6,186 matches
-
înfruntat cutume, și lume, și destin - Îti mulțumesc că l-ai iubit pe Emin ! Mai ales acum, când, dincolo de fire, Se mai aruncă-n draga lui icoană Cu bulgări de nesimțire. Tihna lutului Cu chei de lut deschid lacăte de lut; M-apasă osteneală și somn Mă silesc să n-adorm ... Venită de nicăieri, M-alintă mama cu silabe de mângâieri ... De unde vin și unde-am ajuns - Am oboist să-mi dau un răspuns ... Mi-aduc aminte ca-n treacăt C-
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
bani și cu griji S-a pomenit de datorii și faliment, De industrii cu risc, de avantaje ... De-abia aștept să mă trimită c-un coș S-aduc mâine buruiene la porci, Apoi înc-o dată s-aduc să repare pereții Lut dintr-un mal povârnit (Pe unde ne jucam noi, băieții) A trebuit să stau la rând,ce să vedeți: O obște de călugări și una de poeți ... Ceva mai alături pe-un dâmb : Tufe de măceși și garofițe de câmp
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.Florin ȚENE Referință
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
că „ sâmburele - dătător de viață- a sărit dintre dinții Evei, încolțind în pământul reavăn, de abia ieșit în ziua a treia”, dar adaugă, pe același ton ironic „...Marelui i-a venit ideea a-l născoci pe om, luând la întâmplare lut, nu boț de cer, ci lut, nu prea bun, de calitate, pentru a face pe om din el; l-a modelat și i-a suflat în nări. De-aceea, mai bine zis, de acolo și de-atunci ni se cam
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
sărit dintre dinții Evei, încolțind în pământul reavăn, de abia ieșit în ziua a treia”, dar adaugă, pe același ton ironic „...Marelui i-a venit ideea a-l născoci pe om, luând la întâmplare lut, nu boț de cer, ci lut, nu prea bun, de calitate, pentru a face pe om din el; l-a modelat și i-a suflat în nări. De-aceea, mai bine zis, de acolo și de-atunci ni se cam trage toată pacostea de a ne
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
a ne naște spre a muri”! În capitolul „Veșnicia este o iluzie” Maria Cozma , făcând aluzie la societatea coruptă și la pedepsele primite de răufăcători (în Biblie) și în paralel vorbind despre societățile democratice, ajunge la ideea de „Increație”datorită...„lutului nu prea bun, de calitate pentru a face om”, explicând astfel tarele societății. Dar în cap. „Pretindem veșnicia? Și dacă da, o merităm?”se simte tonusul omului real, plictisit de lumea ireală, onirică, ideală, omul care își exprimă deschis dorința
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
cu buna măsură a puterii de absorbție a darului vieții. Versul său nu are praguri în curgere, nu conține zbaterile ambițiosului care se ia de piept cu demiurgul. Versul său e râu de câmpie, briza de primăvară care zbicește rănile lutului dinafara și dinăuntrul omului. E absolut obligatoriu de adăugat, la caracteristicile versurilor lui V. Rață, frumusețea, naturalețea și bogăția limbii care-i îmbracă autorului substanța lirică. Poetul, sunt convins, nu a făcut efort în a găsi “cuvinte potrivite”, căci ele
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
Siajul tău rămâne-n urmă cu durere. Tu Doamne însă mă întâmpini peste ape Și mâna Ta e pod și aripă și scut Iar pasărea cu-al ei siaj acum mă-ncape În aripi mâinile mi se întind din vechiul lut. Referință Bibliografică: Siajul păsării supreme / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SIAJUL PĂSĂRII SUPREME de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364517_a_365846]
-
simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din lut să-ți modelez cu forță Trupul tău de bambus înflorit Și foc să fim arzând în junglă ca o torță. Al.Florin TENE Referință Bibliografică: Arzând ca o torță / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364558_a_365887]
-
inocența. Poeziile scrise în dulcele viers clasic au, înainte de toate,o notă de hieratism și solemnitate. Poetul profesează un lirism mesianic echilibrat, oracular în sensul bun,închipuindu-și eul în postura unui arheu melancholic.La judecata vieții,renaște-mă din lut/Și-nalță-mă la Tine, cu cel ce m-a vândut.( Îți cer iertare Doamne). Rostirea are strălucire și densitate echilibrată,spre deosebire de optzeciști care au densitate incoerentă și dezechilibrată.Poetul Gavril Moisa a știut să ridice criza la solemnitate, ceea ce
GAVRIL MOISA-ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361351_a_362680]
-
s-a-ntomnat cuvântul ''te iubesc'' Și a rămas doar rugă și tăcere. Nimic nu mă mai scoală dintre umbre; Am adormit în toamna mea de-atunci, Pictată în culori și nuanțe sumbre, Urlând doar uragane peste lunci. De ce-n amestecul de lut din om Ai pus, tu ,Doamne și-un orgoliu fad? Mai bine mă lăsai sub cer un pom, Inelele de viață-n trunchi să scad. S-arunc doar clipele în care mă usuc Sub palma dimineților nebune, La rădăcina frunzelor
RANĂ DE CUVÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361408_a_362737]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > NICIODATĂ...ÎNCĂ Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Sunt inima pe care n-ai sfăramat-o încă, valul cald care n-a atins niciodată trupul tău Sunt... Lutul pe care mâinile tale nu l-au modelat niciodată, un drum pe care tu n-ai îndrăznit să mergi încă.. O lacrima pe care ai strivit-o între gene ...dar pe care n-ai plăns-o. Sunt vinul dulce și îmbătător
NICIODATA...INCA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361464_a_362793]
-
ai purtat, În noaptea vieții mele mi-ai fost lună, Și soare tu mi-ai fost ce după-orice furtună Lăsatu-mi-ai mereu un cer mai luminat. Azi rândul meu e să te port pe brațe Sa te așez în lutul cald și sfânt, Insă iubirea mea mereu va-ntinde ațe Pân` lângă tine și eu am să ajung, Când amândoi vom împărți iar lutul Din care plămădit fu începutul. Referință Bibliografică: Poeme cu clopot / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN
POEME CU CLOPOT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361525_a_362854]
-
cer mai luminat. Azi rândul meu e să te port pe brațe Sa te așez în lutul cald și sfânt, Insă iubirea mea mereu va-ntinde ațe Pân` lângă tine și eu am să ajung, Când amândoi vom împărți iar lutul Din care plămădit fu începutul. Referință Bibliografică: Poeme cu clopot / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 233, Anul I, 21 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POEME CU CLOPOT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361525_a_362854]
-
simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din lut să-ți modelez cu forță Trupul tău de bambus înflorit Și foc să fim arzând în junglă ca o torță. Al.Florin TENE Referință Bibliografică: Arzând ca o torță / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 233, Anul
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361549_a_362878]
-
S-o ridice de-atâtea ori De subsuori. Și dacă ... iubind în taină ... Pe lângă plopii fără soț ... Se uită peste vârfuri La steaua care-a răsărit, Că din valurile vremii Născându-se de două ori Pentru un chip mărunt de lut, Pe care nici că l-a iubit, Se merită să mori ? Nu. Eminescu în două împărății își petrece: În Împărăția Cerului Strălucește între stele - Luceafăr. Iar în cea a Pământului, Se simte tot nemuritor, dar rece Și teafăr. Din toate
EMINESCU, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363804_a_365133]
-
s-a întâmplat ca să fie cu adevărat numai odată. În fiecare an luna sărutul nostru odată ni-l fura pentru meri să-i învețe-nflorirea albului sfânt fără umbră de ieri. Ultima oară vorbind de o lumină ce-o toarce lutul prelung din ocarină mi-a spus să nu mă supăr, dar și al nostru-odată a fost ca niciodată... Și a plecat cu el. Brazii șușoteau peste izvor, psalm înalt ce doar odată se îngână: Cel ce o ține de mână
ROMANŢĂ PENTRU OCARINĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363830_a_365159]
-
anulează ipoteticul sau contorsiunile biografice. S-a spus, de pildă, că este antisemit, pe când evreii au spus că nu este. Cum poate fi antisemit dacă nu s-a exprimat sau nu a acționat împotriva evreilor (cum să fie focul împotriva lutului, când de fapt îl întărește, pe ceară topind-o ?) ?! Cu toate acestea, încă este catalogat ca antisemit de către cei complăcuți în manipulare și structurile făurite de manipulare. Evreii, prin vocile legitime, cele mai avizate, ale comunității lor din România nu
LUCIAN BOLCAŞ. PIERDERILE, CA ALTERNATIVĂ CÂŞTIGĂTOARE A VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363811_a_365140]
-
frânt pe roată Acolo într-o dimineață... Ce dragi îmi sunteți, Munții mei, Ce dragi îmi sunt de-acasă Moții, Mă simt legat de voi, de ei, Ca stelele de bolta nopții! OLARUL ȘI POETUL... Ferice de olarul care aude lutul vorbindu-i din ulcior- îți mulțumesc, vrednicul meu creator! La fel e poetul care aude cuvântul din poemul tradus- ferice de cel ce m-a spus! CUVÂNTUL ESTE VIAȚĂ... Cuvântul este viață și viața e lumina, De când îl știu în
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
sat, Plin de oameni fel și chipu, Răi și batjocoritori Și pizmași în toate cele Și de-arginți mari iubitori. Tot acolo, zice basna, Într-un bordeiaș făcut Din te miri ce crengi și paie Cu ai săi pereți de lut, Cic-ar fi trăit ferice O minune de codană, O orfană pe-al său nume Dat de nașă: Sânziană. Ea muncea pe ici, pe colo Pe la cei avuți din sat Pentr-un boț de mămăligă Aspru tare și uscat. Dar
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
șaisprezece ani. Se păstrau de la Paște coji de ouă vopsite în toate culorile, după cum le avea fiecare familie. Dimineața s-au adunat copiii la casa bunicii, unde s-au apucat să confecționeze, după cum le explica bunica Semilia, o păpușă din lut galben, numită caloian sauscaloian, pe care au împodobit-o cu fâșii de cârpă colorată și coji de ouă vopsite. I-au făcut ochi, nas, gură și apoi pe cap o căciulă roșie din coji de ou vopsit la Paște și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
am scris, apoi am socotit, Cu-aceeași mână până-n școală Tu m-ai condus când m-am mărit. De-aceea eu, iubită mamă, Îți mulțumesc și te sărut, De ziua ta ți-aduc o floare Și-ți modelez chipul în lut! Își șterse lacrimile ce se rostogoliseră încet pe obraji, oftă lung, aruncă o ultimă privire în care să cuprindă curtea cu tot ce era în ea și plecă. Trecu pe sub pragul porții și o închise cu grijă. Se lăsă condus
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
această ramură artistică.27 Atelierele de ceramică Cocioc, Sadova, Periș, ale Domeniilor Regalerealizau la rândul lor olărie de inspirație românească, cu un grad artistic și decorativ ridicat. Însuși marele Barbu Slătineanu, părintele cercetării olăritului în România, a învățat să modeleze lutul, 28 și în urmă experienței acumulate în urma cercetărilor și a deprinderii acestui meșteșug, a scris un Manual de ceramică populară 29 . Toate aceste preocupări s-au concretizat, în timp, în formarea unui stil decorativ românesc, pentru diferitele zone etnografice, stil
ASPECTE ISTORICO-ETNOGRAFICE PRIVIND OLARITUL ÎN ARGEŞ. CERAMICA PICTORULUI ION MARINESCU-VALSAN, ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORTILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 914 din 02 [Corola-blog/BlogPost/363891_a_365220]