2,476 matches
-
Șase Zile din 1967. Dar era o graniță invizibilă. Nu existau marcaje, gardieni și nici panouri de întâmpinare. În schimb, intraseră în ceea ce părea a fi un alt cartier rezidențial al Ierusalimului - toate blocurile fiind făcute din acea piatră netedă, lucioasă, iar Lee le arăta cu mâna. —Acesta e Pisgat Ze’ev. Nici măcar oamenii care locuiesc aici nu conștientizează că se află dincolo de Linia Verde. Se întoarse către Maggie. Sau nu vor să conștientizeze. Maggie se uita pe geam. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de case de jucărie din lemn, toate cu ferestre vopsite și înconjurate de gărdulețe din bețe de chibrit. Dacă ridicai acoperișul, descopereai că șemineul ornamental avea și altă funcție. Începea o melodie lentă, ușoară, produsă de mecanismul făcut din metal lucios dinăuntru. I-au trebuit zece luni ca să dea de sursa acestei cutii muzicale. A căutat pe zeci de site-uri și a vorbit cu o grămadă de tehnicieni, până când a fost sigur că aceasta avea calitățile necesare. Acum, scoțând mecanismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un tratat sau cu o linie trasă pe o hartă ar fi dezamăgită de ei. Iar ei nu voiau asta. Dar nu mai arăta așa aici. Acum, înconjurată de aceste ființe splendide, nici una peste douăzeci și cinci de ani, cu pielea lor lucioasă și cu maiourile lor scurte, își dădu seama că probabil e persoana cea mai în vârstă de acolo. Se uită la pantalonii negri, jacheta Ann Taylor și cămașa Agnes B care îi alcătuiau îmbrăcămintea: erau bune pentru serviciu, dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la fel se întâmplă și în cazul de față. Pe ecran, pe scena cu reciful apărură brusc reclame. Pe ramificațiile de coral scria BP CLEAN. Un banc de peștișori trecu pe lângă acestea, pe fiecare sclipind cuvântul: vodafone, vodafone. Un rechin lucios, peste botul căruia scria: CADBURY. Un pește-balon, pe care scria LLOYDS TSB GRUP cu litere negre, înotă peste circumvoluțiunile formațiunilor de corali „cerebrali“, pe ale căror crestături era imprimat cu portocaliu SCOTTISH POWER. Și, în fine, o murenă scoase capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tragă în tot felul de chestii. Un intelectual viril. Nu se știa ce se putea întâmpla. Se întoarse spre pachetul pe care-l adusese acasă de la laborator. Pe el scria TrackTech Industries, Chiba City, Japonia. Înăuntru erau niște tuburi argintii lucioase de 13 centimetri lungime, puțin mai subțiri decât niște paie de suc. Le scoase afară și se uită la ele. Acele minuni ale miniaturizării aveau încastrate în ele tehnologie GPS, precum și senzori pentru temperatură, puls, respirație și tensiune arterială. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pentru care s-o aștepte. — Bună, străino! Intră, așază-te și tu la masa noastră, a spus Banu, Întinzând gâtul pe deasupra unei aripioare crocante de pui la cuptor. Profetul Mahomed ne sfătuiește să Împărțim mâncarea cu străinii. Buzele Îi erau lucioase, obrajii la fel, de parcă se chinuise ceva timp să-și Întindă grăsimea de pui pe toată fața, până și pe ochii ăia ai ei căprui și luminoși. Cu doisprezece ani mai În vârstă și cântărind cu treisprezece kilograme mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se Îndrăgostea de fete care Îl respingeau. Terifiat de gândul că va fi respins, ridiculizat și ocărât, a Început să tânjească de la distanță după trupul femeilor. Anul ăsta se uitase Înciudat la fotografiile top modelelor din revistele americane cu coperți lucioase, ca pentru a se pătrunde de evidența chinuitoare că nici o femeie atât de perfectă nu avea să-l dorească vreodată. Mustafa nu avea să uite niciodată expresia răutăcioasă de pe chipul lui Zeliha când Îl făcuse un „falus prețios“. Stânjeneala acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îmi spunea el) și nu izbuteam să recitesc ce scrisesem („trebuie să recitești ce ai scris imediat, de cum se aprinde lumina“). N-am mai plecat de atunci la cinema fără să-mi strecor În buzunar cîteva fișe din carton alb lucios. E un obicei cu care am rămas. Chiar dacă tata mai văzuse filmul de douăsprezece sau de cincisprezece ori, ținea să-l revadă odată cu spectatorii cu care urma să discute mai apoi. Îmi pîndea și mie reacțiile, iar cînd s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
merg la suflet lui Romeo... e prea frumoasă, își spune, îi place prea mult, îi oferă exact ce vrea, este așa cum ar vrea el... știe că ar sta și o mie de ani aici pe gardul cu bare de oțel lucios, să o privească și să simtă ce transmite, să fie cu ea, în acest fel de comunicare directă și fantastică, din ochi... e un adevărat vîrtej în capul lui, e ireal, e o poveste colorată... apoi începe să simtă mult
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nebunii: aripi azurii senine, că așa-mi stă mie bine! La anul și la mulți ani cu mulți solzi și cu bibani, la mare la soare mai sus pe cărare! Leuștean înaripat, zurbagiu și căpiat! Așa apare mereu țelul: este lucios ca oțelul! Și tot mai mereu valabil, argintiu inexplicabil! Dar ce leușteanul meu parolești tu teleleu? Decît să fii monoton mai bine să porți blazon... Decît să fii anost, nene, mai bine să-ți crească pene!... Decît să dai chibritu-n
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
spre mijlocul sternului. Repetă procedura și de la celălalt umăr și apoi tăie în jos în lungimea torsoului, deviind puțin în jurul ombilicului și completând incizia în formă de Y până ajunse între picioare. Lăsă în urmă o rană calmă, închisă și lucioasă, dar fără sânge. Porfiri se încruntă gânditor și aruncă o privire întrebătoare la rana de pe capul celuilalt cadavru. Își scoase o țigară și o aprinse, apoi se uită la doctorul Pervoiedov cum începea să dea pielea la o parte. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu-i gustă voia bună, deveni serioasă: Dar noi avem autorizație. Nu aveți ce să învestigați aici. Drept dovadă, Fraulein Keller deschise, la întâmplare, una din uși și îl introduse pe Porfiri într-o încăpere îmbrăcată în lemn galben extrem de lucios. Stilul unor obiecte de mobilier trădau o notă de exces, iar Porfiri se simți stingherit de numărul mare de oglinzi în rame sofisticate și de focul mocnind, care sugera că, în afară de umbrele trecătoare de pe pereți, cineva tocmai ocupase camera. O sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și reci. Bărbatul așezat era corpolent, dar aranjat. Își ținea barba tunsă scurt, iar părul, deși des și lung, îi era pieptănat cu grijă. Se apropia de cincizeci de ani și purta ochelari de citit cu rame argintii. În spatele lentilelor lucioase, ochii săi ageri sclipeau a intelingență și umor. Cu toate că figura sa i se revărsa și fața îi era plină, era încă un bărbat arătos, sau cel puțin știa încă să se poarte ca unul. Nasul, mai ales, lung și drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vopseaua de aur și bijuterii. Pe lângă acestea, negustorul mai avea mulțime de icoane în cutii. Zoia se aplecă peste una, închise ochii și ridică o mână pe care o ținu plutind în aer. Apoi o lăsă în jos mângâind suprafețele lucioase înainte de a-și strecura degetele în jos. Reuși să își scufunde mâna până la cot în cutie înainte de a și-o retrage. Apoi, după o vreme, își deschise ochii și își inspectă antebrațul și i se părea straniu că nu suferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și cărțile lui Porfiri Petrovici. Capitolul optsprezece Hotelul Adrionapole Drozhki gonea peste Neva pe Podul Bizhevoi, iar vizitiul mâna din picioare ca să biciuiască calul, un armăsar murg, mai bine. Gâtul animalului se arcuia și se încovoia, unduindu-se sub pielea lucioasă. Aburi îi ieșeau din coaste și-și întorcea botul într-o parte în aerul rece. Sub strigătele vizitiului, nechezatul calului și clinchetul constant al clopoțeilor, Porfiri Petrovici putea auzi ropotitul copitelor pe gheața netedă și își îndoia gulerul din blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lângă Porfiri. Acesta se uită în jos. Acum, cu ușa închisă, puteau vedea ce o blocase. Era Zoia Nicolaevna, îmbrăcată într-o blană de vulpe argintie cu propriul sânge pe umeri și pe o parte. Acea parte a capului era lucioasă roșie și greșită. În jurul ei, sfinții pictați și Hristoșii frumos auriți își ascundeau privirile, dar până și icoanele au fost pângărite, suprafața lor fiind acum acoperită cu bucăți de țesut și pete de sânge. ă A omorât-o pe mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
facă niciun comentariu la adresa jucăriilor. Porfiri deschise mâna și-i arătă o fiolă mică de sticlă. Pe etichetă scria laudanum. § Soția meșterului de cabineți Kezel le deschise ușa. Fața îi era umflată de vânătăi, iar nasul său devenise un munte lucios de purpuriu și galben. Salitov trecu pe lângă ea. ă Unde-i Virginski? Locotenentul puse stăpânire pe apartament cu postura sa dreaptă și cu privirea sfredelitoare. Locuința era imaculat de curată, cu mobilă simplă, dar nouă, solidă și bine făcută. Nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ea, făcând poze În toate camerele: salonul cu pianul, biblioteca, holul. Dar nu dovedea nici urmă de entuziasm, nu voia să facă fotografii, o voia pe ea. Când terminară cu fotografiatul, urcară În laborator și Matthew printă pozele pe hârtie lucioasă, cu echipamentul său de ultimă generație. Kitty privi fotografiile prin ochii unui profesionist, nu erau În nici un caz printurile unui amator, erau mai bune decât toate cele pentru care plătea În New York. — Calitatea e uimitoare! zise privindu-l cu admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai e liber, domnișoară”. Apoi s-a îndepărtat bombănind: „Asta a greșit adresa. Căuta o mânăstire”. În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. „Cum ai zis că te cheamă, fetițo, Luchi?” „Da”, râse lat Luchi, cucerindu-l definitiv pe tata care a angajat-o pe loc. „Luchi e corespunzătoare?” am întrebat eu la masă. „Daniel, se poate?” m-a pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acumulase puțin câte puțin pe pântecele dungate ale teorbelor. Apoi, după ce ochii mi s-au obișnuit treptat, am priceput că mă găseam, cum ar fi trebuit să mă și aștept, Într-o grădină zoologică pietrificată. Colo un ursuleț cu ochi lucioși și sticloși se cățăra pe o creangă artificială, lângă mine se aținea o cucuvea uimită și hieratică, pe masa din față aveam o nevăstuică, sau un jder, sau dihor, nu știu exact. În mijlocul mesei, un animal preistoric pe care la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
articol informativ despre trecătorile Apeninilor pe care tocmai le parcursese. În amintirea lui - fanată, ca și cum Întâmplarea s-ar fi petrecut cu mult timp În urmă - ele erau un pământ arid, pârjolit de soare, prăfos, presărat cu resturi minerale. Pe paginile lucioase ale revistei erau teritorii de vis, de să te Întorci Înapoi chiar și pe jos și să le deguști din nou, pas eu pas. Insulele Samoa ale lui Jim Cânepă. Cum poate un om să alerge drept către propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iluzionist de la Petit Cirque al lui Madame Olcott, un profesionist capabil să-și dozeze presiunea din vârful degetelor, cu mână sigură, obișnuit să lucreze cu abateri infinitezimale. Poate că era În stare să perceapă, prin talpa subțire a pantofilor lui lucioși, vibrațiile curenților și să-și miște mâinile după logica sferei, iar după aceea a pământului căruia sfera Îi corespundea. Însoțitorii lui. Acum Îi vedeam și pe ei. Se mișcau printre automobilele din naos, lunecau pe lângă draisiniennes și motocicluri, mai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
urcase alături de el, și cu dricul pentru morți Începuse Întoarcerea către lumea celor vii. Acel Charon, aflat În afara programului, Își mâna taciturn telegarii lui funebri peste hurducături, Jacopo ținându-se drept și hieratic, cu trompeta strânsă sub braț, cu viziera lucioasă, pătruns de noul său rol, nesperat. Coborâseră colinele, la fiecare cotitură se deschidea o nouă Întindere de vii albăstrii ca piatra-vânătă, Într-o lumină tot mai orbitoare, iar după un timp incalculabil, ajunseseră În fine la ***. Străbătuseră marea piață cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
imaginație și transpuse în tomuri ce umplu librăriile și bibliotecile lumii. Filosoful din ziua de azi nu mai este interesat de dezlegarea vreunui mister metafizic sau de natură existențială ci mai degrabă de înșiruirea fără sens a unor cuvinte academice “lucioase” și crearea sau interpretarea unor concepte absurde care nu au scopul de a lumina mintea cititorului, ci mai degrabă de a-l deruta și proiecta și mai mult înspre abisurile ignoranței. După cum spunea Georg Simmel Oratorul devine preocupat nu de
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
aceleiași zile. Are un acut sentiment de déja vu. CÎte Maggie Îi Înmînaseră deja același program, de-a lungul anilor? Hotelul seamănă cu un castel bavarez; tichia portarului este Împodobită cu beteală, la recepție, Într-un bol, mere roșii și lucioase; cabinele telefonice sînt de fapt confesionale gotice Împodobite cu luminițe albe. Oameni cu numele Înscris pe plăcuțe prinse pe reverul hainelor trebăluiesc prin holul de la intrare, unii purtînd pe cap căciulițe de Moș Crăciun. Maggie Îi spune lui Wakefield că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]