158,161 matches
-
Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XXII-a, 1-2, în PSB, vol. 53, p. 125) „AȚi auzit, ba ați și văzut voi înșivă, că mulți au fost curățiȚi de demoni, că foarte mulți chiar, când s-au atins cu mâinile de îmbrăcămintea sfinților, au fost vindecați de bolile de care sufereau, că s-au adeverit minunile vechiului timp, când la venirea Domnului Iisus un mare har se cobora pe pământ; la fel acum, în umbra trupului celor sfinți vedeți că
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Oare nu suferiți acum că nu mai este vreme de mucenicie? Dar să ne exercităm ca pentru vreme de mucenicie. Au disprețuit aceia viața? Disprețuiește și tu plăcerea! Au aruncat aceia trupurile în foc? Aruncă și tu acum averile în mâinile săracilor! Au călcat aceia pe jăratec? Stinge și tu flacăra poftei! Da, e greu, dar și cu câștig! Nu te uita la greutățile din față, ci la bunătățile viitoare! Nu la greutățile din față, ci la bunătățile nădăjduite! Nu la
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mulțumirii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a doua către Corinteni, omilia I, p. 12 13) „Dar noi nu mai suntem legați astăzi, și nici că povățuiesc la aceasta, fiindcă nu e timpul acum. Să nu-Ți legi mâinile, însă leagă-Ți cugetul. Sunt încă și alte legături, și cei ce nu le poartă pe acestea de aici le vor purta pe acelea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia IX, p. 94) „Nu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
când l-a lăsat în viață pe fiul său și l-a coborât nevătămat de pe munte? Eu nu judec jertfele, spune Dumnezeu, după chipul cum se săvârșesc, ci după voința celor ce sunt gata să jertfească sau să se jertfească! Mâna n-a junghiat, dar a junghiat voința!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la cel întru Sfinți, Părintele nostru Eustație, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p.
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
strălucitoare, ca pe un arhanghel furios și inocent, puternic, dar ignorându-și forța. - Îți cam place, nu? Glasul lui Jaime m-a făcut să tresar. Am întors capul și l-am văzut foarte aproape de mine, cu bărbia sprijinită într-o mână și o privire răutăcioasă. Mi-am calculat răspunsul. E adevărat că Marcos îmi plăcea, îmi plăcuse de când îl văzusem prima dată. Nu era dragoste, nici durere, nu fusese o străfulgerare ca o lumină care te orbește; era un sentiment bine
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
Jaime a izbucnit în râs la mărturisirea mea sinceră. - Și el te place - a adăugat încet, pe un ton confidențial -, dar pentru că e atât de timid... n-ar ști de unde să înceapă. Așa că m-am hotărât să-i dau o mână de ajutor. - O mână de ajutor? Atunci n-am priceput nimic. Aveam să pricep și mai puțin înainte de a înțelege totul dintr-un foc. - Da, o să vezi - s-a întrerupt văzându-l pe Marcos care venea spre noi -, lasă-mă
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
râs la mărturisirea mea sinceră. - Și el te place - a adăugat încet, pe un ton confidențial -, dar pentru că e atât de timid... n-ar ști de unde să înceapă. Așa că m-am hotărât să-i dau o mână de ajutor. - O mână de ajutor? Atunci n-am priceput nimic. Aveam să pricep și mai puțin înainte de a înțelege totul dintr-un foc. - Da, o să vezi - s-a întrerupt văzându-l pe Marcos care venea spre noi -, lasă-mă pe mine. Numai că
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
a zăbovit mult și a evaluat din pragul ușii situația: eu mă întinsesem pe pat, cu picioarele pe perete și spatele sprijinit de pernă. Marcos stătea pe partea opusă și frunzărea, țeapăn, o revistă. Jaime i-a luat-o din mână și a pus-o la loc pe etajeră, după care a tras singurul scaun pe care-l avea ca să se așeze în fața noastră. - M-am înșelat, nu e gheață. - Nu contează, l-am consolat și m-am apucat să torn
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
fost un compliment. Ia-o, termin-o tu, mai fac una. A doua a fost și mai reușită decât prima. Începeam să simt greutatea fumului, acea imponderabilitate cețoasă care-ți înmoaie pielea și mușchii, care-ți anulează dinții, unghiile de la mână și tălpile picioarelor, fumam și râdeam, spuneam prostii, le auzeam și le spuneam iarăși, le repetam, dar la un moment dat mi-am dat seama că ce se petrecea în seara aia, în camera lui Jaime, nu era ceva normal
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
avansa încet, pluteam, aveam capul plin de fum și ne încurcam în mâneci, nasturi și fermoare, dar n-avea importanță, îmi plăcea atât de mult să mă sărut cu Marcos, să-l mângâi, să-l dezbrac, să-i simt buzele, mâinile, degetele, tot corpul lipit de al meu, ce bine... Până ce a fost clar că nu era așa, ceva nu mergea deloc bine. Niciodată în viață nu m-am dezmeticit atât de rapid. Nu pot spune că Marcos mă decepționa, căci
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
spune că Marcos mă decepționa, căci era la fel de frumos pe cât speram, poate și mai mult. Avea pielea netedă, strălucitoare, fină, fără alunițe, cicatrici sau asperități, picioarele lungi și puternice, mușchii exact cum trebuie, nici ascunși nici prea evidenți, brațele armonioase, mâinile lungi, elegante, fine ca mănușile cele mai fine - și-atât. Atât și nimic mai mult. Iubitul meu era frumos ca un arhanghel. Și tot atât de inofensiv. Cu sexul nu aveam la fel de multă experiență cum aveam cu hașișul, și toată se putea
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
dincolo de încercarea vigilenței organizatorilor de către ziariști naivi (de parcă asta ar fi problema, subiectele!) se întinde un continent al complicităților, hoțiilor și escrocheriei. Din câte am reușit să aflu în câțiva ani de observare relativ atentă a sistemului, pot afirma cu mâna pe inimă că bacalaureatul românesc e o acțiune perfect organizată, admirabil condusă și încheiată, ca-n Caragiale, undeva între Lanțul slăbiciunilor și "Pupat toți Piața Endependenți". Prin urmare, ministrul Hărdău poate să-și ia liniștit vacanța, pentru că nu prin recorectare
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
livrare mafiotă eșuată. Unii directori nu se implică, dar fac precum fostul meu director: în perioada bac-ului pleacă în alte comisii, lăsând cu bună știință mafia să facă ce vrea. Cu alte cuvinte, nu-i deranjează. Nu-i dă mâna să le fie antipatic, pentru că poate fi schimbat cât ai zice pește. Ei, aici e marea problemă: felul în care se fac numirile directorilor. Absolut pe bază de dosar politic. Deși se urlă pe toate drumurile că școala e apolitică
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
dacă ai băga la pușcărie pe câțiva din colegi. Și cine face asta? Cred că și eu aș ezita - au familie, copii, hm, cum aș putea duce o astfel de greutate pe conștiință? Cel mai grav e că directorii sunt mână în mână cu inspectoratele. În clipa în care iese pe ușa inspectoratului corpul de control, directorul școlii e anunțat și orice urmă de neregulă e ștearsă cu buretele, de la coridoarele murdare la mânăriile din timpul examenelor de bacalaureat." Dacă lucrurile
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
băga la pușcărie pe câțiva din colegi. Și cine face asta? Cred că și eu aș ezita - au familie, copii, hm, cum aș putea duce o astfel de greutate pe conștiință? Cel mai grav e că directorii sunt mână în mână cu inspectoratele. În clipa în care iese pe ușa inspectoratului corpul de control, directorul școlii e anunțat și orice urmă de neregulă e ștearsă cu buretele, de la coridoarele murdare la mânăriile din timpul examenelor de bacalaureat." Dacă lucrurile stau cu
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
împrospătăm amintirile din vremea când specialista de azi în investiții era președinta uneia din cele mai dubioase comisii din dubioasa epocă a marelui Năstase. N.R. MEC a comunicat că dosarul neregulilor de la BAC, rezultat al anchetei interne, se află în mîinile Procurorului General. Sperăm că scepticismul colaboratorului nostru nu este întemeiat și că justiția își va spune cuvîntul.
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
se strecoară după ea, coborînd pe treptele surpate,/ o umbră șerpuitoare - și se încolăcește pe după o piatră,/ și o pîndește cu ochii verzui ca ai mării -/ și se leagănă. (noi am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mîini.) ea a coborît în soare/ și în urechi purtînd o flacără neguroasă" (despre micile animale ale sufletului nostru). Pe aceeași direcție să menționăm tendințele de obiectivare a vieții morale, componente ale obiectivității ca atare, gesturi de bunăvoință, ofrande aduse de
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
de alegorii intime, scăldate într-o subiacentă autocompasiune (autobiograficul absoarbe nesățios materiile din preajmă, ca spre a-și însuși impasibilitatea, misterioasa lor rezistență la intemperiile moralului): "amintirile mele sînt mingi - / nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,/ din mîini, se pot rostogoli foarte departe -/ și mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar/ să mă întind la marginea mea, să-mi las mîna/ din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea./ îmi iau mai bine o alta. și
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
amintirile mele sînt mingi - / nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,/ din mîini, se pot rostogoli foarte departe -/ și mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar/ să mă întind la marginea mea, să-mi las mîna/ din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea./ îmi iau mai bine o alta. și asta poate fi falsă./ și eu am umblat, deci, odată cu o amintire/ în brațe / (și mă gîndeam, cu un rînjet/ rău, că într-o carte celebră
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
care trece ușor de la fidelitate la trădare și invers. Imprevizibilitatea, surpriza sunt chiar mai mari decât la handbal sau la volei, deoarece terenul este mult mai mare și, în plus, manipularea mingii cu piciorul este mai puțin precisă decât cu mâinile. Putem deci considera că la fotbal teatralitatea mingii este maximă. Simbolismul mingii este în mare măsură cel al sferei, care din cele mai vechi timpuri a exprimat perfecțiunea. Nu există pe suprafața sferei locuri privilegiate sau defavorizate; simetria și omogenitatea
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
așezarea celui pentru care observarea realității și descrierea ei fidelă sînt mai importante decît judecarea ei. Și pentru că nu face morală, ideologie sau filozofie, Codrescu are un scris verosimil. Pur și simplu îl crezi pe cuvînt și te lași pe mîna lui, spunîndu-ți că America nu poate fi decît așa cum o înfățișează el. Citindu-l, trăiești cu senzația că cineva îți dă prilejul să privești pe gaura cheii strania intimitate a acestei civilizații. Parcă te simți inițiat într-un univers ale
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
cu un Hristos contemporan, ca la Ion Gheorghe. Autoarea improvizează pe diferite partituri lirice (Eminescu și Blaga, în primul rând, apoi Coșbuc), preluând mimetic imagini din fondul consacrat (obrazul fraged și împurpurat al fetei, părul ei moale, desfăcut pe umeri, mâna dogoritoare a Zburătorului...), pentru a le compromite prin falsitatea vocii și obtuzitate artistică. Și când poeta privește către cer, încropind "dialoguri" cu Dumnezeu, versurile ei nu sunt altfel decât mediocre și triviale: "când mă uit în jos,/ în ude oglinzi
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
că problemele învățământului nu-l depășesc doar pe Hărdău. Europa însăși contemplă neputincioasă starea deplorabilă a educației. Arborând mereu steagul "reînnoirii" și lancea boantă a "modernizării" s-a ajuns la o veritabilă catastrofă didactică. Imbecila înțelegere de la Bologna, când o mână de birocrați - care au cu învățământul cam cât are binecunoscutul cuvânt din patru litere cu prefectura - au hotărât să "modernizeze" ceea ce era oricum lichidat, a pus capac oricărei șanse de a mai avea, în viitorul previzibil, un învățământ decent. După ce
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
pe la macazuri, mai sunt atent cum le face Guriță mutește semne prietenilor săi de jos, de la depouri, magazii, cum râde, cum ridică el un deget, ori dă din umeri, clatină din cap, cum ridică vesel din sprâncene, cum face cu mâinile așa și-așa, mai vorbim noi, cum duce mâna la cozoroc, salutând de sosire, de revedere... Femeia de jos, blondă, grăsuță și care aleargă ca o rață, târând după ea doi copii, spre mecanicul care face semne de pe bordul mașinii
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
mutește semne prietenilor săi de jos, de la depouri, magazii, cum râde, cum ridică el un deget, ori dă din umeri, clatină din cap, cum ridică vesel din sprâncene, cum face cu mâinile așa și-așa, mai vorbim noi, cum duce mâna la cozoroc, salutând de sosire, de revedere... Femeia de jos, blondă, grăsuță și care aleargă ca o rață, târând după ea doi copii, spre mecanicul care face semne de pe bordul mașinii lui, precis că este nevastă-sa. Pe Guriță nu
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]