1,837 matches
-
Gabriele D'Annunzio și Giovanni Pascoli. Dintre cele două influențe numai cea pascoliană, si pe această filiera cea leopardiană, a rezistat de-a lungul timpului și a rodit în opera de maturitate. Observând imaginile și modulațiile preluate de la cei doi literați, mai ales de la cel din urmă, criticii au formulat comentarii malițioase semnalând în cazul primului Quasimodo, naufragii iremediabile în pascolianism. Cu toate că era mereu în căutarea originalității, avea și vocația preluării, ce nu îl va părăsi în anii următori. La Messina
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fondul lipsurilor materiale și al nemulțumirii legate de meseria de tehnician cadastral, ce în anii treizeci îl forțase să își schimbe de mai multe ori domiciliul, cariera sa a conoscut o turnură favorabilă datorită pătrunderii, în anul 1929, în lumea literaților din mediul cultural florentin.219 I-a cunoscut în capitala Toscanei pe Alessandro Bonsanti, Arturo Loria, Cesare Zavattini,220 reprezentanți de seamă ai grupului condus de Eugenio Montale, care, după publicarea volumului Oase de sepie ajunsese o autoritate în domeniul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Homer, Cicero, Pindar, Anacreon, Lucrețiu, Horațiu, Xenofon și Vergiliu poetul romantic a îmbrățișat valorile antice reflectate în opera lor și, odată cu notarea primelor cugetări în Zibaldone, a lăsat să se întrevadă influența lor asupra formației sale de filolog, lingvist și literat, asupra concepțiilor sale filosofice și, nu în ultimul rând, asupra versurilor.421 Pentru Leopardi, Grecia, mai mult decat Imperiul român, a constituit leagănul culturii și civilizației (în scurta proza Canzone sulla Grecia o numește prietena noastră, mama noastră, învățătoarea noastră
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ușor, mai putin accentuată în textul de pornire. Chiar și numai încărcătură atât de personală a traducerilor lui Quasimodo ar putea trimite cu gândul la tehnică leopardiană a imitației: cu atat mai mult cu cât această metodă este enunțata de literatul sicilian în introducerea amintitului volum de traduceri: Să imiți (este un verb leopardian) înseamnă aici să înfăptuiești aceeași muncă pe care a făcut-o poetul original; să imiți înseamnă să refaci acel echilibru în propria limbă.473 Între opinia lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a preferat conceptul leopardian de imitație, ce a constituit, de fapt, unul dintre pilonii reformei traducerilor din clasici realizate de el. Libertatea pe care autorul ermetic și-a acordat-o și versiunile deosebit de originale rezultate i-au determinat pe unii literați să trateze traducerile sale că pe niște compoziții originale, așa cum a procedat Edoardo Sanguineti care a inclus numeroase tălmăciri, ca și când acestea ar fi fost versuri de sine stătătoare, în antologia poeziei italiene coordonată de el (Poezia italiană de secol XX
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ajuns etalonul noii poezii: Sâmbătă viitoare Adriano Grande va rosti la "Lyceum" din Genova o conferință despre poeții moderni; va citi, firește, Vento a Tìndari. La începutul anilor treizeci, printre critici și detractări, poetul începea să se integreze în universul literaților. Apar acum și primele semne ale succesului în străinătate (Scrisoare către Pugliatti, 21 septembrie 1931, Imperia: Sono stato a Milano e mi sono incontrato con Titto Roșa (cordiale e premuroso), con Zavattini, con Solmi, Piovene, Lanza (...) la seră ricevimento con
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
această preocupare a lui Doctorow. Criticul o vede ca pe o problemă ideologică a postmodernismului timpuriu. 1973 este anul cînd iese pe piața de carte faimoasa (astăzi) Metahistory a lui Hayden White, un fel manifest al postmodernității, deopo trivă pentru literați și istorici. White crede că istoriografia și literatura au aceleași legi de narativitate, suprapunîndu-se structural (prin "început", "mijloc" și "sfîrșit"), dar și fenome nologic (prin mentalismul creator al celor din spatele lor, în speță istoricul și scriitorul). Bradbury sugerează că Doctorow
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
e de neconceput fără creație literară. Deși e cu un pas temporal în urma literaturii, critica de cele mai multe ori îi decide destinul. Eu nu cunosc opere literare care să fi avut succes, absolut independente de o recomandare critică. Și cât râvnesc literații favoarea criticilor! Invers nu se întâmplă. Este tot atât de adevărat că marii scriitori pot să fie indiferenți la critică. Cehov, spre exemplu, după ce aceeași carte era simultan blamată și considerată genială, recepta rumorile criticii cu aceeași indiferență cu care asculta murmurul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
amănunte de alcov) sau Marta Petreu (care a avut un moment de geniu în romanul memorialistic Acasă, pe câmpia Armaghedonului), cum și de autori ce frecventează literatura doar ocazional, ca Varujan Vosganian (autorul inspirat al Cărții șoaptelor, altminteri însă un literat mediocru) sau Mircea Diaconu, actorul (supralicitat ca scriitor), în vreme ce din literatura universală (cap. Proza universală despre roman și riscurile ironiei, despre misterii și religia prieteniei) atenția exegetei se îndreaptă asupra deja clasicizaților Italo Calvino, Kundera sau James Joyce, după care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vorba de un dicționar), iar, în al doilea caz, dată fiind postura de ideolog și moralist, cu atât mai mult cu cât discuția de idei este plasată într-un text beletristic (care, surprinzător, nu este abordat în cele mai multe exegeze ale literaților). Din perspectiva mijloacelor prin care se realizează contactul scriitorului cu cititorii, ne putem referi la un anumit "contract de comunicare", pornind de la conceptul de "contract de lectură", după terminologia sociologului și semioticianului Éliséo Véron, în cadrul căruia sunt luate în considerare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dimensiune feminină a scrisului, dar cu siguranță nu doar atât, căci modelul acesta frecventat odinioară și de contele Keyserling, iar mai de curând de politologul american Robert Kaplan marchează și adeziunea la o modalitate specifică de tratare a meseriei de literat. Ceea ce pare să ocupe atenția autoarei este spațiul extensiv și intensiv al francezei, rolul anti-Babel al acesteia, darul de a întâmpina, adăposti și exprima sensibilități și identități diverse, din tre cele mai felurite, aduse de destin ori de întâmplare sub
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
amenința chiar și Polonia în care Costin își făcuse studiile: "Costin trăise mult timp într-o Polonie în care decăderea generală [...] crease o stare de spirit deprimant marcată de un pesimism care nu întîrziase să dea un aer crepuscular producțiilor literaților" (1991: 32). Omul costinian posedă, de aceea, "o acută conștiință a răului pricinuit de cumplitele vremi (subl. în text)" (Curticăpeanu, 1975: 42). Printr-un straniu fenomen de contaminare fenomenologică, materia epic-descriptivă împrumută ceva din tușele distopice în care se înfățișează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
democrației și sărăcirea sufletelor studenților" din universitățile americane postbelice. Una din cauze a fost influența nefastă a nihilismului european, expandat cam în același timp cu acțiunile segregaționiste ale fascismului și nazismului. Atunci s-au exilat în America mulți filosofi și literați europeni, care au modificat vechile concepții antropologico-metafizice americane. Ivirea "noului spirit antropologic" s-a produs prin prefacerile științei despre om sub influențele Tradiției renăscute, susținea G. Durand în studiul său din 1996. Acele reveniri ale tradiției s-au făcut prin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
plastici, majoritatea asimilați simbolismului, unii dintre ei lipsiți la momentul apariției romanului, de notorietatea dobândită ulterior. De asemenea, esențial este faptul că în critica de artă sau doar în organizarea unui club simbolist, un rol esențial este jucat de doi literați, J.-K-Huysmans și Joséphin Péladan, ambii emblematici pentru decadentismul european. Prin urmare, contaminările estetice se află în chiar miezul discuției, ceea ce face dificil, cel puțin pentru istoricii de artă francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu insistență, și nici nu intenționează ilustrarea unei direcții anume. În contextul diferitelor curente și căutări estetice în epocă, curente ai căror reprezentanți se aflau în mijlocul unor dezbateri teoretice cu contestări, sau, dimpotrivă, exaltări conduse de critici profesioniști sau de literați deveniți redutabili critici de artă Baudelaire, Huysmans, Péladan, Lemmonier, Apollinaire etc. în lipsa unei tradiții configurate la nivelul receptării estetice, a unor repere sigure, poate cu excepția lui Nicolae Grigorescu, figură emblematică pentru desprinderea de pictura academică, opțiunile estetice rămân cantonate în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mult sfera teologică și pe care dezvoltarea limbilor naționale, devenite astfel limbi culturale, precum franceza, engleza sau spaniola, nu le afectează în nici un fel. Din secolul al XVIII-lea pînă la începutul secolului XX, franceza reprezintă limba ideilor; în rîndul literaților se dezvoltă bilingvismul și tendințele poliglote; traducerile devin tot mai numeroase (astfel, Tratatul teologico-politic al lui Spinoza din 1670 este tradus în engleză și franceză la mai puțin de zece luni de la publicarea sa). Gînditorii Evului Mediu peregrinează de la mănăstiri
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Vatican. Reactivarea moștenirii grecești, virtute inițială a Renașterii, se va permanentiza. De acum înainte, gîndirea, poezia, arta europene rămîn fixate pe sursă. Filozofiile lui Platon, Aristotel, ale stoicilor și epicurienilor devin clasice, adică încorporate în mod generic în cultura oricărui literat european. Mai mult, cufundările succesive în profunzimile sursei scot de fiecare dată la suprafață roade noi. Cele mai prolifice dintre acestea s-au petrecut, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, în locul care devine nucleul cel mai fierbinte al culturii europene
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
se ascunde o tragedie condiția etern nefericită a creatorului, condiția sisifică a blestemului creației ("un tată ar trebui să fie din cale-afară de denaturat ca să ureze vreunuia, celui mai nemernic dintre copiii săi cariera de publicist onest. [...] Hingher, da! da' literat, nu!") și relaționarea asimetrică a operei cu cititorii, de preferat fiind "mai bine să mă criticați inteligent decît să mă lăudați prostește". De aici, preocuparea autorului de a produce texte de escortă, de însoțire și explicitare a operei: într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Prin bunăvoința ziarului Adevărul 7 o fac însă acum, considerând acest lucru o datorie de conștiință a fiecărui român-patriot, așa cum am dorit și am vrut să fiu întotdeauna (...) Din cauza acestui regim de teroare o serie de oameni de mare valoare, literați și oameni de știință, au fost siliți să părăsească în ultimii douăzeci de ani, țara noastră. Îi așteptăm acum să revină acasă pentru ca, împreună cu noi, să reclădim ceea ce s-a distrus. Să facem ca numele de România să figureze iarăși
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
admirație, virtuțile lucrrii și ale autorului ei Filosofare pe baz de științ dar totuși filosofare, întreprins prin probleme struitoare și mrețe, prin considerarea dificultților și rezolvarea lor cu ajutorul dialecticii rațiunii suficiente, prin intuiții de subtil analist și fine observații de literat și critic: iat însușirea de temelie a expunerii d-lui Mihai Ralea în cea mai elaborat și mai sistematic lucrare a sa, care constituie o sintez de maturitate 1 Explicarea omului, publicat în 1946, a fost conceput pe ordinea și
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
continuu progres. Lucrarea posed o bogție dens și totuși vie ; un stil clar și plin de mișcare, o construcție atrgtoare, astfel c problemele aride pot fi urmrite relativ lesne și sunt echilibrate de formule în care filosoful este ajutat de literat. Aforismele, ironiile, formulele strlucitoare, intuițiile profunde, se succed în aceast lucrare de susținut sintez, ce contribuie temeinic la ridicarea nivelului preocuprilor filosofice și științifice din cultura român, ea însși fiind o contribuție de valabilitate mondial, la cunoașterea omului. E cu
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
care îi permite să valorizeze efectele sale pozitive, mai cu seamă valorile estetice pe care individualitatea artistică le produce, câștigându-și independența față de societate. Odată deschisă o asemenea cale de acces, el poate face apologia existenței experimentale și excentrice a literatului și a artistului: acesta nu trăiește decât din sine însuși și se autojustifică, din punct de vedere "psihologic", prin valoarea sa intrinsecă, urmând principiul artei pentru artă. Bourget prezintă așadar punctul de vedere estetizant al decadenței drept "suprema echitate" a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
la care ajunsese ultimul Nietzsche în neobosita sa apărare a dreptului supraomului la excelență. Dar această luare de poziție sau altele nu au zăgăzuit valul nihilist care se inspira din Nietzsche și care era în plină ascensiune. Numeroși artiști și literați l-au considerat în continuare ca pe un mit care trebuie privit cu emulație: Gide, Strindberg, von Hofmannstahl, George, Musil, Broch, Klages, Thomas și Heinrich Mann, Benn, Jünger sunt numele care se disting dintre atâtea altele. Chiar și în domeniul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
zur Politik), celebrând-o ca eliberare din sclavia lumii (Weltversklavung) și cucerire a adevăratei libertăți și suveranități asupra lumii (Weltherrschaft), întru totul spirituală și în nici un caz politică. În concluzie, se exclude din civilizația occidentală, din politizarea vieții, din agitația literaților neoumaniști, pentru a se proclama cetățean al unei republici superioare: cea a spiritului, a religiei, a artei, a filozofiei. Și cu nedisimulat orgoliu național declară: "Germanitatea" este cultură, suflet, libertate, artă, iar nu civilizație, societate, drept de vot, literatură 129
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aristocrates distingués, qui ne se contentaient pas d'apprécier les œuvres d'autrui"312. Sed sat prata... * * * Înainte de a trage concluziile asupra acestor două capitole din lucrarea noastră, dorim să scoatem în evidență următoarele aspecte legate de prietenii, corespondenții sau literații Sulmonezului la care s-a făcut numai referire: 1) majoritatea aparțin nobilimii de viță veche, de cele mai multe ori de origine regală: Vestalis (descendent al regelui din Alpi), Cotys Rex (descendent al regelui Eumolpo), Cotta Maximus și Messalinus (descendenți ai regilor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]