2,054 matches
-
-n ele nu mai este. ARBORE Când timpii-s sclavi și lacomi... când lumea-i grea de vină, Când capul n-are minte și ochii n-au lumină, Când în poporul timid, coprins de-o noapte tristă, Nimic nu mai lucește, nimic nu mai esistă {EminescuOpVIII 160} Decât o suvenire din palidul trecut, Al basmului imperiu răcoare și tăcut; Când nu mai e virtute, când nu mai e putere Virtutea cea flămândă pe drumuri vezi că piere, Când lumea bântuită de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ȘT[EFAN] Vorbește dar, portare! Se poate cumcă noi Om ști a te-nțelege. Tăceți dar din păhare De aur. Căci portarul acuma se-nsenină * Și ochii lui scânteie de-o magică lumină. E suvenirea mândră din palidul trecut Ce-acum lucește vie în ochi-i plini de lacrimi. ARB[ORE] În mintea mea bătrână, în inima pustie Răsare gând de aur, ca steaua ce învie Din marea adormită și-n ceruri se înalță. Trecutul e în mine și eu sânt în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
focul sub cenușă ce încă nu s-a stins. Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de vreme, Semnau cu zile albe de glorii și rezbele,... Zile-albe însă stinse, ce se uitau din noianul lor La soarele mărirei ce le-a lucit odată, Ce-acum, de iarna vieței albit și înghețat, Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. Dar în curtea Domniei fierbea, ca-n unda mărei, Inima stinsei glorii, mândra oștime-a țărei. Cum regele pustiei din moarte stânci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor [mari], Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind prin veacuri negre, prin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că-n lumea asta fui umbra-i de lumină. Acea sublimă stâncă ce stă cu capu-n cer E românimea toată... e visul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dor, E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor [mari], Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind prin veacuri negre, prin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că-n lumea asta fui umbra-i de lumină. Acea sublimă stâncă ce stă cu capu-n cer E românimea toată... e visul meu de fier Ce l-am visat o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor [mari], Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind prin veacuri negre, prin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că-n lumea asta fui umbra-i de lumină. Acea sublimă stâncă ce stă cu capu-n cer E românimea toată... e visul meu de fier Ce l-am visat o viață
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În două stele negre de-un foc încă nestins. [2Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de vreme, Erau ca zile albe de glorii și rezbele, Zili albe însă stinse ce, din trecutul lor, Priveau la acel soare ce le-a lucit cu dor, ]2 Ce-acum, de iarna vieței albit și înghețat, {EminescuOpVIII 177} [2Pe tronu-i de-aur roșu sta mut și nemișcat. Dar în curtea Domniei fierbea, ca-n unda mărei, Inima stinsei glorii, mândra oștime-a țărei. Cum regele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E geniul Moldovei acel cernit de dor, 71v E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor mari, Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind pin veacuri negre, pin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că-n lumea asta fui umbra-i de lumină. Acea sublimă [stîncă] ce stă cu capu-n cer E-unirea romînimei... E visul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
71v E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor mari, Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind pin veacuri negre, pin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că-n lumea asta fui umbra-i de lumină. Acea sublimă [stîncă] ce stă cu capu-n cer E-unirea romînimei... E visul meu de fier Ce l-am visat o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor mari, Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind pin veacuri negre, pin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că-n lumea asta fui umbra-i de lumină. Acea sublimă [stîncă] ce stă cu capu-n cer E-unirea romînimei... E visul meu de fier Ce l-am visat o viață
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
el pune mâna dreaptă pe sceptru și scapă din mâna stângă cununa uscată de lauri pe cadavrul Mirei. Adaos la plan Chiar când Mira moare... ea rămâne în inima lui Petru ca suvenirea unui vis frumos ce, nemplinit, îi va luci în toată viața - căci într-adevăr nu fusese altceva decât un vis frumos. . {EminescuOpVIII 191} [ACTUL V] 2262 [ȘTEFAN] Și, chiar din mâna moartă mi l-ai răpi, ți-o jur, Eu treaz m-aș uita strașnic în ochii cei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine, acel chip s-a sculat... acel chip îmblă pe pământ... acel chip ești tu! Fugi! Fugi! 5 2258 Suflet bătrân ca iarna și greu ca vijelia ce vîjîie-n pustii. {EminescuOpVIII 252} 6 2254 Și-n noaptea ochilor tăi văd lucind vijelia sufletului tău. 7 2254 Din ochii-ți vineți licărește înțelepciunea - Moarte. - (Icoana moarte - în loc de Icoana morții). 8 2254 Cine e dar? Cine e dar? Sau să muște țărâna din urmele tale - căci urmele-ți înveninate ar învenina pământul. C.
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n viață să mă-nec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi zdrobită... și-apoi să mor... Să mor, Să-nec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopții-mi amarul labirint: Eu voi cânta de fală ca leul ce-a învis Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura roză) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să mor... Să mor, Să-nec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopții-mi amarul labirint: Eu voi cânta de fală ca leul ce-a învis Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura roză) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu ris Cufundă, poete, gîndirea-ți senină Seninul tău vis! (pe când se lasă negura neagră) Adormi când lumina se stinge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trist lăcașul morții. Adâncul întuneric îl taie, îl rărește Și fulgeră-n columne și bolțile roșeste. Acum, acum ea iarăși pin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în estaz) E albă! -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de argint. (REGELE SOMN dispare) {EminescuOpVIII 284} Tu, taina nopții mele, tu, blond copil din ceriuri, Cu glasul tău ca glasul duioaselor misteruri Oh! vino, vino iarăși ca să te strâng la piept, Copil
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
când s-a născut, senină, Ș-am învălit cu taină destinu-i de lumină, Eu știu unde petrece, eu știu unde s-a dus: Mai dulce și mai mândră, din ceriuri n-a apus, Ci, prefăcută-n înger, femeie și regină, Lucește mai frumoasă, surâde mai senină, Ca o speranță dulce, un dulce mesager Trimis de Domnul Lumei la Domnul unei țeri. În fruntea unei stînce, deasupra unei mări, Mireasa cea frumoasă Domnului unei țări. [POETUL ] Diamant topit în stea, Doamnă peste
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vechi de teatru pe care le freacă cu mînica) Privește numai ce strălucitoare sunt pietrele astea. O Doamne, de câte ori a trebuit să mă-npodobească pe mine astea! Ți le dăruiesc, să, le porți tu astăzi; ia cată numai cât de frumos lucesc, cum scîntie. (șede) {EminescuOpVIII 433} FELICE Iți mulțumesc, îți mulțumesc de o mie de ori bunul meu tată! însă acum iartă-mă că trebuie să mă duc, trebuie să mă-ngrijesc de costum; lucrurile astelalte trimite-mi-le la teatru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
avea o față palidă și înfundată, niște trăsături drepte și fără viață, și numai ochii săi scânteietori, pe cari-i fixa cu oarecare indignațiune pe soția mea, arătau viață. Era îmbrăcat în negru și numai o stea mică de briliante lucea în borba bumbului, care arăta că el era ambasadorul oarecărui guvern. Acest om părea a fi de vreo cincizeci de ani, și puținii peri albi contrastau {EminescuOpVIII 569} foarte mult cu părul său încolo negru. Nu știu de ce mă interesam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acest gri lejer, pregătit să ia orice formă, să permită construcții într-un stil complet nou și să încremenească într-o durată pe care o ating numai stâncile și munții. Și rana de pe coasta munților Jura se făcu mai mare, lucea galbenă ca mierea sub bordura brazilor, o mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe o bandă transportoare la fabrica de ciment, ajungând la un cub cu horn înalt din care ieșea zi și noapte un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
n-am mai ținut cont. Mai jos am văzut că mai erau locuri. Haț, cu mașina acolo. Îi spun lu’ nevastă-mea să scrie locul de parcare, era un A 311, nu mai știu, 814, nu contează. Sau cum zice Luci, paișpe nouă doișpe. La el totul e paișpe nouă doișpe. Am lăsat mașina acolo, am încuiat-o. Ne arăta acolo ieșire pe picioare, hâști, sus, și am revenit la suprafață, ne-am dus, ne-am plimbat, am vizitat catedrale. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
urmezi? 7 — Există Mercedesul și restul de mașini. Brazilia și celelalte echipe de fotbal. Tangoul și alte dansuri, spune Roja sorbind o înghițitură de Napoleon de cinci stele de contrabandă, privind la ringul de dans proaspăt frecat cu ceară care lucește sub lumina becurilor verzi ce atîrnă din tavan legate cu niște bucăți de sîrmă ruginită. — Și toată tevatura asta ați pus-o la cale doar de dragul nostru? nu-i vine să creadă Curistului, privind în spatele barului la rafturile ticsite cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici măcar o vorbuliță din gurile alea puturoase, spune Bătrînul. Pantaloni cu vipușcă, săbii de paradă, cai țesălați, pompă de zile mari, îi trec prin minte. Automobile care merg cu peste șaizeci de kilometri pe oră, țevi de puști și baionete lucind de curățenie, un întreg spectacol numai de ochii lumii. Doar la asta fuseseră buni, cînd era nevoie de-a celebra vreo victorie sau realizare a clasei politice, erau cu toții scoși cu forța din mizeria zilnică, spălați, pieptănați, parfumați și îmbrăcați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-a deprins cu propria-i poziție - fiica ultimei concubine, cea pe care familia o consideră cea mai îndepărtată rudă. Tatăl ei avea șaizeci de ani când s-a născut ea. E ca un străin. Părul mamei e negru și lucește ca lacul, înfășurat într-un conci și prins cu un ac din bambus. Când începe, îi cere fetei să stea potolită. Pare solemnă, de parcă s-ar afla în fața unui altar. Ia piciorul drept al fetei, îl spală și îl șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
informații. Despre lupte, despre colegii săi, despre teritoriile albe. Kang Sheng îi înfățișează soțului meu un bărbat. Numele lui e Peștele Bătrân. Are chipul unui câine îmblânzit, cu urechile spânzurându-i de o parte și de alta. Costumul lui occidental lucește de grăsime în jurul burții, gulerului și coatelor. Se văd cusăturile. Parcă ar fi o armată de furnici. Buzunarele îi sunt umflate de carnețele și hârtii. Omul îi raportează despre teritoriile albe. Numele lui Liu Shao-qi este repetat în mod constant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Zedong și Chiang Kai-shek dau mâna în fața aparatelor de fotografiat. Îndeplinesc apoi ceremonia semnării acordului. Mao e în uniforma lui de bumbac alb, lipsită de formă, în vreme ce Chiang e într-un costum apretat de inspirație occidentală, cu șiruri de medalii lucindu-i pe umeri și pe piept. Nu vor exita doi sori care să strălucească pe cerul Chinei, îmi zice Mao în timpul zborului înapoi spre Yenan. El vede războiul civil ca pe ceva inevitabil. Îi spun că-i admir curajul. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]