10,420 matches
-
Nenorocitul a fugit. S-au așezat pe pat, privindu-se prostiți, nevenindu-le să creadă. Apoi Ștefan se ridică, își schimbă haina și-o prinse de mâini. Încui ușa și nu dai drumul la nimeni. Ce faci? Unde pleci? Îi mângâie chipul dulce, lumina ochilor lui. Mă duc cu ei, Luana. Trebuie s-o fac. Fata se uită la el șocată. Se încruntă și o privire pe care tânărul n-o mai văzuse îi întunecă chipul. Ești nebun. Nu te las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Simțea trupul cald și dorința lui pentru ea, se înmuia încet sub pasiunea lui și se trezi sărutându-l, căutându-l, smulgând hainele de pe el. În liniștea de apoi, ea se urî pentru slăbiciunea de care dăduse dovadă. Ștefan îi mângâie buclele căzute șuvoaie pe pernă. Pe cine ești geloasă? Ea întoarse capul, supărată. De parcă n-ai ști... Dacă te referi la madam Bumbescu, ești cea mai prostuță fată pe care am cunoscut-o. Nici tușa Gherghina din Flămânzi n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și iar îi fu ciudă. Pe bune, Luana, tu ai văzut-o cum arată? Cum să văd, mă iei vreodată cu tine? Stau toată ziua în casă și slugăresc patru pereți în timp ce bărbatul meu umblă lelea cu femei. Ștefan îi mângâie sânii, îi sărută pântecul alb de porțelan. Îmi pare rău că te-am neglijat. Recunosc, sunt un măgar. Dar, îți jur, nici dacă ar fi frumusețea pământului nu m-aș uita la alta. Nu te-am înșelat niciodată și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care-l luase profesia soțului ei. Ștefan, bărbatul meu e psiholog. Are facultate, pricepi? Cum, naiba, de m-am trezit dintr-o dată măritată cu un șofer? Ești șofer de taxi la "BOBO" S.R.L. Tu auzi cum sună? Escu râdea, o mângâia și-o ruga să nu-și bată capul cu astfel de nimicuri, tot ce făcea era pentru ea, să nu-i lipsească nimic și să trăiască mai bine. Luana bombănea că la fel o duseseră și cu salariul lui de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pieriseră, lăsând în urmă o indiferență dureroasă. Nevasta lui își reînnoise garderoba, își schimbase pieptănătura. Unduirile timide de puștoaică deveniră, fără ca el să știe când, forme îndrăznețe de femeie. Îi privea sânii pe furiș, lipsit de curajul de a-i mângâia, de a și-i aduce aproape. Se trezi, peste noapte, lipsit de îndrăzneală și inițiativă în fața unei femei superbe și independente, pe care o dorea cu disperare. O striga pe nume și totuși cea de lângă el nu mai era Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alături de care trăise momente de libertate și fericire îi aduse, în oarecare măsură, detașarea de care avea nevoie. O găsi pe Bica la fel de energică și binevoitoare iar Luana nu putu să nu-și verse amarul la pieptul ei. Bătrâna îi mângâie părul, așa ca altă dată, îi întinse farfurioara cu prăjituri, ca și cum timpul s-ar fi dat înapoi și ea ar fi fost, din nou, fetița frumoasă și iubită a bunicii. Luana plângea cu lacrimi fierbinți și amenința că va divorța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana, nu pot să-ți spun în cuvinte ce e în sufletul meu. Nu mă pricep la vorbe și tu nu mi-ai dat nici o șansă pentru a-ți demonstra că... Își ascunse obrazul la pieptul ei și ea îi mângâie părul, începând să se scuze pentru toate întâmplările nefericite din trecut, încercând să-l convingă cât de mult suferise din pricina lui. La rându-i, Rosti îi șterse lacrimile și își lipi fruntea de fruntea ei, uimit și fericit că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am spus că ne va face probleme, că e o neserioasă. De aceea a lăsat-o și bărbatul. Luana se înnegri. Simți că o îneacă lacrimile dar nu voi să le dea satisfacția s-o vadă plângând. Unchiul Dali își mângâie cu duioșie nevasta, uitând, probabil, multiplele dezamăgiri pe care i le adusese în timpul lungilor ani de căsnicie. Privi spre fată și spuse, din vârful buzelor învățate să poruncească la adăpostul înaltului scaun, moale și lipicios pe care i-l dăruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sufocat de cenușa convingerilor adunate cu atâta sârg ani și ani, fericit și nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă adânc în ochii lui neștiutori, îi mângâie părul și-l îmbătă cu pielea albă, fierbinte iar el își descărcă exaltarea pricepând cu greu că ratase momentul și că ea, cu o delicatețe de mătase, îl pregătea din nou, pentru a fi, așa cum era scris de când lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
astea răniră inima Luanei. Iubindu-i pe amândoi, își dorea din tot sufletul ca ei să se înțeleagă și să se gândească, măcar o dată, la răul pe care i-l făceau. O conduse pe Sanda la gară și mama îi mângâie părul, abătută. Bărbatul ăsta îți va frânge inima, draga mea. Nu e potrivit pentru tine. Fata încercă s-o împace. Nu-mi spuneai tu să mă mărit cu un om titrat, cu un inginer? Femeia dădu din cap, disperată. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
te-am ascultat. Ea rămase profund impresionată de lumina ochilor lui, de iubirea caldă și nealterată ce licărea în ei. E timpul să-ți faci o familie, Ștefan. Să ai o soție și proprii tăi copii. Întinse brațul și-l mângâie ușor pe obraz iar el îi întoarse palma și-i sărută, cu mii de trăiri și adorații nespuse, căușul cald și imaculat al mâinii. Îmbătându-se cu imaginea chipului drag, de albeața zăpezii proaspăt căzute, pe care nu-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o altă femeie. Radu nu mai era al ei. Nu se vor mai plimba braț la braț, nu vor mai mânca la aceeași masă, nu vor mai dormi împreună. Radu, de acum înainte, va face dragoste cu altă femeie. Va mângâia și va dori o altă femeie. Radu va iubi pe alta. Nu plânse. Își înghiți lacrimile înghesuindu-le, undeva, în adâncul ființei sale mărunte. Le simțea, mici diamante neșlefuite -, sfârtecând-o. Deși în amorțeala nopții se așteptase la asta primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a primi totul fără teamă. Ai dat momentului naturalețea cu care fusese creat și lăsat moștenire omenirii, ai fost amanta perfectă și iubita devotată lipsită de orice inhibare, oferindu-mi ardoarea și pasiunea la care nu mă așteptasem. Ștefan îi mângâie obrazul, îi aranjă buclele de pe frunte și continuă surâzând. N-am vorbit niciodată despre asta dar vreau să-ți spun că nu m-a deranjat, nici o secundă, faptul că n-am fost eu primul. Lipsit de orgoliul tipic masculin, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu vorbesc cu tine. Îi veni să râdă. Trăiseră împreună atâtea momente de supărare că unul, în plus, nu mai conta. Aștepta doar, cu toată ființa, cu toată viața, clipa unică și mistuitoare a împăcării. Ar fi vrut să-i mângâie părul, fața albă și dulce iar mai apoi, liber și nestăvilit, s-o iubească, mânat de dorința adunată atâta amar de vreme. Îi era frică, o teamă cumplită, să se întrebe dacă va mai trăi vreodată un astfel de răsfăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
practică un principiu care, nici măcar teoretic, nu poate fi luat ca atare. Dacă ar fi numai viața sentimentală... Dar îi pune în pericol și cariera iar Bariu, crede-mă, merită să ajungă departe. Ștefan se apropie de ea și-i mângâie obrazul catifelat. Cristian Bariu e băiat mare. Se descurcă și singur. Luana dădu din cap cu încăpățânare. Nu-i adevărat. Dacă nu fac ceva, e pierdut. El o strânse în brațe și se îmbătă cu parfumul ei inconfundabil. Își afundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cealaltă râse, aruncându-și cu infatuare pletele. Ca fostă logodnică a domnului director, bănuiesc că o astfel de regulă nu mă privește. Se întoarse țeapănă și dădu să deschidă ușa. Se răzgândi. Se apropie de biroul Luanei și începu să mângâie, cu degete subțiri, ceașca de cafea. Stai să mă gândesc... Nici tu nu te supui acestei legi. Înclină capul într-o parte, fixând-o cu o privire ironică. Poate din pricina faptului că ești secretara lui sau pentru că, în nopțile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lumina globulețelor din brad, în cabana din vârful muntelui unde se refugiaseră, pierduți în peisajul euforic din jur, ei se bucurară de frumusețea înălțătoare a Sărbătorii. Au stat lipiți unul de altul și-au privit stelele agățate de fereastra lor, mângâindu-se și sărutându-se ca doi adolescenți încredințați că nu doresc mai mult dar care, data viitoare, cu siguranță nu se vor mai opri aici. Dede Voicu, noul director de creație, se instală în primăvară. Ca om, Luana nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
abstinență și suferință doar să-i fie ei bine. Nu mai putea. Pur și simplu, nu mai era în stare. Și-a apropiat buzele de ale ei, oferindu-i acel sărut pe care numai el îl știa. Mâinile i-au mângâiat învelișul, dăruindu-i acea atingere pe care numai el o cunoștea. Luana și-a lăsat pradă frumuseții și priceperii lui trupul, sufletul și mintea. A întins-o peste așternut și s-a lipit de acel întreg al ei abandonat, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu toate că Adam nu putea să-i răspundă. În vreme ce ea vorbea, Adam se gândise la copiii blonzi din cartea cu poze, a știut că Îi povestea ceva despre copii. Când a terminat i-a atins obrazul cu blândețe și l-a mângâiat. A mai spus ceva și a clătinat din cap cu un zâmbet slab. — Nu Înțeles? a Întrebat ea În indoneziană. Chiar așa fusese, Adam nu pricepuse nimic. Dar i-a răspuns. — Welkom aan mijn huis. Văzuse expresia Într-o carte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i departe. În plus, tu ai bicicletă! Când a zâmbit, s-a văzut că are doi dinți lipsă. — Hm, nu știu! Tata o să se-ngrijoreze dacă nu vin acasă. Hai, vino, nu durează mult! S-a aplecat și i a mângâiat ușor obrazul cu frunza, chicotind În același timp. știu eu o scurtătură spre casa ta. Când s-a făcut vremea să plece de la școală, cerul se peticise cu nori de un albastru argintiu, iar căldura nu mai era chiar atât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stare să se ridice Înce tișor. Ceilalți și-au luat picioarele la spinare. Neng n-a Întâr ziat să ncalece bicicleta și tot suna din clopoțel. — Haide, i-a spus ea veselă lui Adam, de parcă nu se Întâmplase nimic. A mângâiat bara din față. Așază-te aici! O să pedalez eu, bine? Grozav! Am plecat! De-a lungul drumului de coastă, vântul era răcoros, Îndulcit de blândețea ploii care stătea să cadă. Lovită de lumina soarelui strecurat printre nori, marea arăta pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și cu o cameră Încărcată de plante În ghivece. Asta era casa unde trăia mama lui. Mai erau pe-acolo și niște pisici cu blană lucioasă, cenușie cu reflexe albăstrui, pe care mama le lua uneori În brațe să le mângâie. Mai era și un copil, ăsta trebuia să fie Johan, fratele lui, dar pe el Îi venea mai greu să și-l imagineze, rezista Încercărilor de a-i da viață și rămânea ascuns printre umbre. În schimb, se străduia să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lungul anilor a tot rostit cu felurite prilejuri numele Margaret. Ba, Încă de mic mă gândeam că mi-ar fi făcut plăcere să o cunosc pe această americancă, fosta prietenă a tatălui meu. Margaret a Întins mâna și i-a mângâiat brațul, o ușoară mângâiere mai degrabă decât strânsoarea călduroasă a mâinii În semn de Încurajare. Oasele subțiri de pe dosul mâinii lui au tresărit. O clipă, Margaret a crezut că băiatul are să izbucnească În lacrimi. Stătea aplecat, cu umerii căzuți, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
leoarcă de sudoare, iar Înfățișarea lui Începea să se apropie de a dansatorilor, În același timp goală de expresie și furioasă, ca a unui copil trezit brusc din somn. Ea ar fi vrut să-l strângă În brațe, să-l mângâie și să-l Încredințeze că nu-i decât un vis, un vis stupid, de două parale și fără nici un Înțeles. Paznicii templului s-au apucat În cele din urmă să-i stropească pe dansatori cu apă sfințită ca să-i scoată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
le spunea maică-sa. „Tu ești o persoană reținută, așa-i? Nu prea știu din ce pricină“, ofta ea. „Se vede că-i din vina mea, nu prea te-am luat În brațe când erai mică, nici nu te-am mângâiat. Sau poate pentru că te-am Înțărcat prea repede. Doamne, s-ar zice că toate neroziile alea freudiene sunt la urma urmelor adevărate! Dă-ți și tu silința să te comporți ca toți ceilalți, să dai pe față ce simți, Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]