1,582 matches
-
aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un evantai de sutiene și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl ademenesc să meargă pe calea ce duce spre pierzanie. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereți se odulează. Acoperișurile lunecă Într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri. Costumele plutesc cu burta În sus. Rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl ademenesc să meargă pe calea ce duce spre pierzanie. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereți se odulează. Acoperișurile lunecă Într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri. Costumele plutesc cu burta În sus. Rochiile Mathildei, cu poalele desfăcute, așijderea. Cravatele și pantofii. Umbrele și pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Un singur chip, mai mulți sâni, mai multe brațe... Păianjenul, păianjenul autodevorator... Noimann pășește pe trotuar cu grijă, ca și cum ar avea un trup de sticlă ce s-ar putea sparge În bucăți la prima atingere... Pășește cu grijă ca să nu lunece peste băltoacele pe care le-a lăsat În urma sa un Noimann lichid ce s-a scurs din el... Sticla a fost golită. Conținutul vărsat. A rămas doar forma. O formă Îmbrăcată Într-un costum alb, care ocolește cu grijă bălțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
inimii i s-au evaporat din palmă. Atârnă acum, ca niște cabluri, deasupra copacilor stufoși. Șiruri de păsări s-au așezat pe ele, ciripind de zor. Palmele plutesc lungindu-se pe trotuar. Degetele se-agață de burlane. „Lilith! Lilith!” Noimann-cel-de-sticlă lunecă peste un Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plutesc lungindu-se pe trotuar. Degetele se-agață de burlane. „Lilith! Lilith!” Noimann-cel-de-sticlă lunecă peste un Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai rămas e eticheta. Coniac Alexandrion. Bergenbeer. Tuborg. Dopul a sărit, spuma s-a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați Încă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate ca niște guri, dedesubtul lor sunt canale. Labirinturi ce străbat În cercuri mari și mici orașul. Înăuntrul lor sunt fetuși morți.... Trupul de sticlă lunecă peste lichidul ce s-a vărsat din el. Piciorul aflat mereu la câțiva pași În fața sa ridică mereu cracul. Jetul gălbui țâșnește peste burlane. Am mai trecut de un gard. Am mai lăsat o stradă În urmă. „Mathilda, Mathilda! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apoi noapte. Apoi din nou zi și din nou noapte. Și iarăși zi. „Mathilda, Mathilda!” De pe acoperiș, luna trimite un jet de sânge În ochii unui copil care doarme În leagăn, Înconjurat de păpușile lui... Noimann pășește pe stradă.Verigheta lunecă de pe degetul lui inelar și se rostogolește În canal. Omulțime de oameni-degete hohotesc la fereastră, strigă, aruncă petarde. Bat din mâini. Din picioare. Urlă de bucurie. Arată cu degetul verigheta ce se Învârte ca un bănuț pe marginea rigolei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de bere sau de vin. Contemplarea acestui cer frânt de cele două aripi Îi creează, pe moment, impresia că a nimerit Într-un loc unde, printr-un accident de ordin divin, o parte din eternitate s-a frânt În două, lunecând pe pământ, peste traversele murdare și liniile de cale ferată ruginite, amestecându-și norii printre roți și mucuri de țigară pe jumătate stinse, iar acum această eternitate, potopită de țipete nostalgice, Încearcă zadarnic, luptând cu inerția, să se ridice Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
obosit de arșița zilei. În mână ținea o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de coronița Împletită din flori proaspete a lui Noimann, ce-i luneca mereu Într-o parte, nici de cupa aurită de razele lunii, În care se clătina greu o licoare arămie, cu reflexe Întunecate, nici de ochii albaștri ai doctorului, ce aveau o strălucire umedă, ușor ironică, dementă. În depărtare se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
formele Înlocuiau fondul, de aceea uneori tavanele se Învârteau, iar treptele pe care urca Îl trăgeau mereu În jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci. Treptele erau fluide, puneai un picior pe ele și lunecai În hău, scăldat Într-o mâzgă ce mirosea ca propria ta vomă. Nu luneca numai el, ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl trăgeau mereu În jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci. Treptele erau fluide, puneai un picior pe ele și lunecai În hău, scăldat Într-o mâzgă ce mirosea ca propria ta vomă. Nu luneca numai el, ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede, ridicându-se spre tavan și lăsând În locul său un dreptunghi de praf și scame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci. Treptele erau fluide, puneai un picior pe ele și lunecai În hău, scăldat Într-o mâzgă ce mirosea ca propria ta vomă. Nu luneca numai el, ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede, ridicându-se spre tavan și lăsând În locul său un dreptunghi de praf și scame și un vraf Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pompă ca tine...“ Pentru Înmormântarea Marietei au fost pustiite nu știu câte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei dobermani cu câini‑lupi, Îndârjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va mistui de Îndată. Fetița n‑are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua‑i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de‑a lungul trunchiului, Încât ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atât de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se târăște după ea, cu blană mițoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi destul de mare. Se întoarse la barca de salvare. Avu un moment de îndoială dacă ființele acelea misterioase o să-i îngăduie s-o miște din loc. Totul depindea de ce vroiau ei de la el. Îndoielile luară sfîrșît cînd micul lui aparat lunecă ușor înainte, trecu prin ușă avînd suficient spațiu de manevră și ateriză cîteva minute mai târziu la periferia orașului. Găsindu-se astfel în siguranță la sol, se așeză acolo lăsînd fiorul neplăcut să-i gîdile nervii, dîndu-și seama că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ei Ghețari în idei, La soarele sfânt, Egal - acest cînt: Ordonată spiră, Sunet Fruct de liră, Capăt paralogic, Leagăn mitologic, Din șetrele mari Apari: O cal de val Peste cavală Cu varul deasupra-n spirală! Încorporată poftă, Uite o fată, Lunecă o dată, Lunecă de două Ori până la nouă, Până o-nfășori În fiori ușori, Pînă-o torci în zale Gasteropodale; Până când, în lente Antene atente O cobori: Pendular de-ncet, Inutil pachet, Sub timp, Sub mode În Uvedenrode. ISARLÎK Dunărea împărătească O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în idei, La soarele sfânt, Egal - acest cînt: Ordonată spiră, Sunet Fruct de liră, Capăt paralogic, Leagăn mitologic, Din șetrele mari Apari: O cal de val Peste cavală Cu varul deasupra-n spirală! Încorporată poftă, Uite o fată, Lunecă o dată, Lunecă de două Ori până la nouă, Până o-nfășori În fiori ușori, Pînă-o torci în zale Gasteropodale; Până când, în lente Antene atente O cobori: Pendular de-ncet, Inutil pachet, Sub timp, Sub mode În Uvedenrode. ISARLÎK Dunărea împărătească O înlănțuie, s-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
muncă, Pornesc să-și întrunească ascunsele comori, Și peste mări de umbră și liniște, aruncă Efluviile unor neprihănite zori. PENTRU MARILE ELEUSINII Când calda strălucire a lunilor toride Va prinde să decline, când soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri leteene, I-e dat mult timp să ude în roua ochilor. Și-n
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de miresme și albine! Prin cămări ascunse parcă s-a vărsat puiac de fragi... Vântul curge... Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ciudă, de mila mea plângând, Să uiți de stângăcia băiatului ce sânt Că eu visez... cum pruncul flămând la sân, la maică, De carnea ta curată și albă, de nemțoaică. Mai rară ca răcoarea în luna lui Cuptor, Mi-ai lunecat în brațe, ai desfăcut fuior Tot părul ca un galben, întins eter de miere... Și m-ai făcut c-un lucru de preț mai știutor: Ca două sunt, nu una, femeie și muiere. CÎNTEC DE RUȘINE El știa să-njure
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ale spațiului, având drept cadru adevărat acel "topos atopos" al anticilor. Evident, probleme similare despre lirismul absolut și le-au pus și Mallarmé și Valéry. Dar cel dintâi le-a complicat inutil enunțul cu date sintactice sau idealiste; celălalt a lunecat curând în poemul parmenidian, foarte frumos adesea, totdeauna strălucitor de idei. Totuși, acestui tip de eseuri rimate, îi preferăm eseurile pur și simplu din admirabilele Varietăți. * Mult mai pur este Moréas decât acești doi poeți, recunoscuți ca atare. Pur, mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu, un corp am auzit căzând. Vai, de-atunci îmi pare lumea și mai tristă, Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata, trista claviristă. Balet Lunecau baletistele albe... Degajări de puternice forme - Albe, în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe. Lunecau baletistele albe... Tainic trezind complexul organic - Albe, stârnind instinctul satanic, Lunecau
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
un corp am auzit căzând. Vai, de-atunci îmi pare lumea și mai tristă, Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata, trista claviristă. Balet Lunecau baletistele albe... Degajări de puternice forme - Albe, în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe. Lunecau baletistele albe... Tainic trezind complexul organic - Albe, stârnind instinctul satanic, Lunecau baletistele albe... Serenada muncitorului Eu sunt un monstru pentru voi Urzind
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
auzit căzând. Vai, de-atunci îmi pare lumea și mai tristă, Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata, trista claviristă. Balet Lunecau baletistele albe... Degajări de puternice forme - Albe, în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe. Lunecau baletistele albe... Tainic trezind complexul organic - Albe, stârnind instinctul satanic, Lunecau baletistele albe... Serenada muncitorului Eu sunt un monstru pentru voi Urzind un dor de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]