2,817 matches
-
casele, struții vor locui acolo, și stafiile se vor juca acolo. 22. Șacalii vor urla în casele lui împărătești pustii, și cîinii sălbatici în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină, și zilele nu i se vor lungi." $14 1. Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii se vor alipi de ei, și se vor uni cu casa lui Iacov. 2. Popoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de bucurie și veselie, tu care nu mai ai durerile nașterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulți decît fiii celei măritate, zice Domnul." 2. "Lărgește locul cortului tău, și întinde învelitoarele locuinței tale; nu te opri! Lungește-ți funiile, și întărește-ți țărușii! 3. Căci te vei întinde la dreapta și la stînga, sămînța ta va cotropi neamurile, și va locui cetățile pustii. 4. Nu te teme, căci nu vei rămîne de rușine; nu roși, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de director, tovarășe Dubală? Cu asemenea oameni facem noi educație tinerei generații? în toamnă, aștept să fiu informat că această școală are un director responsabil! S-a răsucit brusc pe călcâie pierzându-și echilibrul de era gata-gata să-l văd lungit pe podeaua proaspăt dată cu motorină, mai să mă bușească râsul, după care duși au fost. Am primit după aceea nota de destituire din funcție, de aia ți-am zis să nu mă mai poreclești, că nu mai sunt director
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Ion Iliescu s-a operat la Paris. La fel Viorel Hrebenciuc, la fel Călin Popescu Tăriceanu. Adrian Năstase a ales Germania. Radu Vasile, Israelul. Monica Iacob Ridzi și Traian Băsescu, Viena. Și lista este lungă și pe măsură să se lungească mereu. În lista acesta găsim aproape toate capitalele Europei, capii statului român și, în dreptul fiecăruia, acel amestec patetic nedefinit dar prezent, de frică și bani. Să nu credeți că numai când zărește după colț rânjetul morții, politicianul român dă fuga
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aibă ascuns în el un secret așa de grav. Orice mișcare de a lui te făcea să crezi că totul nu este decât o nouă "poză", cu toate că, de data aceasta, toți doctorii atestau adevărul. Într-adevăr, la vreo sincopă, își lungea degetele în stânga pieptului cu atâta eleganță, își închidea pe jumătate ochii cu atâta falsitate, murmura un mon cher așa de delicat, că nu puteai fi impresionat. Moartea i-a venit după două zile de boală în pat. Mi s-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să vie la astfel de oameni? La Ivonne Segal, vecina mea din târgul X, a intrat moartea la fel. Ovreica purta vreo 50 de ani, dar era încă frumoasă, elegantă, zdravănă. Bărbatul său, avocatul Segal, avea ochii subțiați și buzele lungite de satisfacția de a avea o astfel de nevastă. Băiatul lor, subțirel și cochet, tocmai venise de la Paris, unde-și terminase studiile. Seara făcuseră petrecere, și casa lor din mijlocul grădinii înflorite fusese singura luminată până târziu în strada neagră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prin fermitate și prin neobicinuință că venea din partea ei, a despicat aerul și a izbit în ureche ca un ciocan. - Ce ai de gând să faci cu mine? Încercai o paranteză care ar fi diminuat înțelesul vorbelor rostite, ar fi lungit conversația și ar fi creat atmosfera neprecisă ce nu i-ar fi explicat nimic, ar fi obosit-o și ar fi făcut-o să redevină așa cum o știam. "Cînd?" Răspunsul sosi tot așa de dîrz: "De-acum înainte". Reluai teoriile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi agățat pentru mulțumirea lui proprie de mici gentilețe în care Irina ar fi fost sincer duioasă, dezinteresată, îndatoritoare sau gravă. La fel cu acel care, fericit de marea cu imensele ei bogății de culoare și de sunete, și-ar lungi trupul trândav pe nisip, după care l-ar netezi și ar îndepărta toate ierburile ude sau scoicile prea tari. Căci pe ce și-ar clădi Marcu construcția fidelității Irinei când ea a avut atâta ușurință față de mine, care-i fusesem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru amănunte. Mi-aduc aminte de un detaliu fermecător și amuzant totodată: exact peste drum de Ioana, fereastră în fereastră, locuiau alții care puteau să vadă până în fundul camerei noastre, și multă vreme întîrziam să ne apropiem unul de celălalt - lungeam o discuție ce nu ne interesa, când de fapt ne era dor să ne strângem - numai din pricină că nici unul din noi nu avea curajul să tragă storul. Eu i l-am prezentat Ioanei. În ultimul timp scenele dintre noi deveniseră intolerabile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
celălalt ar fi putut renunța cu atâta ușurință! Ca să-mi bat joc de Ahmed, l-am pus tocmai pe dulap. A mieunat puțin, s-a învîrtit de câteva ori până la capetele dulapului și apoi, luîndu-și inima în dinți, s-a lungit pe una din părțile verticale, cu ghearele bine pregătite la cele două labe de dinainte, și dintr-un salt a fost pe covor. Ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, a început să alerge și apoi a venit în brațele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât există nimicul (das Nichts), că angoasa revelează nimicul și că, în cele din urmă, nimicul însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 101 92. lungi de cuvinte vin să lezeze intenționat inocenta noastră sintaxă logică. Simte o adevărată agresiune a lor împotriva vorbirii cu sens și a gândirii inteligibile. Nu merge cu lectura mai departe (și bine face, căci ar fi întâlnit ceva de-a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât există nimicul (das Nichts), că angoasa revelează nimicul și că, în cele din urmă, nimicul însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 101 92. lungi de cuvinte vin să lezeze intenționat inocenta noastră sintaxă logică. Simte o adevărată agresiune a lor împotriva vorbirii cu sens și a gândirii inteligibile. Nu merge cu lectura mai departe (și bine face, căci ar fi întâlnit ceva dea dreptul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pare. (În timpul acesta, continui să scriu toată discuția noastră la calculator.) - Ți se pare. Tu nu ești în jocul nostru. Ea nu spune că mă iubește, dar eu o iubesc, decide Dragoș, cu ochii în lacrimi. *** Mami, care asistă, lungită pe canapea, la tot acest mini-teatru (sau happening literar de apartament) este ușor geloasă: Ce jocuri sunt și astea?!... Îl faci pe copil să plângă... Măi Drăgoșel, chiar așa?... Cum, nu mă iubești tu pe mine?... - Ba da, dar o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
a doua zi, la primele licăriri ale zorilor. Capătul călătoriei era departe, iar hunii îi lăsaseră marcomanului doar un scurt răgaz ca să-și ia rămas bun de la nevastă și copii. De altfel, nici el nu era, desigur, omul care să lungească vorba la despărțire, drept care, odată încărcat puținul care îi făcea trebuință pe singurul cal ce-l mai avea - un bătrân, dar robust frizian de tracțiune -, își salută fără prea multă tandrețe femeia, care în acea noapte încercase mângâierile brutale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
liniștită spatele ca să se ocupe de foc, deasupra căruia stătea atârnată o oală de fier. Lăsând la o parte vătraiul, se duse în colțul din dreapta al peretelui din fund și începu să scotocească într-o ladă mare. — Acum trebuie să lungesc fiertura, bolborosi nemulțumită. Oaspeții săi se așezaseră în tăcere pe băncile puse de o parte și de alta a mesei - o masă veche, lungă și cu scândurile desfăcute. Balamber încă se străduia să-și revină din tulburare. întunecat, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ușa, ce nu fusese bine închisă, se deschise cu un scârțâit. înăuntru, totul era cufundat în întuneric. Khaba sforăia tare, scuturându-se când și când, apăsat de greutatea capului lui Odolgan, care îi atârna pe umăr. Balamber și Kayuk dormeau lungiți pe masă. Audbert se trezi; făcu un efort uriaș ca să se dezmeticească. Reuși să se ridice de pe bancă, însă, după câțiva pași, căzu lângă vatră. încercă din toate puterile să se ridice din nou, dar în zadar. „Vrăjitoare blestemată!“ mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fier încheieturile copilei, sub privirile îngrozite și neputincioase ale tânărului Waltan, care încerca în zadar să se ridice să o ajute. — Așaaa, bravo! Ai văzut că până la urmă am câștigat eu? Acum, că reușise să depărteze picioarele tinerei fete, se lungi din nou deasupra ei, cu o mână îi ridică pe dedesubt bazinul și, după câteva smucituri, o pătrunse, împingând din șale iar și iar, de câteva ori. Ea scoase un strigăt, deschise ochii mari și, cu un răcnet, își eliberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în atrium. Trecând printr-o poartă cu arcadă, o apucară pe un coridor și apoi pătrunseră în loggia vechiului peristil, în a cărui grădină, invadată de buruieni și părăsită cu totul, stăteau în așteptare, angajați în mici conciliabule ori dormind lungiți pe jos, înveliți în pături aspre, o mulțime de slujitori și scutieri ai delegaților încă găzduiți în palat. La pașii lor, ce răsunau sec sub arcade, se adăugaseră acum cei ai lui Vitalius, care, venit în fugă din marea piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a găsit refugiul toamna trecută la Atila, iar Divicone, împreună cu alți câțiva, era cu el. Povestea călătoriei lor prin pădurea din Harz până în Turingia ar fi demnă de pana lui Homer, dar te scutesc de ea. Ca să n-o mai lungim, acolo, Eudoxiu a reușit, nu fără a face mai întâi mai multe tentative inutile și nu fără să aștepte binișor, să intre în cortul lui Atila și să-i vorbească. Iar Divicone al nostru era prezent. Solicitat de Etius să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se opri lângă ea, privind, la rândul său, într-acolo. — Poate doarme... îi spuse cu o voce șovăitoare. Chiar! De ce nu se gândise imediat? Bineînțeles! Flavia dormea! Sărăcuța, mica Flavia! Răpusă de descurajare și de gândurile negre, probabil se lungise pe iarbă și își găsise pacea în somn. însuflețită din nou, înaintă, făcând lumină cu felinarul: — Flavia! Oh, comoara mea, trezește-te! Hai să mergem, Fla... Numele i se stinse în gât. într-un foșnet violent de frunze, din spatele tufișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acesta - făcu semn către Dubritius, ce stătea nemișcat la un pas în spatele său, cu brațele încrucișate - îl cunoaște de ani de zile și o să-i poată ajuta pe oamenii tăi să-l descopere. îi povesti mai departe, fără să se lungească și fără multe amănunte, despre misiunea pe care i-o încredințase Flavius Etius, despre separarea ce apăruse în sânul Bagaudiei și despre implicarea lui Ambarrus în susținerea armatei romane; în fine, ceru îngăduința episcopului pentru a-i da cuvântul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doarmă afară, sub porticul micii livezi, deja devastate de bivuacurile ajunse înaintea lor, a unei case încă în picioare. După ce-și îngrămădiseră lucrurile în baloturi fără formă și le rezemaseră de zidul înconjurător, oamenii săi cei mai fideli se lungiseră printre meri și peste porțiunile cu zarzavaturi, iar acum dormeau greu, obosiți de lungul marș al acelei zile. Regulat, monoton, îi ajungea la urechi sforăitul lui Mandzuk, întins și el la o oarecare depărtare. N-ar fi putut spune ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]