străbate lirismul acestui poet.” 1 Constant Tonegaru este numai aparent un poet exotic: „folosește material exotic cu exclusiva semnificație mai întâi de extragere dintr-un climat moral neprielnic și apoi de înfrângere a condiției comune de existență”2; exotismul reprezintă o formă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
G. Călinescu, Perpessicius, D. Murărașu. Toată problema - observă Vladimir Streinu - se întemeiază pe o neînțelegere. Junimea înfăptuia un act pur critic și nu unul de serie istorică: „Se cerceta atunci și acolo (la Junimea Ă, nu procesul nașterii și dezvoltării lirismului nostru, din care se înțelege că mai nimeni nu putea fi exclus, ci numai realizările artistice, opere izolate prin însuși faptul izbutirii lor, opere întregi, de sine stătătoare cu caracter antologic inatacabil.” 1 Nicio operă importantă nu se va lega
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
apară.”1 În cuprinsul a 16 pagini mari Vladimir Streinu efectuează o stringentă analiză estetică a creației autorilor amintiți, reținând sâmburele peren. Dacă la Cezar Bolliac, bunăoară, nu poate fi vorba de talent, „nimic nu oprește istoria literară să rețină lirismul social, tenebros și formalist ca direcții certe ale întinsei lui activități de versificator”2, dacă despre Costache Stamati - observă Vladimir Streinu - se poate spune cu dificultate că e poet, „putem reține de la întâiul Alecsandri ca semn neîndoielnic al participării lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
rizibil și prin limbajul îndrăzneț, în timp ce Al. Depărățeanu era „un franțuzit și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești”6, notabil fiind la el „realismul intelectual”. Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul pentru semnificative cristalizări ulterioare. Adevărata orientare estetizantă o dau desigur revista „Literatorul” și cel mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista „deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul pentru semnificative cristalizări ulterioare. Adevărata orientare estetizantă o dau desigur revista „Literatorul” și cel mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista „deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a conducătorului ei.” 7 Vladimir Streinu observă cu subtilitate efortul de disociere ideologică al periodicului macedonskian: „În 1 op. cit., p. 284 2 op. cit., p. 285 3 op. cit., p. 288 4 op. cit., p. 291 5 op. cit., p.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu - sau aplecat asupra creației poetului și mai târziu a criticului literar. Axa receptării critice a autorului Ritmului imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: „Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Streinu e un prilej de satisfacție și de fertilă meditație. În ele, problemele de actualitate întâlnesc cealaltă actualitate pe care o conferă realizărilor criticului talentul, gustul și știința desfolierii textului (analize de felul celei întreprinse în studiul Floare albastră și lirismul eminescian rămân modele ale genuluiă, portretul sintetic ingenios (Iorga, Proustă se îmbină cu sugestii de morfologia culturii (Tipare de cultură, Atic și asiatică”, iar caracterizările unor opere (Sadoveanu, G. Călinescuă se impun prin îndrăznețe, deși armonioase forme cristalografice 4. 1
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ale criticului: Despre o modalitate a judecății literare (fragment din eseul Problema criticii literare, cuprins în volumul Pagini de critică literară, Editura Fundațiilor pentru literatură și artă, București, 1938Ă, Bacovia:Plumb (din Pagini de critică literară,1938Ă, Semne noi de lirism (din Pagini de critică literară, 1938Ă, N. Davidescu și controversa Caragiale (din Pagini de critică literară, E.P.L., 1968Ă, Al. I. Odobescu (fragment din studiul apărut în volumul Clasicii noștri, 1943Ă. Vladimir Streinu are parte, postum, de o prezență semnificativă în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
zicem. Editorul stabilește nu numai organizarea internă sau titlul cărții, ci și specia literară, în respectul referințelor produse de autor, avansând chiar ideea că: "Imboldul cel mai profund nu e de tip obiectiv-narativ, ci de cercetare intimă, înclinată spre un lirism instinctiv". Acestei explorări interioare i se aplică mai cu seamă noțiunea de "poem". Pasolini însuși nu pregetă să califice cele patru Ciorne ce relatează metamorfozele transsexuale ale lui Carlo, ca "momente axiale ale poemului". Evident, percepția lui Pasolini vizează poemul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
inițiere, primul sărut, iubire adolescentină, relații părinți-copii etc.), din care nu lipsesc însă detaliile realiste, unele de-a dreptul halucinante (peisaj, topografie, faună, floră, climat) și psihologice, tot atâtea probe de creativitate obiectivă ce-și dă mâna pe alocuri cu lirismul pur, amintind de Fowles, Amos Oz, Malamud, Appelfeld, Primo Levi, Raymond Federman etc. Cum spuneam, narațiunea pivotează în jurul celor două eroine, evreica Esther și palestinianca Nejma, care se întâlnesc pentru o clipă, pentru a se despărți apoi definitiv, fiecare urmându
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
1999, 2000). S. e autor de nuvele, miniaturi, anecdote literare: La menagerie (1983), Ulciorul cu pătărănii (1994) ș.a. Mai semnificative sunt însă cărțile lui pentru copii. Aici scrisul este dominat de umor, prozatorul făcând parte din speța antonpannescă. Candoarea și lirismul fac casă bună cu gluma și jocul de cuvinte, conferind narațiunii atributele oralității. Fără a apăsa pe pedala moralizării, se urmărește, adesea cu rezolvări narative surprinzătoare, transmiterea unei învățături. Căutând mereu să facă mesajul înțeles de cei mici, S. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289569_a_290898]
-
în care, alături de verișoarele ei, Elenă Văcărescu și Martha Bibescu, a captivat lumea literară franceză antebelica și a adus notorietate României. În vastă bibliografie care i s-a consacrat, apologetic sau polemic, o temă recurenta este tocmai alchimia inclasabila a lirismului ei și aportul rădăcinilor românești („valahe”/„danubiene”/ „balcanice”) la insolitul prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
viața gestanta de moarte. Erosul e asociat morții în toate omologiile care se potențează reciproc; dragostea pierdută deschide sufletul către misterul macabru, cei vii sunt trecut, cuprinși în viitorul morții și, asemeni Isoldei, agonizează învolburat, celebrând iubirea că moarte extatica. Lirismul târziu al poetei reorchestrează marile ei teme - la care se adaugă carnagiul războiului -, oficiind solemn, cu zvâcniri revoltate, „onoarea de a suferi”, într-o splendoare a dezolării spiritualizate amar, cu resemnare de astru crepuscular, absorbit în „forțele eterne”. Blamat că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
artes poeticae, directe sau implicite, V. țintește polemic excesul stilistic, „metafora și tropii”, care „te împiedică de miezul/ Cugetării să te-apropii”. Deși rebel, el nu este un nihilist. Pune în stare de tensiune o continuă și pătimașă căutare a lirismului, căruia încearcă, utopic, să-i circumscrie teritoriul. Uneori ajunge la tulburi și tulburătoare presimțiri ale inefabilului și realizează o tăietură disociativă între poet și om: adevărata poezie ar fi aceea trăită; cea scrisă devine doar expresia amânată și esențializată a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Altele nu-și trădează substanța elegiacă, chiar dacă păstrează elemente prozaice: „Se-mbracă-n demnitate-amărăciunea:/Duminica de ieri și-a scos coroana./ Săruturile tac. Zi tristă lunea./ Rămas-bun ochi. Rămas-bun târg. Rămâne rana” (Duminica de ieri). Indiferent spre ce își orientează lirismul, V. aspiră mai presus de toate la virtuozitatea tehnică, și vocația sa novatoare se manifestă divers. Sonetul clasic, de pildă, e „ameliorat” uneori prin adăugarea unui catren, alteori a unei terține. Spiritul exersat în lectura formelor fixe produce astfel surprize
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
antologia de autor, Cupa de aur (1970), le exclude. Selecția are în vedere volumele Cabane albe, Brume, Turnuri, Arcul aurorii (1962), Ceas de umbră (1966) și un grup de poeme inedite. Poetul încearcă o sistematizare a creației sale din perspectiva lirismului începuturilor, vizând recuperarea universului poetic propriu, a viziunii care îl individualizează și a categoriei de sensibilitate care îl identifică. Acestea se concretizează, mai ales, în revenirea decisivă la tonalitatea elegiacă fundamentală. De asemenea, B. reface cadențele unor poeme din Cabane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
fum”, VR, 1971, 11; Popa, Dicț. lit. (1971), 95; Călinescu, Literatura, 51-53; Ioana Crețulescu, „Auster”, VR, 1973, 6; Petroveanu, Traiectorii, 101-105; Felea, Secțiuni, 161-163; Crohmălniceanu, Literatura, II, 512-514; Micu, „Gândirea”, 629-632; Valeriu Cristea, Ca Fortinbras, RL, 1977, 5; Ovidiu Ghidirmic, Lirism muzical, RL, 1978, 23; Ov. S. Crohmălniceanu, Lirism și evocare, RL, 1980, 37; Lit. rom. cont., I, 191-195; Virgil Nistor, Alte semnificații lirice, ST, 1981, 12; Vlad Papu, „Neîmpăcata cântare” a poetului, VR, 1983, 7; Rodica Florea, Vlaicu Bârna - 70
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
95; Călinescu, Literatura, 51-53; Ioana Crețulescu, „Auster”, VR, 1973, 6; Petroveanu, Traiectorii, 101-105; Felea, Secțiuni, 161-163; Crohmălniceanu, Literatura, II, 512-514; Micu, „Gândirea”, 629-632; Valeriu Cristea, Ca Fortinbras, RL, 1977, 5; Ovidiu Ghidirmic, Lirism muzical, RL, 1978, 23; Ov. S. Crohmălniceanu, Lirism și evocare, RL, 1980, 37; Lit. rom. cont., I, 191-195; Virgil Nistor, Alte semnificații lirice, ST, 1981, 12; Vlad Papu, „Neîmpăcata cântare” a poetului, VR, 1983, 7; Rodica Florea, Vlaicu Bârna - 70, RL, 1983, 49; Leon Baconsky, Vlaicu Bârna, ST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
stanțe după model macedonskian, e o mostră de confluență a modurilor de poematizare în pragul noului secol. Poeziile de debut ale lui Ion Vinea și ale lui Tristan Tzara arată și ele o culminare a manierei simboliste, ancorată încă în lirismul de tip Verlaine-Laforgue-Samain la cel dintâi, dar ajunsă în proximitatea parodicului și antilirismului prin minulescianismul dezarticulat al celuilalt. Poemele lui Vinea, Sonet, Lewdness, Mare, arată un condei sigur în imagistica impresionistă somptuoasă, cu ninsori pointiliste, pulberi de lumină, „neguri sfâșiate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
care își retrăiește tinerețea în scris. Formația clasică a memorialistului este evidentă în stilul echilibrat, senin, în decența confesiunii, în așezarea atent cronologică a evenimentelor. Harul de portretist transpare din conturarea figurilor de dascăli, actori, regizori, înfăptuită cu farmec și lirism, dar și cu știința selectării detaliului semnificativ. Rememorarea se încarcă de emoție odată cu relatarea episoadelor dramatice din istoria orașului (cedarea Clujului) și din cea a familiei Stanca. Doar finalul aduce o perspectivă ulterioară, convențional optimistă, asupra acestui oraș de care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]