1,739 matches
-
primeau din străinătate „lucruri la pachet“, În genere articole de Îmbrăcăminte second hand și disparate (dar oricum mai atrăgătoare decât ponositele și uniformele confecții comuniste). Cafeaua, țigările, săpunul erau alte produse străine vânate cu obstinație. Pentru majoritatea românilor — cu excepția unui mănunchi de intelectuali de „formație veche“ —, asemenea mărunțișuri (care, este drept, fac viața suportabilă) au trecut Înaintea valorilor esențiale ale Occidentului. După ieșirea din comunism, contactele cu străinătatea au devenit mai directe și mult mai frecvente, dar nu au scăzut În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
versurile Lucreției Andriu? Acum, s-ar putea astfel da numai piesele realmente desăvârșite. Eu v-aș face această triere . Această triere ar avea un dublu avantaj: Ați da publicității o plachetă lipsită de inegalități, deci Într-o prezentare artistică un mănunchi de versuri excepționale prin care ați fixa Lucreției Andriu un remarcabil loc În literatura românească. Ați lăsa pe altădată piesele mai puțin realizate. De asemeni și traducerile care, oricât de bune ar fi, nu ele pot stabili faima unui scriitor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de oțel. S-a dus la Țiganu' Buzduganu Care bate bine cu ciocanu' Cu dinții rânjiți Cu ochii beliți Cu ochii de steclă Cu dinții de greblă Când te uitai la dânsul Te bufnea râsul. A făcut niște secerele Cu mănunchi de floricele Și cu dinți de viorele Ca să tae grâu cu ele. Iară dumnealui că se mira Că cine l-a săcera S-au aflat niște fetișele Ochișele Cu inele-n degițele Ca să tae grâu cu ele Că ele ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vijelie, o perdea cade, îi strivește. Uneori se rătăcesc în viforniță, îi acoperă ninsoarea, îi rup lupii... Viață de nomazi. Unii dintre locuitorii nestabili de lângă curte au pentru apărare o armă formidabilă ca și-n timpurile preistorice: un buzdugan cu mănunchiul de lemn și c-o boambă mare de alamă la capăt... În întinderile acestea mai toți umblă călări. Cei așezați în jurul curții se numesc Bordeeni. Mihalache Prescurie vânător Tentea, poreclă a unui golan. Gheorghe Barbă Ghiță Tentea Mihalache Prescurie Sandu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sugerează frățietatea desăvârșită), Mircea, poate fi, ca și Moldoveanu, un dublu al eroului, dar și un mystagog. Tovărășia cu coconul cel mai tânăr conduce la o anihilare de tip cosmogonic: „- Ține, vere, tu de vârf,/ Că țiu și eu de mănunchi./ (...)Dar Scorpia ce-mi făcea?/ De necăjită ce era,/ Drept în sus că s-azvărlea,/ Cu gura proțap ieșea/ Ca să cuprinză lumea/ Și prin paloș că trecea,/ Pân’ la coadă se spărgea/ Și doi frățiori ieșeau/ Nevătămați, cum erau”. Saltul în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sol proaspăt a cărui fertilitate maximă este figurată prin inflorescențe: „Vîntu-i lin bătutu-ș-au,/ Brîndușița fetelor!/ Nori negri scornitu-s-au,/ Grele ploi plouatu-și-au,/ Brîndușița fetelor!/ Câmpii dalbi spălatu-și-au./ Flori frumoase răsărea,/ Fete la flori că-mi ieșea,/ Îmi ieșea, îmi culegea,/ În mănunchi le-nmănunchea,/ În vârste le vârstuia,/ În chite le chituia./ Juni pe fete le vedea,/ Brândușița junilor!/ Le vedea, le alegea” (Titești - Vâlcea). Diluviul pare aici un fenomen animat de forțe interioare ce urmăresc legi și scopuri imanente materiei. Astfel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al pământului regenerat prin potop, iar fetele sunt direct legate de floră și vin într-un spațiu cu rol premarital. Culesul, o funcție ordonatoare, asemenea țesutului și torsului, mâinile dalbe ale fetelor așezând florile gradual în buchete. Cele trei sinonime, mănunchi, vârstă, chită subliniază la nivel poetic gestul de ordonare socială a forțelor germinative, caracterizate de o dominantă estetică. Anteriori¬tatea potopului redat prin perfectul compus indicativ marchează încheierea fazei involutive a creației și, implicit, a celei inițiatice liminare. Imperfectul deschide
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de lucrări al prof. Bădescu pe de altă parte, tânărul V. Ciurea s-a format ca un specialist de o corectitudine deosebită, avid de cunoaștere și dăruire, pentru propria depășire continuă. Cu acest spirit a părăsit Capitala și Împreună cu un mănunchi de colegi entuziaști au dat viață facultății arădene, pe care Într-o perioadă foarte scurtă de timp au ridicat-o la cel mai Înalt nivel. Colegii bănățeni i-au arătat gratitudinea În monumentalul volum pe care i l-au dedicat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
le mișcă pe toate, uită să mai meargă. Ce este poezia în viziunea lui Christian W. Schenk? Te rog să-mi dai o definiție care să mă facă să le uit pe toate cele o mie precedente... Poezia este un mănunchi divin de cuvinte ce conține atât mireasma tuturor florilor fiinde, închipuite și neînchipuite, seva și esența vieții, nectarul zeilor, polenul tuturor facerilor și prefacerilor, spinii apărării dar și al atacului în bătaia vântului, platoșă și sabie. Lasă, rogu-te, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
introducerea sa în nări. Madrilenul Gonzalo Fernandes de Oviedo (1478-1557) și el cronicar al "Indiilor", în "Historia general y natural de las Indias", Sevilla, 1535, avea să descrie astfel o "partidă de fumat": "șeful de trib (cacique) a luat un mănunchi de tabacos, înalt de o șchioapă și subțire de un deget, răsucit cu o frunză și legat cu două-trei fire. O aprind la un capăt și poate să ardă și o zi. Din când în când o pun în gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de sturzi. Giuliano a fost invitat să nu i-a în considerare criticile aduse lui Machiavelli, ci să judece el însuși bunătatea sturzilor și a poemului autorului. Ridolfi consideră că poemul a surprins efectiv zborul unui stol de sturzi "un mănunchi de sturzi vânați la Sant'Andrea" pentru a-i mulțumi lui Giuliano pentru ajutorul sau în eliberarea din închisoare a lui Machiavelli în martie 151340. Anterior, Villari a considerat că aceasta informatie trebuie privită că o ironie venită din partea lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cu regret că puțină grabă a pus generațiunea noastră de a și-o manifesta. Cum este posibil ca Alexandru Lahovari care a găsit totul de-a gata și pe urma căruia n-a rămas nimic, absolut nimic alta decât un mănunchi de discursuri frumoase, să-și aibă statua în capitala țărei, iar Ioan Brătianu, Kogălniceanu, Alecsandri, Rosetti, Negri și alții, care prin o muncă titanică și cu riscul averei și persoanei lor au creat statul român, să nu aibă. Am ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ani sub bolt-albastră; Mulți ca noi, sărmani lunatici, prinsu-s-au în hora noastră, Muncitori fără de leafă, ce-au pus plugul în ogor, Jos cu ochii pe hârtie, sus cu sufletul în nor. An cu an cules-am roada strânsă-ntr-un mănunchi de foi, Bună, rea, după putere, cum ne-am priceput și noi, Apoi an cu an de-a rândul spre mai bună îmbelșugare Cu un strop de vin de țară, cu o veselă urare, Am sărbătorit frățește împrejurul mesei mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
gura fiind căpăcită cu o peliculă de gheață asemenea unui fagure de albine care obtura pătrunderea oxigenului în plămâni. Din fosele nazale ieșeau aburi care înghețau instantaneu, așa că procesul respiratoriu devenea, cu adevărat, un test de supraviețuire. Prin aerul înghețat, mănunchiuri de paie desprinse de pe acoperișurile caselor se învârtejeau haotic purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ideilor, de întrebările mântuitoare. Pravilă i-a fost glia fierbinte a țării. Cu ochii izvoarelor a văzut în partid Înălțimea poporului care niciodată nu moare. Numai el a smuls din pământ, Cum se dezgroapă, primăvara, vița de vie, Într-un mănunchi de lujere îngemănând Seva neliniștită a cuvintelor: «Să fim comuniști de omenie!» [Ă]“ („Istorie“, Omagiu tovarășului Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 408) „Aceasta-i patria: izvor de imn Cântat cu-nflăcărarea unei ginte Ce din trecut și până-n comunism
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vin, la egalitate, alfa și cei trei mari beta - Arghezi, Blaga, Barbu și Bacovia. (Cînd îmi spunea acestea, tanti Tanța se lua de degetul mare și și-l scutura la alfa, iar pe cei trei mari beta îi prindea în mănunchi - arătătorul, mijlociul și inelarul - și îi ținea mai mult timp strînși.) Era foarte familiară cu cîțiva critici literari, din moment ce îi numea, cu afecțiune, Croh sau Niky (aveam să aflu mai tîrziu, la facultate, că filoloagele au o mare afecțiune pentru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Fiecare bob, fiecare spic sau știulete avea încorporat în el transpirație și de aceea era adunat cu grija și migala culegătorului de mărgăritare. Nu-mi amintesc să fi văzut vreun sătean, adult sau vârstnic, care să treacă nepăsător pe lângă un mănunchi de spice, un știulete sau un cocean, un cartof sau o sfeclă, aflate pe drum, fără să le ridice. După ce își potolea foamea („cu ce da Dumnezeu”), ceea ce mai rămânea din bucate și chiar firimiturile erau strânse cu grijă și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să fie executați. Ochii soților Ceaușescu scăpărau scântei, mult mai multe decât un foc de artificii. Era dezgustător să participi la o asemenea ispravă neagră din istoria românilor. În pupile le ardea o flacără de o intensitate nepământeană, ca un mănunchi de curcubee căutând cu toată forța să slăbească dorința adversarilor însetatați de sânge și răzbunare. Doreau să fie judecați de Marea Adunarea Națională, dar acest strigăt era ca-ntr-un pustiu, numai vântul auzise. Cei doi soți apucară să se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
orașului Cluj. Și-a făcut simțită prezența scriind și publicând numeroase articole de știință și popularizare a științei în presă de specialitate locală și centrală. Să ne fie îngăduita întrebarea: cine oare va aduna, vreodată, această operă într-un singur mănunchi? A participat în mod susținut la manifestările științifice organizate la Universitate, la Institutul de Medicină și Farmacie, la Institutul Politehnic, la Filiala Academiei Române, la Asociația Oamenilor de Știință etc. O activitate deosebită a avut la Universitatea Cultural-științifică (Universitatea populară) din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fac un deserviciu speciei. [...] M. 99/1949 I Luni, 28 februarie [1949] M-am apucat să-ți scriu ca să-ți închin ție, numai ție, sfârșitul acestei zile aniversare... „Crușeț! Mirosul acela bun de pământ cu bulgări mari din care creșteau mănunchiuri de urzici și de păpădii, la sfârșitul lui februarie, de Păresimi. Baba Ioana, la bucătărie, pregătea mâncăruri de post pentru boierii credincioși care urmau să se împărtășească. Le făcea «urzici îngroșate» în bucătăria pe care o știi, departe de casa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și poveștile populare de mai sus (javră râioasă, hoție, Înșelătorie, bani, bogăție fără muncă, nașterea și uciderea lui Isus, prigoană și pedeapsă, decalogul ș.a.m.d.), adică toate caracteristicile etice comentate, care definesc portretul-robot al evreului, se va obține un mănunchi de clișee cunoscute - vechi reflexe mentale care compun imaginea schematică a „evreului imaginar”. Noutatea În rândurile de mai sus constă În motivațiile acestor stereotipuri și, mai ales, În relația dintre clișeele referitoare la evrei și cele - nu mai puțin false
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Anul vechi” cules de Adăscăliței În satul Lălești, comuna Puiești, Ion Andrei a făcut următoarele Înlocuiri: „Și noi toți Într-o unire/ Vă urăm Sfîntul Vasile (șters <<Sfântul Vasile>> și scris În original <<Vă urăm ca Anul Nou>>, n.n.)/ Cu mănunchi de busuioc/ Să vă dea Domnul noroc (Înlocuit <<Domnul>> cu <<Să v-aducă mult noroc>>, n.n.)/ Cu mănunchi de mintă creață/ Să vă dea Domnul viață (Înlocuit <<Domnul>> cu <<Să vă dea o lungă viață>>, n.n.”). „Vălăretul” din satul Bogdănești
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
toți Într-o unire/ Vă urăm Sfîntul Vasile (șters <<Sfântul Vasile>> și scris În original <<Vă urăm ca Anul Nou>>, n.n.)/ Cu mănunchi de busuioc/ Să vă dea Domnul noroc (Înlocuit <<Domnul>> cu <<Să v-aducă mult noroc>>, n.n.)/ Cu mănunchi de mintă creață/ Să vă dea Domnul viață (Înlocuit <<Domnul>> cu <<Să vă dea o lungă viață>>, n.n.”). „Vălăretul” din satul Bogdănești, fusese văduvit DEFINITIV de cinci versuri: „Și cu sfinte daruri/ Ca să dăm la toți de toate/ Cele așteptate
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ei și Îmi amintesc că mai era un detaliu din Îmbrăcămintea ei (poate o panglică de la bereta scoțiană sau modelul de pe ciorapii ei lungi), care Îmi evoca spirala curcubeului pe o bilă de sticlă. Parcă mai țin În mână acel mănunchi de raze luminoase, fără să știu exact unde să-l plasez, În timp ce ea aleargă tot mai repede În jurul meu cu cercul și În cele din urmă dispare printre firavele umbre aruncate pe poteca cu pietriș, de bolțile Înlănțuite ale gardului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îngălată, cu ochi albaștri sașii și bucle arămii; dar cred că pe bietul moș Ustin Îl enerva Îngrozitor corvoada ascuțirii creioanelor - eu Îl Înțeleg perfect, Întrucât nu scriu decât cu creioane foarte bine ascuțite, am Întotdeauna la Îndemână pahare cu mănunchiuri de B3 și Învârt de o sută de ori pe zi mânerul instrumentului (fixat de marginea mesei) care acumulează rapid În sertărașul lui o mulțime de resturi de creion maroniu-Închis. Ulterior s-a dovedit că avea de mult legături cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]