12,849 matches
-
mă cuprinde frica. Și mergem mai departe cu filozifia... Curajul lucid de a Îndura teama existențială chezășuiește posibilitatea misterioasă de a dobândi experiența ființei. Căci nu departe de teama existențială, În calitatea ei de spaimă În fața abisului, locuiește sfiala. Ea luminează și oblăduiește acel loc de sălășluire al ființei umane Înlăuntrul căruia curajul rămâne să se simtă acasă În ceea ce este durabil(...). ... Singura calitate a omului este aceea de gânditor și rostitor al ființei. Omul este „aruncat” de către ființă În adevărul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
„Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Evanghelia după Matei 5, 16) Rugăciuni smerite și pilde de Pateric, „” Cornel Paiu Lidia Vrabie s-a născut pe 25
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
l-au oferit: „Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor.” Tatăl, om al Bisericii, cere rugător, pentru clipa trecerii lumină: „Îl rog pe Dumnezeu să se milostivească de mine păcătosul și să nu mă lase, ci să mă ajute să mor cu lumină.”. Rugăciunea îi este ascultată, sfârșitul vine în pridvorul Sfintei Biserici, așa cum într-un fel intuise - „Îmi vine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fost ceva deosebit. Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cum ai putut, mamă, să o ierți? o întrebasem eu. Eu n-aș fi făcut acest lucru pentru nimic, aș fi lăsat-o să se chinuie după merit, zisei eu aproape înfuriată. Mama îmi explică semnificația visului, așa după cum îi luminase Dumnezeu mintea ei, pentru a putea înțelege. Îmi spuse destul de hotărâtă: - Mă gândisem la ceea ce visasem și mi-m zis ce folos voi avea de îmi voi căpăta mersul aici pe pământ, pentru câțiva ani, dar îmi voi pierde sufletul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pare de neîntrecut: „...Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
câteva clipe. Voica găsi în gestul lui Vișinel un semn de tandrețe, de afecțiune care ține să întrețină acel foc ce mistuie inimile unor tineri. Apoi se despărțiră, plecând fiecare spre cortul lui. În noaptea aceea, cerul viselor lor fu luminat de mirificele felinare fluorescente. * Într-un târziu, bulibașa se duse în cortul său, se cocoloși în așternuturi, dar somnul lui fugise, alerga pe înspumați bidivii undeva, departe de corturi, parcă voind anume să-i alunge grijile ce-i pustiiau sufletul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
avocatului, apăru o polatie întreagă de puradei, fete și băieți, îmbrăcați la întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare de un zâmbet luminat de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să se extazieze când soarele tăia puterea nopții cu sabia lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora le plăcea dis-de-dimineață să-și umple sufletul cu aerul tare și proaspăt îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot felul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
binevoitori, dar străini de cauză ai unui sergent. Acesta nu găsi nici o cale de a încropi un dialog care să macine timpul celor doi flăcăiandri. Tăcerea pusese stăpânire pe întreaga incintă. Copiii se arătară rezervați. Singura scânteiere de bine, ce lumina încăperea, era zâmbetul binevoitor al lucrătorului Ministerului de interne. Rămași numai cei maturi în încăpere, Ina îi solicită colonelului posibilitatea de a-i adresa mamei lui Vișinel câteva întrebări. I se acceptă intervenția: - Te cheamă Rafira, nu? - Da, așa mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru 5 septembrie. Sper că este suficient timp pentru prezentarea noilor probe. Ciocanul de lemn marcă finalul audiențelor și întreaga asistență părăsi sala Judecătoriei în așteptarea noului termen. Data de 5 septembrie era deci fatidică! Putea să aducă sau nu lumină în procesul atât de disputat al paternității celor doi copii cărora destinul le schimbase cursul vieții. Singura lor vină era doar aceea că văzuseră lumina zilei sub nefastele auspicii ale unor întâmplări departe de starea de normalitate. Ruperea unei singure
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
țigani. Spre a fi în siguranță, trase și zăvorul. * Alex fu nevoit să facă drumul de întoarcere din tabăra țiganilor dezamăgit, pustiit, năpădit de întrebări, împresurat de un noian de gânduri. Când îl văzu însă pe Vișinel, chipul i se lumină. Copilul părea un rătăcit, un nimeni la răscruce de drumuri și, dacă se gândea bine, și de viață. Se apropie de el, îl mângâie pe creștet și rugându-l să-și prindă mâna lui mică de mâna sa deja întinsă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
corigent la mai multe materii, poate chiar repetent. Glumea desigur, dar o doză de adevăr se putea afla în spusele sale. Chiar dacă era inginer, nu mai era la curent cu materia predată în școala gimnazială. Dar totul trecu. Orizonturile se luminară și amândoi copiii deschiseră în toamnă, după un examen care pusese întreaga casă pe jăratec, ușa liceului teoretic din oraș. * Anii de liceu trecură, fără a exagera, cu o viteză supersonică. Fuseseră ani frumoși, cu fete apetisante și băieți, adevărați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
probabil după ce a tunat și i-a adunat, de s-a întâlnit tusea cu junghiul, iar capul lor de retardați care avea muci în creier și era „plin de șmecherii ca WC-ul de hârtii”, mă stimulau întruna să le luminez bezna minții și să-i fac fericiți. Eu eram moneda lor de schimb, de încredere în fața tuturor, eram ca o „icoană” pentru ei și mă considerau cel mai bun prieten, iar eu nu aveam nimic împotrivă. Mama îmi spunea cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
porcoase, pe care, cu unele ezitări, le-aș fi putut reproduce aici, dar consider infinit mai important să vă vorbesc despre Otilia. Așa o chema pe colega nou venită În liceul nostru, care-și făcu dintr-o dată apariția pe platou, luminând cu ochii ei de culoarea oceanului aerul de șofran care șerpuia buimac printre noi În dimineața aceea de septembrie. O priveam muți, cu gâturile lungite să se rupă, ca pe o apariție stranie, coborâtă din altă lume: blondă, cu părul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
voi ajunge. Nu pot ști nici măcar dacă voi ajunge. Totuși, a sosit hotărâtul timp În care urmează să mă pregătesc pentru a pleca În lunga călătorie, spre marea aventura. O zi - atât a mai rămas până la Întâiul Pas. Cerul e luminat. Se aude trecând o birjă. Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o perfectă ordine și curățenie. Un zgomot discret Îmi Întinse privirea spre geam. Spre geamul dincolo de care am văzut două siluete albe, prelungi, ținându-se de mână și ridicându-se, cu o zbatere de aripi, spre Înălțimi... Pe marginea ferestrei, luminând, am descoperit un inel sidefiu, cu reflexe de ametist, lângă o pietricică rotundă, de un purpuriu straniu, care mi se aprinse ușor În palme. 87 Războinicul domn M. Ia seama, luminăția-ta, i-o Întoarse Sancho Panza, că ăștia care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
felul ei ștrengăresc. Niciun mușchi nu tresare pe fața sa, nicio umbră nu-i străbate chipul. Îmi trag scaunul și o privesc Îndelung, ca un câine care veghează somnul stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o pânză renascentistă, lucrată Într-un moment de maximă inspirație. De sub pătură Îi iese un picioruș dezvelit până la gleznă, pe care are o brățară aurită. Unghia degetului mic este vopsită cu ojă roșie, puțin neregulat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
goală de pe covor. Se vor îndepărta toate petele, iar telecomanda va opri transmisia. În încăpere va fi mult întuneric și multă liniște. Însă, spre dimineață, în fotoliul din fața televizorului se va găsi altcineva care să urmărească cum răsare soarele și luminează mâna îngrijitorului văruind din nou zidul în alb. CEA MAI CALDĂ MÂNGÂIERE Gândurile lui Slavko Klanic nu au fost niciodată împărtășite. De altfel și lui îi plăcea să țină în el, vorbea atât de puțin, încât nimeni nu-și aducea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
justiție. Dar această idee a constituit În trecut tocmai temeiul dezvoltării noastre politice și naționale și tot pe ea ne bizuim În vremurile noastre de astăzi”. Conștiința drepturilor noastre este un izvor de acțiune hotărâtă, o flacără sfântă care ne luminează viața; ea s-ar nărui Însă dacă nu ar fi mereu susținută și Întărită de noi printr-o activitate spirituală. Dovada teoretică prin care ni se arată că nu este o vorbă rară ci prezintă cea mai nobilă și mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și așa începută cu o săptămână în urmă. Să-ți spun câte ceva despre Măriuța. Vei vedea și tu în fotografia pe care ți-o trimit ce copil dulce e! Dumnezeu a avut grijă trimițându-mi acest îngeraș să-mi mai lumineze zilele întunecate, să nu mă rătăcesc în noianul meu de griji și necazuri. Cu un singur zâmbet ea îmi luminează sufletul, viața! E un copil bun, nu plânge noaptea, mănâncă, prinde în greutate, înflorește de la zi la zi ca o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe care ți-o trimit ce copil dulce e! Dumnezeu a avut grijă trimițându-mi acest îngeraș să-mi mai lumineze zilele întunecate, să nu mă rătăcesc în noianul meu de griji și necazuri. Cu un singur zâmbet ea îmi luminează sufletul, viața! E un copil bun, nu plânge noaptea, mănâncă, prinde în greutate, înflorește de la zi la zi ca o floare rară, parcă adusă din paradis. Nu știu ce am să mă fac cu doi copii după ce voi reintra la serviciu. Apropo
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
flacăra căreia am și cinat. După masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-am luat copiii lângă mine și priveam absentă cum ceara lumânării se topește, micșorându-și văzând cu ochii, în același timp, puterea de a lumina. Nu mai aveam o altă lumânare în casă. În acel moment, mi-a venit așa, ca din spații siderale, străfulgerarea unui gând straniu: m-am simțit ca și cum m-aș fi aflat la marginea unei nopți. Ziua plecase cu lumina ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]