3,158 matches
-
a depășit o altă etapă tensională în care domină echilibrul și o mai pregnantă stăpânire de sine. El devine mai reflexiv și preocupat de probleme ca: proveniența copiilor, apartenența socială. Și apartenența la clasă și școală constituie o mândrie. Activitățile ludice, apoi micile plimbări, sunt primele în care copiii de sex opus încep să se apere în mod spontan. Fenomenul e mai accentuat după 9 ani când copilul devine mai meditativ, crește dorința de a cunoaște mai mult, de a ordona
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
obligativitate care se referă la obligația copilului de a participa la joc după ce s-a angajat încât să nu strice jocul. Cand un copil încalcă regula, este greu acceptat în jocurile următoare. Crește durata jocului, numărul partenerilor antrenați în activitățile ludice, relațiile ce se stabilesc între ei în funcție de statutul pe care îl au în colectiv. Astfel și în perioada școlară jocurile cu subiect și roluri, cele cu reguli, de construcție, de creație, se constituie la școlarul mic ca activități ludice, de
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
activitățile ludice, relațiile ce se stabilesc între ei în funcție de statutul pe care îl au în colectiv. Astfel și în perioada școlară jocurile cu subiect și roluri, cele cu reguli, de construcție, de creație, se constituie la școlarul mic ca activități ludice, de distracție, în care își valorifică activitățile psiho-motorii și în care investește energia psihică. Adeseori experiența de viață acumulată, preocupările adulților și relațiile dintre aceștia, activitățile de îndeplinire a sarcinilor școlare sunt evocate în joc, care este mai bine organizat
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
aproape tot timpul. Jocul conferă conduitelor lor multă flexibilitate și creativitate. Înțelegerea vieții de relație specifică omului ne conduce spre ideea că jocul la copil se încadrează în fenomenul mai larg al adaptării sociale. Odată cu evoluția și dezvoltarea copilului, comportamentul ludic de relaționare cu ceilalți parteneri suferă modificări importante. Există 6 categorii de comportamente: cel specific vârstei școlare mici este comportamentul ludic de cooperare, când acțiunile sunt bine organizate și copilul devine conștient de rolul pe care îl are în cadrul grupului
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
că jocul la copil se încadrează în fenomenul mai larg al adaptării sociale. Odată cu evoluția și dezvoltarea copilului, comportamentul ludic de relaționare cu ceilalți parteneri suferă modificări importante. Există 6 categorii de comportamente: cel specific vârstei școlare mici este comportamentul ludic de cooperare, când acțiunile sunt bine organizate și copilul devine conștient de rolul pe care îl are în cadrul grupului de joc. În toate formele jocului, ca și în activitățile ocupaționale specifice vârstei școlare mici, are loc o intensă socializare tocmai
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
sociale și o alimentează, acomodând relațiile ce se stabilesc între copii în activitate. Relațiile de cooperare ce sunt implicate în joc au la bază criterii de simpatie sau acceptare, dar valorifică ansamblul capacităților de participare activă a acestora în activitatea ludică. Ele se mențin relativ adaptate la activitățile care solicită cooperarea, deși unii parteneri nu reușesc să-și coordoneze acțiunile cu cerințele activității ce se cere prin subiectul jocului. Când acțiunile sunt mai complexe, cooperarea din joc tinde să ducă la
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
comun - ale căror modalități de aplicare le sunt prezentate copiilor, în unele ficțiuni clasice, sub o formă „normală” sau sub unghiul „derizoriului” (încălcările sunt și ele o parte a vieții, mai legitime atunci când sunt expuse sub latura derizoriului sau a ludicului). Rămâne ca cercetările să verifice dacă și în România se manifestă un supraconsum de ficțiuni care nu sunt adresate copiilor, în timp ce se constată un subconsum (la copii) de „magazine” și „documentare” - 10% consum, în Franța, față de 30% în oferta propusă
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ales în percepția copiilor ceea ce se întâmplă pe ecran nu este „real” și mai ales faptul că numărul mare de victime îi „desensibilizează” pe tineri, ca și pentru adulți, în fața gravității violenței. Scenarizarea violenței „de dragul violenței” (estetica spectaculară, dramatizată și ludică a violenței); Maniheismul tratării semio-discursive a actelor în scenele de violență (reducerea confruntărilor dintre personaje și actori la dispute între două „tipuri pure” de actanți: unii 100% „negativi”, alții 100% „pozitivi” - toți fiind, deopotrivă, eroizați. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
violența este nu numai necesară, ci și „eroică”, mai mult că ea este forma cea mai frumoasă de eroism. Violența este amuzantă: mai ales în desenele animate, personajele sunt antrenate să se lovească între ele ca într-o joacă (dimensiunea ludică a violenței este supralicitată în multe ficțiuni, ceea ce o face atrăgătoare). Violența este sursă de plăcere: mai ales în filme și seriale de acțiune, majoritatea personajelor găsesc plăcere în a se lupta și chiar în a ucide. Violența este răsplătită
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
expuși, deci și a scenelor violente de la televiziune. Ceea ce permite deducerea unei concluzii cu privire la efectele scenelor violente asupra indivizilor, inclusiv idei de orientare a cercetărilor: Pentru copii, violența este mai puțin traumatizantă (Snow, 1974) când este prezentată într-un context ludic, cum sunt povestirile umoristice. Decorul emisiunilor are o influență nonneglijabilă. Identificarea cu un personaj face ca acțiunile să pară mai violente (Robinson, 1981). Un studiu complet asupra expunerii repetate a copiilor la scene violente (Van der Voort, 1986, p. 199
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
violență Psihologică, verbală, fizică, socială, economică, sexuală Categorii ale negativității și grade de intensitate Tipul și gravitatea consecințelor asupra victimelor (omucidere, rănire etc.) Nivel de vizibilitate (fățișă, mascată) Nivel de realitate (fizică, simbolică) Nivel de intenționalita-te (premeditată, întâmplătoare, accidentală) Nivel ludic (umor, ironie, amuzament, detașare) Scene de groază și oroare (tragedii) Potențialul impactului negativ al scenelor și actelor Personaje prezentate atractiv, ca autor sau victimă Utilizarea de arme (albe sau de foc) Scenarizare „realistă” a violenței Absența sancțiunii actelor de violență
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
reale ale violenței Amestecul de violență și umor Scenarizare și contexte de semnificare Violența ca avertisment. Acte și scene de violență legitimă Acte și scene de violență gratuită sau estetică Acte și scene de autoapărare Violența ca joc și amuzament (ludică) Acte și scene de exaltare, eroizare a violenței Violența logică Contexte de localizare a violenței Cadrul domestic, familial Situații de distracție, relaxare Loc de muncă Strada și utilizarea serviciilor Situații de interacțiune cu autoritățile Violența naturală Contextualizare maniheistă Eroi Antieroi
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
este folosită ca prevenție, atrăgându-se astfel atenția asupra unor pericole, cum ar fi pericolul de violuri, furturi, tâlhării), contextul estetic (în care scenele de violență apar sub formă atrăgătoare fie prin frumusețea imaginilor, fie a personajelor), contextualizarea în registrul ludic (violența apare prezentată sub forma jocului și a divertismentului), violența prezentată ca atractivă prin eroizare (sub forma eroilor salvatori, cum ar fi donatorul, generosul, omul în uniformă mort exemplar) sau, din contră, exaltare senzațională (unde violența este insolită, neașteptată, prezentată
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
CSMNTC, beneficiar CNA, decembrie 2004. Așa cum se poate observa și în figura 11, în desenele animate violența este majoritar prezentată ca fiind logică (acest lucru fiind de înțeles în măsura în care desenul animat este o parte a ficționalului), dar și în context ludic. Această din urmă contextualizare este problematică, deoarece, pusă în context ludic, un context foarte familiar copiilor, ea poate fi asimilată la nivel cognitiv, sau, mai grav, chiar copiată, la nivel comportamental. Contextul ludic este chiar cel în care publicul țintă
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
figura 11, în desenele animate violența este majoritar prezentată ca fiind logică (acest lucru fiind de înțeles în măsura în care desenul animat este o parte a ficționalului), dar și în context ludic. Această din urmă contextualizare este problematică, deoarece, pusă în context ludic, un context foarte familiar copiilor, ea poate fi asimilată la nivel cognitiv, sau, mai grav, chiar copiată, la nivel comportamental. Contextul ludic este chiar cel în care publicul țintă al desenului animat trăiește; de aceea o prezentare în acest registru
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
parte a ficționalului), dar și în context ludic. Această din urmă contextualizare este problematică, deoarece, pusă în context ludic, un context foarte familiar copiilor, ea poate fi asimilată la nivel cognitiv, sau, mai grav, chiar copiată, la nivel comportamental. Contextul ludic este chiar cel în care publicul țintă al desenului animat trăiește; de aceea o prezentare în acest registru are un potențial nociv ridicat. Următoarele trei contexte de semnificare a violenței, aflate într-un eșalon doi de reprezentare, sunt cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
fi acela că în registrul gratuității violența este relativ slab reprezentată. Interesant este modul în care variază contextualizarea violenței în funcție de tipurile acesteia. Astfel, se poate observa că violența fizică este cel mai adesea prezentată în registrul logic urmat de cel ludic. Pe de altă parte, violența de tip verbal este cel mai frecvent întâlnită în context ludic, de-abia în al doilea rând fiind prezentată ca fiind logică, iar pe locul trei ca frecvență este prezentată ca exaltare, ca senzațional. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
variază contextualizarea violenței în funcție de tipurile acesteia. Astfel, se poate observa că violența fizică este cel mai adesea prezentată în registrul logic urmat de cel ludic. Pe de altă parte, violența de tip verbal este cel mai frecvent întâlnită în context ludic, de-abia în al doilea rând fiind prezentată ca fiind logică, iar pe locul trei ca frecvență este prezentată ca exaltare, ca senzațional. Cu alte cuvinte, în desenele animate se țipă, se ridică tonul, se înjură, de multe ori, doar
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
animate, „mai cool”, „marfă”, „super”. Dacă, în general, între primul tip de prezentare a violenței și al doilea mod există o oarecare diferență, în cazul violenței psihologice primele două locuri sunt, aproape la egaliate, ocupate de contextul logic și cel ludic. Aceasta înseamnă că un copil vede în număr aproape egal scene de intimidare psihologică ce decurge din firul narativ și scene de intimidare, de amenințare, de creare a unui disconfort psihologic care sunt decodabile în registrul ludic. EMBED Excel.Chart
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
logic și cel ludic. Aceasta înseamnă că un copil vede în număr aproape egal scene de intimidare psihologică ce decurge din firul narativ și scene de intimidare, de amenințare, de creare a unui disconfort psihologic care sunt decodabile în registrul ludic. EMBED Excel.Chart.8 \s Figura 12. Repartiția diferitelor tipuri de violență (sub aspectul frecvenței) per context de semnificare în cazul canalului Fox Kids Sursa: Cercetarea CSMNTC, beneficiar CNA, decembrie 2004. Percepții și urmări ale violenței din desenele animate Percepția
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
nici mai târziu. O particularitate o constituie lipsa semnelor de punctuație, ceea ce conferă fluență discursului poetic, sugerând spontaneitatea limbajului. Deși, la prima vedere, sintaxa pare de descendență suprarealistă, nu sunt practicate ruptura, insolitul, paradoxul. Textul împrumută din optzecism limbajul colocvial, ludic, ironic și autoironic, cultivă umorul neostentativ și livrescul, are ceva din farmecul unei discuții casnice sau între prieteni, dar transgresează această orientare. Există, în subtext, o dramă a poetului și a cuvântului, îmblânzită prin acceptarea firescului ei și cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
arbitrar și să nu nimerească astfel unitatea și totalitatea formei, atinsă deja în natură"26. Eroarea artistică poate fi cauzată și de artist din lipsa de profunzime în procesul de creație, din idealism sau din temeiuri etice. Arta ca formă ludică se impune ca joc ascuns al adevărului, unde minciuna devine o nouă cale de exprimare a adevărului. Însă, orice formă de eroare în cadrul artei vine din libertatea pe care ea o presupune, dar și prin intermediul jocului liber al creației. Libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Jocul și mitul sunt codițiile ontologice pentru principalele activități spirituale ale omului la care se adaugă și științele. Creația este pusă în mișcare și își găsește modalitatea prin termenul de ludus. În timp, științele par să se desprindă de sfera ludicului prin seriozitatea pe care o prezintă, adică prin științificarea lor. Creativitatea, prin intermediul sferei jocului, pare că nu a părăsit niciodată sfera jocului. De exemplu, în cazul literaturii, poiesis este o funcție ludică, adică "ea se desfășoară într-un spațiu de
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
timp, științele par să se desprindă de sfera ludicului prin seriozitatea pe care o prezintă, adică prin științificarea lor. Creativitatea, prin intermediul sferei jocului, pare că nu a părăsit niciodată sfera jocului. De exemplu, în cazul literaturii, poiesis este o funcție ludică, adică "ea se desfășoară într-un spațiu de joc al minții, într-o lume proprie pe care și-o creează mintea, o lume unde lucrurile au alt chip, decât în viața obișnuită și sunt legate între ele prin alte gânduri
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
între ele prin alte gânduri decât prin cele logice"41. Dacă ne gândim la tragicii greci sau la Shakespeare sau Racine, observăm că ei vorbesc despre o scenă pe care omul își interpretează rolul. Fără nicio ezitare, putem spune că ludicul își face simțită prezența nu numai în viața culturală, ci este văzut și ca izvor al ideii de care cei menționați se folosesc. Omul ca actor nu poate acționa singular. În acest caz, observăm că arta dramatică implică în joc
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]