2,384 matches
-
studiu; neînțelegerile în cor; existența unor grupuri oponente ierarhilor sau poziției bisericii; atitudinea de delăsare; atitudinea de simpatie diferențiată a conducătorilor pentru unii participanți; indiferența, sfidarea, flirtul senzual; absența de la evenimente, fuga de responsabilitate; cheltuirea banilor într-o manieră nebiblică; lumescul și păcatele din viața membrilor etc. (Jackson, 1999, pp. 131-141). Toate aceste probleme nu sunt deloc de neglijat, deoarece ele pot avea efecte de proporții: „marile certuri care dezbină bisericile, în legătură cu alte probleme decât cea doctrinară, pornesc de la lucruri foarte
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Mormonii, Scapeții, Molocanii, Stundiștii, Familia Iubirii, Armata Salvării, Darbyștii, Mennoniții, Antoniștii, Invitație la Viață, Mahikarii, Scientiștii Creștini, Mahikarii, Shakerii, Duhoborii, Huterienii, Amishii etc. (vezi și David, 1997, 1998; Vernette, 1996). Secularizarea este un concept care se referă la ceea ce este lumesc, nonreligios, ca și la procesul prin care ceea ce este religios se transformă în ceva nereligios, profan. http://www.atei.ro/Text/aa.html. FILENAME \p D:\Carti operare\Revista de psihol organiza nr 1 2005\Surse\Listat\Revista de psihol org 1 2005.doc PAGE 204
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
el, „am Înțeles că pentru noi trei «casa» era «Vatra Românească» din Jackson Michigan”, deci În America. Această recunoaștere este avansată după ce consemnase mai multe gînduri cu valoare conclusivă. „Am Înțeles, scrie el la un moment dat, că toate sistemele lumești sînt fundamental rele”, deci și acela care funcționează În Lumea Nouă, dar „am rămas uluit de frumusețea oamenilor americani [...], capabili să Își păstreze demnitatea și să iasă la cale chiar și confruntați cu cea mai brutală alcătuire lumească”. Cu altă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
toate sistemele lumești sînt fundamental rele”, deci și acela care funcționează În Lumea Nouă, dar „am rămas uluit de frumusețea oamenilor americani [...], capabili să Își păstreze demnitatea și să iasă la cale chiar și confruntați cu cea mai brutală alcătuire lumească”. Cu altă ocazie, același autor consideră, referindu-se la relațiile comunității române transatlantice cu țara de origine, că „trebuie din nou subliniat că membrii comunității despre care vorbim nu sînt români În America, ci români-americani, și aceasta reprezintă o enormă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fundamental al poeziei sale mesianice. Poetul, ca preot, o înalță în tonuri psalmodiate, de rugăciune pământească spre cerurile pline de taină ale lui Dumnezeu. El se închide în cercul credinței ca un nou Ioan Damaschin, spre a se lepăda de lumeasca deșertăciune și a se pătrunde de duhul Mântuirii: „Chemarea mea-i Ființa sfântă,/ Viața mea-i cerescul cântec”. Ca homo christianus, nu poate concepe lumea decât prin Iisus, ca singurul Domn care o întruchipează. Hristos este măsura universală vie cu
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
prefața primei culegeri încearcă o periodizare a literaturii populare în funcție de evoluția istorică (balada, de pildă, ar data din Antichitate), constată unitatea culturală a românilor, identificând motive comune tuturor provinciilor. Colindele sunt considerate tot de origine romană, clasificate în religioase și lumești și distinse de cântecele de stea. M. a cules și multe informații despre datini, pe care le-a publicat în „Familia” și în volumul Cultul păgân și creștin (1884). Datinile, ca și basmele, publicate cu comentarii sub titlul Descoperiri mari
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
obținute anterior de la împărații greci: „iar voi, oamenii Veneției, în chip liber și absolut, fără vreo gâlceavă, să aveți în tot imperiul toate cinstirile și posesiunile pe care le-ați avut odinioară, atât în cele spirituale cât și în cele lumești, și toate drepturile și obiceiurile, care se află în scris și fără înscris“ (articolul 4 al tratatului încheiat între participanții la cruciată în martie 1204, în ajunul asaltului final). Mai elocventă încă pentru hegemonia venețiană e clauza din același tratat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Iertat prin intervenția zeiței Venus, este lăsat iarăși slobod, dar orb, printre oameni. Este o alegorie, adăpostind în subsidiar o temă îndrăgită în secolul al XVIII-lea, mai ales de literatură franceză - renunțarea la voluptățile vinovate și la toate deșertăciunile lumești și regresiunea în mijlocul naturii, într-un mediu pastoral, simplu și neprihănit. Descrierile de natură sunt făcute în maniera sentimentală sau preromantica. Fiind judecător la Fălticeni, G. e trimis în 1833, „cu a slujbii datorie”, pe valea Suhăi, a Sabasei și
GANE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
vis. Sluga Necuratului nu putea să-i procure decât iluzia opulenței și fericirii. Valorificând o variantă folclorică a motivului „pactul cu diavolul”, povestea poate fi considerată paradigma întregii literaturi a lui G. pe tema goanei după avere. Bogățiile și plăcerile lumești nu sunt, în viziunea scriitorului, decât, cum spun textele sfinte, „umbră și vis”. Un fantastic desfășurat cu o intenție pilduitoare mai estompată include povestirea În pădurea Cotoșmanei. Dintre nuvelele cu eroi stăpâniți de eros, cea mai izbutită e De la noi
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
îl preschimbă pe muritor în semizeu (Avânt). Sufletul macedonskian țintește „perihelia”, apoteoza solară, integrarea în absolut și pur. Capodopera sa, Noaptea de decemvrie, concentrează semnificațiile tensiunii real-ideal în legenda alegorică a emirului (geniul) fascinat de viziunea Mekăi (idealul - depășire a lumescului în atingere cu divinul: „Sunt Meka cerească, sunt Meka cea mare”). Filosofia practică infuzată alegoriei este sceptică (triumful „drumețului pocit”, care urmează drumul ocolit și sigur), dar pe intransigența emirului (hotărârea de a ține drumul drept, înfruntând „jarul pustiei”) se
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
el carieră politică sub bizantini, așa cum se întâmpla de obicei cu descendenții unor familii nobile: înainte de 573, era prefect de Roma, cea mai înaltă funcție civilă. Însă la puțin timp după ce a împlinit treizeci de ani, a renunțat la viața lumească, și-a împărțit averile celor săraci, a întemeiat șase mănăstiri pe întinsele sale domenii din Sicilia și s-a retras ca să ducă o viață ascetică într-o mănăstire construită de el însuși în propriul palat de pe Celio, chiar la Roma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
găsim și unele adresate lui Leandru căruia acesta i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru a scris și câteva opere împotriva arienilor, însă s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), redactat în 589 la sfârșitul conciliului din Toledo: tratatul e dedicat surorii sale, Florentina. Aici, scriitorul reia îndemnurile adresate de Ambrozie surorii sale, Marcelina, ca și alte considerații ale lui Ieronim, Augustin și Cassian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prima dată, așa cum am amintit deja, că în cercurile călugărești se citeau culegeri de apoftegme și, mai mult, este cea mai veche atestare a folosirii acestui termen pentru maximele Părinților din deșert. Zosima insistă nu numai asupra renunțării la bunurile lumești, ci spune și că trebuie să fim răbdători în fața adversităților, subliniind mai ales utilitatea injuriilor și a umilințelor pe care le suferim; cel care ne rănește trebuie să fie văzut ca un binefăcător, ca un leac trimis de Isus ca să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aici, mai jos); această carte biblică este citată aici de mai multe ori, iar Cânt. 1,10 este comentat în mod asemănător. Discursul despre asceză începe cu un reproș adresat călugărilor care, împinși de vanitate și de dragostea de cele lumești, trădează adevăratul sens al vieții monastice, căutarea și practicarea adevăratei filosofii, așa cum a făcut însuși Cristos, pentru a ajunge la contemplație. O secțiune importantă este dedicată îndrumării spirituale: maestrul trebuie să fie un exemplu, iar discipolii trebuie să-i dea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
C. Carta, Vita di san Porfirio scritta da Marco Diacono, Gerusalemme 1971. d) Chiril din Schitopole Chiril s-a născut la Schitopole, capitala provinciei Palestina II. A devenit călugăr cu puțin înainte de noiembrie 543; cum, de obicei, renunțarea la cele lumești avea loc la 18 ani, se presupune că s-a născut prin 524. El însuși povestește (Viața Sfântului Sava 199) că vestitul călugăr palestinian Sava, prieten al părinților săi, văzându-l împreună cu tatăl său pe când se găsea în 530 la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
consideră poezia lui o abordare validă a lirismului în miezul său programatic, iar Eugen Simion pare, de asemenea, îndreptățit să prefere momentele în care poetul își depășește programul, lăsând versurile lucide și reci, aseptice uneori, să fie contaminate de stările lumești. Înzestrarea analitică îi permite o valorificare superioară pe terenul criticii literare, L. dovedindu-și aptitudinile în comentarii ample la autori ca George Bacovia, Jean Bart, Liviu Rebreanu sau Mircea Ivănescu. Se remarcă îndeosebi studiile, fertile polemic, despre Alexandru Ivasiuc (1986
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii, însuflețește Predicile lui Ș., publicate abia în 1945. Propovăduind învățăturile creștinești, predicile cuprind și povețe laice (privind muncile agricole, starea zidirilor bisericești și școlare, „primejdiile veseliilor lumești”). Ș. a fost un orator cu autoritate, manifestându-se - în cuvântări ținute în românește, ungurește sau sârbește - în diete, la sinoade, în Parlament (la Viena, Pesta), la dezbaterile Senatului imperial (în care era membru). Multe discursuri sunt inserate în „Foaie
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
grăbindu-i pe călugări către sarcinile lor. Cele mai importante clopote erau cele care anunțau cele opt ore canonice, atunci când călugării celebrau Oficiile Divine. Benedictinii organizau săptămânile și anotimpurile, cu aceeași regularitate temporală cu care organizau ziua. Chiar și activități lumești, precum rasul capului, luarea de sânge, reumplerea saltelelor, aveau loc la un moment determinat În cursul anului 34. Benedictinii au adus mai mult decât o nouă orientare temporală În momentul În care au introdus orarul. Eviatar Zerubavel observă cu Înțelepciune
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și a aranjamentelor sociale feudale. Luther a fost foarte dur În atacurile sale asupra proprietății Bisericii, argumentând că Vaticanul a adunat bogații fabuloase, În decursul secolelor, pe socoteala oamenilor și a violat credința creștină, care predica abstinența și evitarea luxului lumesc. Fervoarea Reformei a Înlocuit o clasa de proprietari cu alta. Pământurile Bisericii au fost confiscate În Europa de Vest și Nord - chiar și În țări catolice precum Spania și Austria -, iar pământurile latifundiarilor feudali au fost fie confiscate, fie vândute. Distrugerea vechii
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a făcut carieră politică sub bizantini, așa cum se întîmpla de obicei cu descendenții familiilor nobile: înainte de 573, era prefect de Roma, cea mai înaltă funcție civilă. însă, la puțin timp după ce a împlinit treizeci de ani, a renunțat la viața lumească, și-a împărțit averile celor săraci, a întemeiat șase mănăstiri pe întinsele sale domenii din Sicilia și s-a retras ca să ducă o viață ascetică într-o mănăstire construită în palatul său de pe Celio, la Roma. în vremea lui Grigorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și unele adresate lui Leandru, căruia i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru a scris și cîteva opere împotriva arienilor, însă pînă astăzi s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), dedicat surorii sale, Florentina și redactat în 589, la sfîrșitul conciliului din Toledo. Aici scriitorul reia îndemnurile adresate de Ambrozie surorii sale, Marcelina, precum și alte considerații ale lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dovedește pentru prima dată, așa cum am amintit deja, că în cercurile călugărești se citeau culegeri de apoftegme și, mai mult, este cea mai veche atestare a folosirii acestui termen pentru maximele Părinților. Zosima insistă nu numai asupra renunțării la bunurile lumești, ci și asupra faptului că trebuie să fim răbdători în fața nenorocirilor, subliniind mai ales utilitatea injuriilor și a umilințelor pe care le suferim; cel ce ne rănește trebuie văzut ca un binefăcător, ca un leac trimis de Isus ca să ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cîntarea Cîntărilor (cf., infra); această carte biblică este citată de mai multe ori, iar Cînt. 1, 10 este comentat în mod asemănător. Discursul despre asceză începe cu un reproș la adresa călugărilor care, împinși de vanitate și de dragostea de cele lumești, trădează adevăratul sens al vieții monastice, căutarea și practicarea adevăratei filozofii, după exemplul lui Cristos, pentru a ajunge la contemplație. O secțiune importantă este dedicată îndrumării spirituale: maestrul trebuie să fie un exemplu, iar discipolii trebuie să-i dea ascultare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
C. Carta, Vita di san Porfirio scritta da Marco Diacono, Ierusalim, 1971. d) Chiril din Scitopolis Chiril s-a născut la Scitopolis, capitala provinciei Palestina II. A devenit călugăr cu puțin înainte de noiembrie 543; cum, de obicei, renunțarea la cele lumești avea loc la 18 ani, se presupune că s-a născut prin 524. El însuși povestește (Viața Sfîntului Sava 199) că vestitul călugăr palestinian Sava, prieten al părinților săi, văzîndu-l împreună cu tatăl său pe cînd se găsea în 530 la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de clopot cuprins de rugină. Din când în când găuri de pustiire, ca o zăcere la odihnă. Puține în anii cerești, pe care-i priveam cu ochi însetat de dor de fetișcană. Nu mai pot ascunde multul nisipos al dezmățului lumesc, se întrevede abisul ce-mi înfioară vlaga. Rămâne așteptarea astâmpărării setei de mângâiere. Privesc în înșelătoarea-mi oglindă, ieri îmi vorbise de iubire, îmi veghease zbaterile tinereții, îmi ascultase dorurile, sudălmile, rugile, și, poate, iertăciunile. Acum o cuprindere între cer
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]