2,874 matches
-
vorbind. — Și ce zicea? — Nu-mi amintesc. Oricum, nu spunea ceea ce spune un om obișnuit care se trezește vorbind singur. Nu prea știu cum să-ți explic, dar pentru mama avea o mare însemnătate tot ce spunea. — Însemnătate? — Da, pentru că lungea sau scurta cuvintele folosind un accent aparte. Ba ton mai ridicat, ba mai coborât... ca șuieratul vântului. În timp ce priveam craniul din mâinile ei, am mai scotocit un pic printre amintiri. Ceva m-a frapat și-am zis: — Cânta, deci. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unui grup important de boboci. Când m-a întrebat dacă am o pipă pe care i-aș putea-o împrumuta, am deschis seiful. A golit paharul de punch, fredonând cântecul zombilor Time of the Season. - Ce-i înăuntru? întrebă el, lungindu-și gâtul, apoi: E tare sombreroul. - Aici îmi țin banii și armele. Am luat din seif pipa de cristal pe care sub nici o formă nu doream să mi-o înapoieze după ce o va fi folosit. Voiam două doze din cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tatăl, așa și... - Nu mai gâfâi pe aici de nerăbdare și trage o coca. Jay a tras o linie, apoi s-a oprit, strâmbându-se. O secundă de tăcere. - Care-i treaba? am întrebat. - Păi praful ăsta de copt e lungit cu mult prea mult laxativ. - Hopa, greșeală. Am luat marfa lungită de la Jay, reîmpachetând-o, apoi i-am dat gramul care trebuia. - Unde-i tipul tău, dealer-ul? întrebă el, încă strâmbându-se și lingându-și buzele. - Păi, înapoi în campus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trage o coca. Jay a tras o linie, apoi s-a oprit, strâmbându-se. O secundă de tăcere. - Care-i treaba? am întrebat. - Păi praful ăsta de copt e lungit cu mult prea mult laxativ. - Hopa, greșeală. Am luat marfa lungită de la Jay, reîmpachetând-o, apoi i-am dat gramul care trebuia. - Unde-i tipul tău, dealer-ul? întrebă el, încă strâmbându-se și lingându-și buzele. - Păi, înapoi în campus. De ce? am întrebat. Și, te rog, nu te ușura în garajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mea și zbură mai departe. Victor ieși repede din casă și acum stătea lângă mine, lătrând și scheunând. Privea în direcția pădurii. - Gura, am zis eu, obosit. Mai ține-ți gura. Mi-a aruncat o privire îngrijorată și s-a lungit, scoțând un fel de scâncet. Am încercat să mă destind, pielea mea înfiorându-se în bătaia brizei călduțe, însă atenția mi-a fost atrasă de ceva ce se afla lângă jacuzzi, care scotea bulbuci - cineva dăduse drumul la jeturile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
camuflat între panourile din lemn de cireș. Vibrațiile erau liniștitoare, dar zbârnâitul mașinii care împrăștia frunzele reverberând în jurul casei și în dreptul curții m-a făcut să privesc prin peretele de sticlă. Și atunci mi-am amintit de piatra de mormânt. Lungindu-mi gâtul, am inspectat precaut câmpul. Am ezitat înainte de a accepta faptul că nu mai era acolo. Iar întunericul dramatic de astă-noapte m-a învăluit din nou. Dar am ieșit pe verandă și vremea era superbă, o zi minunată, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
găsit nimic (dar după ce mă uitam? ce indicii lasă o fantomă?), dar, cum stăteam lângă fereastră, am tras jaluzelele verticale și am privit în curtea familiei Allen și pentru o fracțiune de secundă mi s-a părut că mă văd lungit pe șezlong uitându-mă la mine. A fost numai o fracțiune fulgurantă, dar devenisem subit silueta de astă-noapte, umbra visată. (În aceeași secundă am devenit la fel de subit și băiatul care stătea lângă Aimee Light în BMW-ul ei.) M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din 1975: eram în piscină și mă uitam la casa noastră din Sherman Oaks, în timp ce făceam pluta, și memoria acelei zile a devenit și mai pregnantă în momentul în care am întins mâna spre colțul de deasupra ferestrei biroului meu, lungindu-mi brațul cât mai sus, și când am atins peretele casei de pe Elsinore Lane am înțeles imediat asociația din mintea mea, era atât de simplu. De ce nu mă gândisem la asta înainte? Vopseaua care mi se dezvăluia era de aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
enunțe avertismentul și unde mirosul de mortăciune, rânced dulceag, era instantaneu ușor de detectat. Mai jos se vedea un gard viu, îngrădind jumătate din porțiunea nordică a casei, pe care l-am cercetat din priviri până când am remarcat pisica. Stătea lungită într-o rână, spinarea arcuită, dinții ei mici și galbeni încleștați într-un rânjet hieratic, intestinele vărsate pe pământ, năclăite cu nisip. Ochii îi erau strâns închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Un vânt nou adia în jurul casei care părea mult mai pustie fără Jayne, dar ea se va întoarce, m-am gândit, cum stăteam în cada de baie pe săturate. Totul înainte de acest moment fusese un vis, am oftat eu, mulțumit, lungit în cada de marmură care se umpluse rapid cu apă caldă. Visul se sfârșise. (Ai dreptate, aprobă scriitorul. S-a sfârșit.) Înainte de a mă duce la culcare am verificat dacă totul era în regulă cu copiii - o nouă pornire involuntară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apoi totul a revenit: pe ecranul televizorului se vedeau cerul și ciorile care se decolau de pe firele de telefon și zburau în stoluri ciclice de dans deasupra unei mașini a poliției oprită pe autostradă și a unor privitori care își lungeau gâtul să vadă mai bine, iar camera de luat vederi a transfocat asupra grămezii rămășițelor, evitând discret carnagiul, și un fermier din zonă cu ochii înotând în lacrimi răspundea întrebărilor reporterului cu un soi de nedumerire, la început crezuse că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
durere. Apoi câinele începu să ia proporții. Câinele se metamorfoza în altceva. Oasele lui creșteau și începură să-i străpungă pielea. Zgomotele scoase de Victor erau ascuțite, asurzitoare. Câinele arăta surprins în timp ce i se arcuia coloana - iar trupul său se lungi cu vreo treizeci de centimetri. Câinele scoase alt sunet de durere și apoi începu să gâfâie sufocat. Preț de o clipă totul rămase nemișcat, iar eu, plângând, m-am întins, fără să gândesc, să-l mângâi pe câine, să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
exponențială, modurile de viață și de consum se medicalizează. Tentacular, omniprezent, procesul de medicalizare a societății a transformat așteptările, prioritățile, modurile de viață ale tuturor. Într-un asemenea context de sanitarizare, lista elementelor generatoare de temeri și neliniști se tot lungește. Undele telefoanelor portabile, produsele modificate genetic, sexul, canabisul, acarienii, fumatul, razele solare, aerul pe care-l respirăm, apa pe care o bem, carnea pe care o mâncăm, totul e perceput, din ce în ce mai mult, în funcție de riscurile sanitare. Degeaba avem condiții sanitare mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ceva mai târziu, am îmbucat ceva și m-am dus în deal la vie. Aveam via pe dealul cu pantă lină din stânga gârlei, bătut toată ziua de soare. Am intrat într-un lan de grâu în spic și m-am lungit cu fața în sus. Era o minunăție. De jur-împrejur, bâzâit de gâze, concert în aer liber dat de greierași și un conglomerat de ciripit de tot felul de păsări și păsărele. Numai că, în înaltul cerului cârduri de puncte argintii
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
-mi plesnească vreun vas de sânge pe undeva. Când mănânc, mănânc cu grijă. Fiecare înghițitură e un ritual în sine. N-am chef să mi rămână vreun dumicat în gât. Când fac sex, fac sex cu grijă. Oricum n-o lungesc prea mult. La vârsta mea, să ai un orgasm e chiar o performanță. Așa că, dacă orgasmul vrea să vină după trei minute de când mi-am suit ciolanele-n pătuț, eu îi spun bine ai venit. Mi-e puțin foame. Când
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cinci ani, de la opt ani, de la douăzeci de ani. Cu dinții mei adevărați, care au putrezit de secole prin cine știe ce băltoacă puturoasă. Îchidje uja iibedjilule. Acum strig de-a binelea, și bale de scuipat îmi curg din gură și se lungesc până pe pieptul meu costeliv. Le simt răceala pe osul sternului, și tot acolo simt o gheară care îmi strânge măruntaiele ca ntr-o menghină, și fac spume la gură și capul mi se bălăbăne încet înainte și-napoi, și privirea îmi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Îmi scot din buzunar carnețelul și creionul. Desenez un copil care ține în mână un zmeu. Zmeul începe să se înalțe încet și iese de pe foaia carnețelului și zboară sus. Sus de tot. Acolo unde vântul e mai puternic. Copilul lungește sfoara pe măsură ce zmeul se apropie de nori. Acum sfoara se termină. Copilul îi dă drumul. Zmeul nu se mai vede. Copilul pășește ușor pe pagina din stânga a carnețelului, iar eu rup foaia din dreapta și o mototolesc și o arunc spre
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
a lui Minnie Mouse. Restul vestimentației e ultra-corporate. Alaltăieri am ieșit cu un tip de la birou. M-a invitat la el acasă. Sexul a fost incredibil. Face o pauză scurtă. În fine. Terminaserăm și stăteam la reveneală, amândoi. El era lungit pe burtă. Și am început să-l mângâi pe spate. Ușor, așa. L-am mângâiat vreo cinci minute. După aia m-am oprit. Ațipeam. Și el zice: mai mângâie-mă puțin. OK. Îl mai mângâi cinci minute. Și iar mă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să-l audă toți vecinii. Aici ne e bine. Vedem toată ziua la televizor ce se-ntâmplă în România. E rău de tot la voi acolo. Rău de tot. Nu-i cale de ieșire. Aicea avem de toate. Vocalele se lungesc nepermis de mult. Avem de toaaaate. Continuă să vorbească în timp ce eu mai strecor câte o silabă în monologul lui. Da. Da. Da. Deja nu-l mai ascult. Mă gândesc că mă aflu la vreo zece mii de kilometri de casă. Nu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Unde ți-e casca? Îmi spune că nu vrea să-și ia casca. Atunci eu nu mai vin. Sunt aici ca să te apăr, nu ca să te pun în pericol. Mă întreabă de ce eu n-am cască. De șmecher. O mai lungim mult? Că se-ntunecă. Și au anunțat c-o să plouă. Ori îți iei casca, ori renunț la plimbarea asta. Abia înveți să mergi pe bicicletă. Chiar nu vrei să respecți nici o regulă? Astea nici măcar nu-s scrise undeva, sunt doar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
tulburărilor și a corupției înfloritoare, pentru a mitui efectiv o legislație care le-a acordat masive donații bănești și terenuri. [...] «Au fost întronate corporațiile ... O epocă de corupție la nivel înalt va urma, iar puterea banilor va căuta să-și lungească domnia, folosindu-se de prejudecățile oamenilor ... până când averea va fi concentrată în câteva mâini, ... iar Republica va fi distrusă.» (președintele Abraham Lincoln, înainte de moartea sa). Națiunea era divizată de războiul purtat împotriva ei înșiși; guvernul era slăbit de asasinarea lui
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spun ceva. N-ai să-mi spui nimic. Răspunde cum te cheamă. Ion a Ilincăi. Câți ani ai? Conașule, mă rog de iertare... dar... Taci din gură, când îți zic ! Câți ai ai? Să trăiți!... 45 de ani..., da... Nu lungi vorba! Spune, ești rudă cu acuzatul? Cu cine? Cu acuzatul cel de colo, care a furat niște găini. Să mă ferească Dumnezeu. Nu-l cunosc nici din tată, nici din mamă. Pune mâna pe cruce! Bietul Ion se execută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai cascam, ne mai răstogoleam pe paturile cele late de la țară, unde parcă tot ai sta lungit, ne mai uitam la niște vechituri de litografii aninate în părete. Da' mâncarea nu venea. Trecuse acum o oară plină, de ni se lungise urechile și ne ghiorăiau măruntaiele. Însă nu pot tăgădui că în fundul cugetului nostru dădeam dreptate lui Manolucă, fiindcă de... la bucătărie nu se fierbe nici se frige așa cât ai bate din palme. În sfârșit, după două oare lungi, nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ridicat de câteva suliți se încălzise din cale-afară, m-am adăpostit la umbra unui stog de fân și, după cer am ospătat bine, cânele și eu, din merindele aduse cu noi din Folticeni, ne-am așezat frumos, la pământ, eu lungit pe spate pe un strat de fân, cânele colac lângă mine și, să dea Dumnezeu bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă pe la vreme de toacă, de ne-au trezit clopotele de la biserica din Baia. Apoi, odihniți, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
uita ironică la noi; stelele ne priveau sclipitoare, nedumerite, văzând liniștea cetăței tulburată de niște oaspeți nechemați; culmele munților ce ne înconjurau din trei părți se arătau din ce în ce mai posomorâte, mai amenințătoare, parcă vroiau să ne cuprindă în brațe, iar noi, lungiți la pământ, cugetam... știu eu ce mai cugetam?... Știu atâta că n-a trecut un sfert de oară la mijloc, și tovarășii mei au adormit de-a binele, eu însă, deștept între toți, ascultam țârâitul grierilor, singura șoaptă în adânca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]