1,871 matches
-
de autor cu precizarea: "nu e vorba, în mintea mea, de o satiră a mentalității mic-burgheze legate de cutare sau cutare societate. Este vorba îndeosebi de un fel de mic-burghezie universală, mic-burghezul fiind omul ideilor primite de-a gata, al lozincilor, conformistul de pretutindeni: acest conformist este dezvăluit bineînțeles de limbajul său automat. Textul Cântăreței chele sau al manualului de învățat engleza (sau rusa, sau portugheza), alcătuit din expresii gata făcute, din clișeele cele mai facile, îmi dezvăluia tocmai prin asta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
infernală profitând de orice neglijență și conferind oricărei intenții o finalitate malefică. Structural compatibil cu vocația de politicianist, spre deosebire de tatăl său, Decebal Necșulescu recurge, în comedia satirică Escu, la toate manevrele consacrate pentru a ajunge deputat: șantajul, discursul demagogic cuprinzând lozinci prefabricate adaptabile variatului auditoriu, falsificarea și cumpărarea voturilor etc. Ca un veritabil descendent al lui Cațavencu, Decebal deține arta oratorică de a seduce electoratul prin discursuri patriotarde și dovedește adaptabilitate într-un sistem instabil și imoral care nu-i descurajează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Întâlnim astfel un absurd comic de caracter bogat ilustrat prin personaje ca Leonida, Cațavencu, Coriolan Drăgănescu, deci acele ipostaze timpurii ale "rinocerului", și în general, în suita de personaje "miticiste" inautentice și fantoșizate, reduse la statutul de aparate de reprodus lozinci, clișee verbale și crâmpeie de fraze fără sens. Descoperim și un comic al absurdului de "situații" în poziția Catindatului care, deși muncește de doi ani într-un birou, sperând să fie angajat, este mulțumit că, cel puțin nu i se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dibuim noi! Nu poate merge prea departe... Dar știi cum se zice: vulpea bătrână caută urma cu botul și o șterge cu coada!"6 Imposibilă vorbire paremiologică, însă teribil de motivatoare pentru un public impuber. Intrând în contact cu aceste lozinci în timpul claselor primare, încercam la rândul meu să copiez în atitudine, vorbire și chiar simțăminte aceste modele eroice expuse în banda desenată a anilor '80, ajungând să solicit mingea într-o miuță din spatele blocului prin apelul la fondul comun de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai percutant (cum sugeram în primele rânduri, pentru elevii ciclului primar, cu siguranță). Vehiculând modele "vizibile" (deci "concrete"), ea intră în dialog "direct" cu cititorul care se poate identifica în cele mai mici detalii cu personajele (ori, de ce nu, cu lozincile). În condițiile în care multe studii serioase au fost dedicate tehnicilor și mijloacelor de îndoctrinare, precum și factorilor de decizie, este stringent resimțită și posibilitatea de a integra banda desenată printre acestea și a lărgi astfel orizontul de analiză. Studiile dedicate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
intenția ei nu este de a informa asupra realității și nici de a explica). Funcționând pe baza clarității și a inteligibilității mesajului (atât datorită publicului țintă, eminamente tânăr, dar și datorită suportului vizual și static, eficient, al mesajelor și al lozincilor), banda desenată a fost întotdeauna un canal privilegiat de transmitere a unor impulsuri culturale, sociale, filozofice, artistice și chiar politice. Benzile desenate sunt "ficțiuni speculative despre trecut, prezent și viitor, cu viziuni utopice despre schimbarea socială, sunt documente istorice care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a trecut la o formă agresivă de prezentare și distribuție propagandistică, printr-un "bombardament ideologic fără diferențieri psihologice, profesionale sau de vârstă" prin știri televizate ori radiofonice, prin emisiunile de proslăvire a Partidului ori a cuplului prezidențial, prin pancartele ori lozincile dogmatice amplasate pe străzi ori la locul de muncă, prin marile cuvântări amplificate prin difuzoare în piețele publice sau prin ședințele "cetățenești" de îndoctrinare politică, completate de spectacole de "divertisment educațional", de manifestări sportive politizate, dar și de literatura civică
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
desenată nu a reprezentat unul canal privilegiat de îndoctrinare în societatea românească din jumătatea de secol sacrificată totalitarismului, nefiind considerată o metodă bună de "educație". Dar a fost la rândul ei acaparată de gigantica mașinărie propagandistică și întrebuințată ca atare. Lozincile și exemplele doctrinare parazitau chiar și creațiile destinate copiilor sub 10 ani915, într-o paranoia sistemică istovitoare.916 Nu este vorba aici de a face proces de intenție scenariștilor ori desenatorilor care au fost implicați în acest mecanism, ori de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Pentru moment, am preferat să uit de această posibilitate. 12 Aproape că se luminase de ziuă când am ajuns Înapoi acasă. Brigada care se ocupa de Îndepărtarea mâzgălelilor de pe ziduri era afară, muncind de zor pentru a face să dispară lozincile scrise de KPD În timpul nopții - „Frontul Roșu va Învinge“ și „Trăiască Thaelman și Torgler“ - Înainte ca orașul să se trezească la viață Într-o nouă zi. Nu adormisem de nici două ore, când zgomotul sirenelor și al fluierelor m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tovarășii ziua și dărâmau, muncitorii nu erau destul de satisfăcuți, intelectualii erau triști, copiii nu erau copii, ci cu totul altceva, agitație mare și când veneau în inspecție degeaba le explicai că ți se usucă peretele și n-ai timp de lozincile lor, era infernal și totuși problema era alta, cupola! Nu era o chestie ușoară, nici unul dintre noi nu mai pictase cupole, asta o făceau doar pictorii de biserici, să fie astupată cupola până trece vizita nu mai era timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
grup de ofițeri stătea În fața Institutului Radium, aranjîndu-și mănușile. Peste reclamele la Coca-Cola și Caltex erau lipite postere noi cu Wang Ching-Wei, conducătorul cameleon al regimului marionetă. O coloană de soldați chinezi Îl depăși pe Jim În Avenue Pétain, strigînd lozinci În aerul plin de zgomote. Mărșăluiră mai departe, bătînd stîngaci pasul pe loc sub fațada barocă a Cazinoului Del Monte, apoi alergară pe lîngă stadionul de curse de ogari, o armată de hamali În uniforme portocalii și pantofi sport după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lovi din nou, se urcă pe bicicletă și Începu să pedaleze de zor, Îndepărtîndu-se. Dincolo de aleea casei familiei Raymond, doi băieți germani de vîrsta lui se jucau cu o minge, În timp ce mama lor descuia Opelul familiei. De obicei, Îi strigau lozinci nemțești sau aruncau cu pietre În el pînă Îi oprea mama lor. Dar azi, toți trei rămaseră tăcuți. Jim trecu pe lîngă ei pe bicicletă, Încercînd să nu le arate fața lui Învinețită. Mama Îi ținea pe fiii ei pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
autoblindate ce trăgeau fiecare cîte două tunuri de artilerie. Jim se uită fix la fațada parcă ciupită de vărsat a stadionului. Fragmente de bombe dislocaseră bucăți de ipsos alb, iar caracterele chinezești originale, care proclamau puterea Guomindangului reapăruseră ca niște lozinci amenințătoare, care atîrnau ca reclamele deasupra cinematografelor chineze din Shanghai Înainte de război. Intrară Într-un tunel de beton care ducea În arena Întunecată. Cu gradenele curbate, Îi amintea lui Jim de centrul de detenție din Shanghai, toate primejdiile care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se Întoarse În biroul oamenilor de serviciu. Se așeză la biroul sergentului Nagata, un lux ce nu-i fusese permis niciodată, și Începu să citească exemplarele aruncate din Life și Saturday Evening Post. De data asta, reclamele generoase, titlurile și lozincile - „CÎnd se vor construi mașini mai bune, Buick le va construi!“ - nu-l mai emoționară. În ciuda alimentelor pe care le mîncase, se simțea amețit că trebuia să găsească o cale spre Shanghai și din pricina tuturor confuziilor păcii arbitrare impuse peisajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
culcare. Ești singur În dormitorul rece cu douăzeci de paturi, intri sub pătură, acolo unde te așteaptă slăbătura aia de cineclubistă, care te ia În brațe și, În loc să te Încălzească, te Îngheață cu Îmbrățișarea ei. Pe un perete, textul unei lozinci care nu vă spune nimic: „Eforturi nestrămutate pentru Îndeplinirea planului În fiecare Întreprindere, pe fiecare șantier de investiții. La mulți ani, 1971.” Faimosul an când Nicolae Ceaușesu și Elena Ceaușescu aduc din Îndepărtata Coree Populară și Democrată pe deasupra, turtă dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
proaste, toți cei care nu s-au îndoit niciodată nu doar de propria-le existență, dar nici de propria lor importanță, toți proștii puri, sau proștii pozitivi și ofensivi se grupează sub stindardul prostiei, pe care o numesc bun-simț. Iar lozinca și indiciul prostiei sunt acum acestea: interesul național mai presus de orice! Și cum ignoră respectivul interes, ceea ce numesc astfel nu este decât o formă a relei pasiuni a prostiei. — Care e invidia - am încheiat eu. — Într-adevăr. Pe prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de la bancă, fără să Înțeleagă dacă i se creditase contul cu șase sute cincizeci de șekeli și i se debitase cu patru sute cincizeci sau invers. Capul Îi căzu În piept și prin fața ochilor săi Închiși trecură mulțimi de fanatici musulmani, scandând lozinci și versete din Coran, distrugând și arzând tot ce le stătea În cale. Apoi piața se goli și nu mai rămaseră decât bucăți de hârtie Îngălbenită care zburau În vânt și se amestecau cu glasul ploii ce cădea de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
murit În chinuri cumplite. Într-una din curți zări ruinele unui palat construit de copii din lăzi și cutii de ambalaj stricate. După care observă că pe zidul sinagogii Izbăvirea Sionului - micul sanctuar al comunității din Meshed - se lăfăiau câteva lozinci și se opri să le studieze: „Amintește-ți sâmbăta Întru sfințenia ei“. Fima avu impresia că descoperise o greșeală gramaticală În text, dar se alarmă pentru că nu era foarte sigur. „Kahana va conduce - dezastrul se produce“ și „Calomniatorilor nu rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le rămâne? Nu le va rămâne? Nici aici Fima nu era foarte sigur și hotărî să verifice mai târziu, când se va Întoarce acasă. „Șulamit Aloni 2 dă mâna cu Arafat.“ „Amintește-ți că ești doar pulbere.“ Cu această ultimă lozincă, Fima fu de acord, ba chiar Își puse În gând s-o rețină. „Rachel Babayov e o târfă.“ În stânga acestei remarci Îl duru să citească: „Pace Acum - plata mai târziu 3“. Dar știuse Întotdeauna că trebuia arat adânc. Apoi „Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și, cu bună știință parcă, invita lumea, inclusiv pe mine, la un tur al orașului. Până acum, consumatorul de filme văzuse numai la jurnalul săptămânal scurte prim-planuri cu ruine, care trebuiau să joace rolul de decor pentru subtituri și lozinci îndemnând la rezistență. „Nu putem fi distruși!“ sau „Zidurile noastre se surpă, inimile noastre nu!“ și alte afirmații asemănătoare puteau fi citite pe ecran. Încă de curând, pe pânza cinematografului orășenesc Tobias putuse fi văzut ministrul pentru propagandă al Reich-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
problemă urmașii acelora, crestând la fel ca ei inscripții pe stâlpii de lemn și pe grinzi: numele unor fete pe care le doream și porcăriile obișnuite. Pâinea mea de porumb, prăjită, am ascuns-o într-o hârtie de ziar cu lozinci tipărite cu litere mari îndemnând la rezistență. Ca rezervă, ascunsă între saltea și scândurile priciului, ea urma să completeze rația mea zilnică. Atât de econom eram, pentru a-mi limita cât de cât foamea. În seara următoare, când coloana noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acolo...“ A mai spus încă multe altele, și nu fără mândrie, în plus dintr-o bunătate atentă, dar și fără să cunoască dorințele avântate ale fiului. Ochii lui albaștri-deschis nu licăreau. Poate că mi s-ar fi oferit, ca stimulent, lozinca citată frecvent mai târziu în paginile economice ale ziarelor de mare tiraj: „Viitorul e-n lignit!“. Și, cu siguranță, și îndemnul care fără îndoială că nu putea fi contrazis: „Bucură-te dacă găsești un loc de ucenic fără să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se știe dacă, în acei ani de scindare politică a țării, la începutul războiului rece și al îndepărtatului război din Coreea am luat poziție pentru una sau alta dintre tabere, și dacă totuși da, cu ce argumente. Era vremea ineficientelor lozinci Ami go home. Îmi amintesc doar senzația de scârbă care mă cuprindea față de acei indivizi, proaspăt îmbogățiți cărora miracolul economic care a prins viață mai întâi și-ntâi în Düsseldorf le convenea de minune. Și de atitudinea mea în permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lung și buclat, Frank Zappa, cu care încerca să semene -, se mai ducea uneori în vizită la el, cu niște prieteni, la skat, mica lui pasiune. Pe la mijlocul anilor ‘60, când pe extrema dreaptă și-a făcut apariția NPD-ul cu lozinci de alaltăieri, l-am întrebat cu cine votase de data asta la alegerile pentru Bundestag. A spus: „Cu socialiștii, bineînțeles, ca întotdeauna“ și, după o scurtă pauză, a precizat:, „altminteri mi-ai tăia subvenția“. Atât de bine ajunseserăm să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a oprit brusc, după douăjpatru dă minuți; mandea transpiram ca să Înțeleg și anche din cauza la gloata nesfârșită care furnică pântre tot mai multe automotoare, care nu lăsa mijlocu nostru dă locomoție să facă practic nici un pas. Camionagiu a scrâșnit lozinca „Jos, ageamiilor!“ ș-am și coborât la crucea lu Tacuari cu Belgrano. Când am trecut dă două sau trei cvartale, s-a pus pă tapet chestia: gâtița ne iera secetă dă uscată și cerea udătură. Depozitu și dughiana dă beuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]