547,468 matches
-
din impas, n-ar putea Ateneul să se transforme în bilunar? E adevărat că revista e făcută de cîțiva oameni, dar și-a atras colaboratori excelenți, care nu scriu în Ateneu de dragul onorariului, strict simbolic, ci din plăcerea de a lua parte, unii lunar, alții mai rar, la construirea unui lucru bine făcut. Cronicarul ar dori ca Revista revistelor pe care o fac confrații noștri să fie mai acidă, deși, cine știe, poate că e nevoie și de o revistă a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
deși, cine știe, poate că e nevoie și de o revistă a revistelor scrisă protocolar, dar nu strict enumerativ. Altminteri, cum scrie Al. Călinescu în rubrica sa Proximități citînd pe cineva Progresul, care va să zică..., citat care, la o adică, poate fi luat și în serios. Citirea războiului televizat Am remarcat două editoriale despre războiul văzut la televizor, cuprinzînd ambele excelente observații de psihologia telespectatorului. În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu renunță la omnisciența comentatorului, poate și ca o antireacție față de aerul atotștiutor a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
Aici rezidă, după părerea subsemnatului, miezul chestiunii. Conștiința critică, oricît de imperfectă, e un filtru împotriva subvalorii, care trebuie înțeles și respectat ca atare" (p. 299). Unele judecăți ale lui Gheorghe Grigurcu la adresa contemporanilor sînt excesiv de dure. Andrei Pleșu este luat în cătare (vezi p. 549) pentru opțiunile sale politice post-decembriste. I se reproșează, în principal, că după un scurt exil aurit în vremea lui Ceaușescu a acceptat în 1990 postul de ministru al Culturii, iar apoi, în regimul Constantinescu, pe
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
Lucrezziei Karnabatt. Pentru dublul z e vinovată ea, pentru dublul t, el, soțul, Dimitrie, jurnalistul care, așa cum se cuvine, îi precede ei, în paginile volumului. Știind care este ocupația lui Florin Faifer, de cercetător academic, putem presupune că fizionomiile literare luate în arca volumului aveau să fie niște articole de dicționar, programat să-l continue pe cel de până la 1900, o reușită colectivă marcantă. Ceea ce a pierdut întreruptul dicționar, a câștigat prezenta antologie de eseuri despre scriitori (vreo treizeci la număr
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
o serie de tratate internaționale pe care le-a semnat sau la care a aderat. Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la data de 10.12.1948, prevede că: "Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viața culturală a colectivității, de a se bucura de arte, și de a participa la progresul științific și la binefacerile lui." Pactul Internațional cu privire la Drepturile economice, sociale și culturale, la care România este parte din
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
îngrijite de Virginia Sorescu, Mihaela Constantinescu-Podocea și George Sorescu în calitate de editor, sunt încă aproape neștiute, ținând seama cât sunt de inaccesibile lecturii, textele din periodice, și chiar volumele. Dacă nu ar fi să citez decât poemul Eugen Ionescu l-a luat pe "Nu" în brațe, și încă sugerarea de a scrie un studiu pe această temă nu mi se pare excesivă: "Eu văd un om/ Ducând pe «nu» în brațe/ Între Slatina și București/ Între București și Paris/ Între Paris și
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
e galeria. Și ridicînd vocea ca să fie auzită pînă în capătul coridorului, adăugă: - Draga mea, a venit băiatul cu desenul! N-a răspuns nimeni și nu m-am mișcat. Muzica de la radio s-a oprit. - Haide, vino! Doamna Anita mă luă de braț și mă conduse. Și n-o băga în seamă dacă îți face nazuri. Te aștepta, de fapt. Mă însoți puțin, pînă în fața unui dormitor care am presupus că era al ei, și mă încurajă cu un zîmbet: mai
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
cît se poate de frumos. Portretul unei fete vesele și frumoase, un portret în care să apar așa cum o să fiu peste puțin timp, în cîteva luni... - Și desenul pentru căpitan va fi foarte frumos, o să vezi. - Ăla nu mă interesează. Luă pisica de pluș și o strânse la piept. Poți să mă desenezi slută și sfrijită cu fața albă ca ceara și cu ochii roșii de febră și chiar scuipînd sînge, mi-e indiferent. Dar celălalt mă interesează, fiindcă vreau să
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
m-aleargă Moartea/ Se uită la mine flămândă/ și vrea să mă sfâșie cu colții-i de friguri./ Alerg, mă uit înapoi și văd cum îmi sfâșie sufletul./ Alerg, dar drumul se sfârșește./ Mă opresc, îngenunchiez și aștept să mă ia.// O simt cum fuzionează cu sufletul meu,/ O simt cum respiră prin porii mei,/ O văd cum se lăfăie în mine/ Acum își creează din mine castel,/ Îmi umple stomacul cu tablourile-i de morți fără chip/ Îmi ia inima
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
mă ia.// O simt cum fuzionează cu sufletul meu,/ O simt cum respiră prin porii mei,/ O văd cum se lăfăie în mine/ Acum își creează din mine castel,/ Îmi umple stomacul cu tablourile-i de morți fără chip/ Îmi ia inima și și-o face sceptru.// Și moartea mă frige, mă doare, mă bea,/ Se-mbată cu mine, mă digeră încet/ Și mă însămânțează cu larve de moarte.../ Astfel, fără voia mea devin coconul neființei,/ Devin cuibul tăcerii căci Moartea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
nobilă a Făgărașului acoperit misterios pînă la jumătate de zăpadă, de blîndețea peisajului divin pe care îl străbăteam în ritmul unei locomotive neelectrificate, în aburii ei care se amestecau cu ceața dinspre munte. Visătoare, plutind de-a dreptul, mi-am luat rămas bun de la "bărbații" mei și-am coborît la Sibiu. Aveam să mă întîlnesc cu bunul meu prieten sosit din Franța și să stau pînă a doua zi. Uneori, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg, chiar dacă
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
ore, mă găseam într-o Dacie veche cu un set motor nou - nu puteam depăși 60 de km pe oră. Nu mai aveam nici o altă variantă să ajung la București, decît să mă întorc, din nou, la Brașov și să iau de acolo un tren mai departe. Dacă totul decurgea normal, puțin după miezul nopții aș fi fost acasă. Viteza mașinii, asupra căreia fusesem avertizată, nu mă deranja aproape deloc. Frigul, însă, mă anula, mă înfricoșa. Silueta neagră a munților se
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
ore, am ajuns în gară la Brașov. Ora 19 și 50 de minute. Un tren tocmai plecase, altul, internațional, de la Budapesta, ar trebui să sosească la 20.30. Se anunță o întîrziere de patruzeci de minute. Mă îmbrățișez și-mi iau rămas bun de la șoferul care se întoarce, grabnic, la Sibiu. Singură în holul unei gări incredibil de neprimitoare. Sînt împodobită ca un pom de Crăciun. Nu mișc. Am stat mai bine de o oră în picioare, paralizată de frig și
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
de pe obraji. La Predeal realizez că sînt vie. Pe hol, pustiu. Nu văd nici-un chip, aud numai niște voci, conversația prețioasă pe care o doamnă o purta cu un domn. I-a explicat că transportă marfă din Ungaria, de unde o ia, cum o cară, cum o suie, cum o coboară. Brusc, dialogul se oprește, doamna scoate un fluier din mînecă și începe să cînte, plimbîndu-se de colo-colo, în lungul culoarului gol. "Păsărică, mută-ți cuibul și te du...", ", sînt atîtea flori
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
a blagoslovit soarta. Mare jale! Cei mai mulți au dușmani învederați datorită cărora spiritul creator și artistic se revoltă izbucnind, citez: "Așa zic ai mei dușmani,/ Că eu cânt numai pe bani." (ce oameni, domnule! Vorba lui Nicuță Tănase). Dar, după ce solistul ia legătura cu Dumnezeu, îi propune Creatorului blestemul cumplit: "Dă-le bani, dă-le avere,/ Da' să nu le dai putere;/ Dă-le bani, dă-le de toate,/ Da' să n-aibă sănătate." Pactul fiind încheiat, solistul devine plin de-un
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
s-o jucați,/ Numa' să n-o sărutați! "Noa!, vorba ardeleanului, apoi, de ce, Doamne, să n-o țuce o țârucă? Că un "de doi" fără o pupătură e ca nunta fără ceteraș. Ce e cu restricția asta? Dar sentimentalismul continuă luând forme ceva mai moderne: "Puiule cu ochii verzi,/ n-ai motiv să nu mă crezi.", se tânguie o solistă plinuță dar nefericită, însă părând sinceră, doar că, într-un folclor autentic acest "n-ai motiv" "sună ca dracu'" (v. Petre
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
și simplu nedreptățit. Opinia critică devenea rodul unui complot odios prin care dușmanii lui (de obicei imaginari) se întreceau în a-i pune la cale distrugerea. Criticul nu era decît instrumentul servil al mizerabilei cauze. Părerea lui nici nu conta, luată în sine. Conta ce se ascundea în spatele ei. Ideea de a fi scris o carte proastă n-avea nici o șansă să-i treacă scriitorului prin minte. Recenzentul era, el, incapabil să înțeleagă cartea. N-avea gust, instrucție, caracter. Și se
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
pe pictor; el are mușchii din mediul rural, de unde provine, și unde o invită pe distinsa doamnă la tăierea porcului; doamna acceptă invitația, dar e oripilată de ceea ce vede acolo, și o șterge de la pomana porcului, fără să-și mai ia rămas bun. Povestea "de dragoste" (de o "decență" dusă pe cele mai înalte culmi ale lipsei de naturalețe) se intersectează cu alte fire epice, menite să configureze portretul unei lumi în tranziție. Aici apar: un sexi-club, o prostituată, un unchi
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
fi creștin... «sau nu va fi deloc!»": parafraza expresiei atribuite lui Malraux despre secolul XXI aparține dnei Anca Hațiegan. Autoare a unui articol despre O făclie de Paște (STEAUA nr. 11-12, 2002), dna Hațiegan crede că a venit timpul să luăm în considerare "fundalul mitic-creștin pe care e proiectată drama lui Leiba Zibal". Cum contemporanii n-au făcut o primire grozavă nuvelei, Caragiale (scrie dna Hațiegan) a recidivat cu Noaptea Învierii, o povestire ironică la adresa unui public ce se dovedise orb
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
exemplu. La Familia, BUG Mafia sau Paraziții scot la lumină mizeria din adîncuri a unei realități care nu apare decît în statisticile Poliției.[...] Hip-hopul românesc este un protest împotriva unei societăți inechitabile, surde, care condamnă înainte de a judeca, și este luat în seamă de autorități numai pentru că a avut acces în spațiul audiovizual și numai pentru a fi supus restricțiilor. A trimite hip-hopul în semilegalitate este soluția pentru a legitima ceea ce spun băieții de cartier și pentru a mări numărul celor
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
Presă, Cristian Tudor Popescu n-a părut foarte fericit de această funcție. NAȚIONAL, care are un război personal cu CTP a comentat de-a dreptul răuvoitor această alegere, încercînd să dea de înțeles că redactorul șef al ADEVĂRULUI și-a luat de sus colegii prin declarația sa că nu și-a dorit această funcție. Explicația colegilor de la Național pentru "infatuarea" lui CTP, că acesta ar fi făcut afirmația citată "de parcă îl obliga cineva - să îndeplinească această funcție, notă Cronicar - sau nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
cărți de curaj să editeze. Tot astfel, îmi amintesc, căci am lucrat în administrația unui teatru, că spunea un regizor conformist despre "Revizorul" lui Lucian Pintilie: a făcut rău teatrului, căci a înfuriat partidul! Cred că ar fi normal să luați și părerea unor asemenea autori, care au îndrăznit! Ca să vedeți dacă se simt "vinovați" față de colegii lor care au tăcut precauți. Maria Nedelcea, pensionară
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14156_a_15481]
-
prin suprapunere, duc la realizarea unei foarte originale fresce a societății românești de la sfîrșitul regimului Dej și începutul regimului Ceaușescu. Societatea românească a anilor '60, așa cum este ea descrisă în romanul lui Virgil Duda, cunoaște o surprinzătoare (pentru cel care ia astăzi cunoștință cu realitatea acelor vremi) relaxare la nivelul moravurilor. Este o societate perfect amorală. Adulterul este un fel de sport național, acceptat cu seninătate de ambele părți fără ca prin aceasta trăinicia mariajelor să fie pusă în pericol (fapt explicabil
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
participare la colocviile occidentale" (p. 67). Etaloanele de valoare ale literaturii epocii (ne aflăm la mijlocul anilor '60, în perioada de dinaintea morții lui Dej) erau Titus Popovici și Dinu Săraru. Un activist de partid fără studii (Alexiuc) își propune să-și ia o revanșă în fața vieții devenind un romancier de talia celor doi clasici ai realismului socialist: Înțelese că nu iubea partidul ca pe ochii din cap, își reconsideră trecutul, prezentul și viitorul, hotărînd să devină un romancier de talia lui Titus
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
se anihila pe sine însăși. Iată, mi-am spus, un desfrâu ce trebuie a-sumat și consumat. Saint-Exupéry spunea că "dacă refuzi să fii răspunzător de înfrângeri, nu vei fi răspunzător nici de victorii". Înfrângerea, pricinuită de luxuria sonoră, poate lua forma unei năuceli ori perplexități iremediabile. Victoria nu poate fi obținută decât prin strategii dibace, obligate să convoace deopotrivă concesia și compromisul. Altminteri, desfrâul stilistic există ca o imanență; este înscris în soarta noastră. El se poate purta ca un
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]