2,766 matches
-
urâtă, una care are dalmațienii cei mai minunați din lume, ținuți Într-o casă pe care ar putea s-o Închirieze pentru un colegiu, una din ultimele construite după cele mai moderne concepții arhitectonice, chiar pe faleză, parcă agățată deasupra mării, Își sorbeau ceaiul parcă se jucau de-a ceaiul la ora cinci după-amiază, contemplînd soarele care avea să asfințească În curînd. Și apoi Își făcea apariția Juan Lucas și devenea regele acestui minunat joc de șah, Închipuirea sau simulacrul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
observ, abia, că atât femeile descrise de Salinger în trei cuvinte expresive (ce formidabil: fata care aruncă cu bricheta într-un marsuin!), cât și cea pe care n-am reușit eu s-o descriu într-o pagină întreagă apar în preajma mării. Și mi se pare că așa trebuie să fie, căci atunci când mă gândesc la stil (care este grație, unduire odată cu unduirea gene rală a lumii, plutire în josul curentului fără nici un moment de opoziție, urmând mean drele plinurilor și ale golurilor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o simplă legătură fizică. Cred că sunt un dezastru pe lume, îmi ziceam. Mă simțeam ca pe o insulă, eu însumi parcă eram o insulă care se putea oricând scufunda și dispărea pentru vecie. Și iarăși se lăsase noaptea deasupra mării. Stăteam lungit pe spate, întins pe nisip. Marea îmi devenise casă, sursă de hrană și adăpost. Când noaptea mă învăluia, timpul se dilata parcă, ducându-mă în urmă cu douăzeci de ani. August, 2009. M-am întors în Anglia fără
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
parcă inima. Cine eram eu? Un muritor de rând, un autor de poezii ** sau un erou de roman capabil de multe fapte, vulnerabil la tot ceea ce-i oferea viața? M-am dus pe punte și am așteptat ivirea zorilor deasupra mării cenușii. Eram din nou singur. O singurătate de-a dreptul insuportabilă. Roma. Mi se părea că părăsisem Franța nu de câteva ceasuri, ci de câteva săptămâni. Oamenii aici erau elegant imbrăcați, arhitectura bogată, italienii grăbiți. Cum am sosit, am luat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
domnul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica voevod “ca să se dea acele odoare mănăstirii, să nu se înstreineze, fiind lucruri bisericești și mai vârtos sfinte moaște spre apărarea pământului. Și pentru o facere de bine ca aceasta, veșnică pomenire va rămânea numele Măriei tale la sfânta mănăstire.” Cuvântul bun și blând al mitropolitului a avut trecere în fața domnitorului. S-a primit „Aerul”, o parte din odoare și chiar ferecătura în care era piciorul Sfântului Ioan Botezătorul, însă din celelalte nimic. Durerea a fost
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ei colorată care întinerește pe oricine aducându-l la vârsta copilăriei, dar doamna se face că n-o vede și mingea cade pe jos... Ana se sperie puțin dar imediat apoi își drege vocea și strigă cât poate de tare: ─ Măria Ta, Verde Împărat, sunt eu, Ana, mă aflu în curtea palatului... Și tare aș vrea să te văd! Înciudată, doamna bătrână-bătrână deschide larg gura și îi arată Anei o pereche de colți ascuțiți... Flăcări îi izbucnesc pe nări. Brrr, deci
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
îi aruncă degrabă mingea. Așa cum stă, culcat, Împăratul o prinde și zâmbește cu lacrimi în ochi: ─ Bine-ai venit, Ana, dragă! Ana dă din cap. „Cornițele de melc”, cozile ei, se clatină stânga-dreapta, stângadreapta: ─ N-am prea venit bine, dacă Măria Ta zaci bolnav, în pat, păzit de Mama Zmeilor, dacă ploaia duce munții la vale pentru că arborii nu-i mai țin în rădăcinile lor, dacă ierburile și florile, păsările și oamenii își pierd culorile, își pierd sănătatea și viața
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de Mama Zmeilor, dacă ploaia duce munții la vale pentru că arborii nu-i mai țin în rădăcinile lor, dacă ierburile și florile, păsările și oamenii își pierd culorile, își pierd sănătatea și viața... Nu-i bine deloc. Ridică-te Măria ta și vino, oprește puhoaiele, învie și înverzește pădurile! Chiar așa, ce-ar fi să te dai jos din pat? Eu te ajut și vom putea merge. Ar fi bine să ne grăbim. Mă tem că mi se termină vraja
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
precis n-au aflat încă ce nenorociri s-au abătut peste Țară. Roagă-i să lase tot și să scape Țara de zmei. Altfel cine știe dacă voi mai trăi și dacă ne vom mai putea vedea. Dar, spune-mi Măria Ta, cum de s-au cuibărit atâția zmei în Țara Măriei Tale? Îți povestesc imediat, fetițo. Continuăm visul lui PAM, copii. Eu sunt Ticuță reporterul. Să-l ascultăm împreună pe Împărat, care e din ce în ce mai slăbit și vorbește din ce în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Țară. Roagă-i să lase tot și să scape Țara de zmei. Altfel cine știe dacă voi mai trăi și dacă ne vom mai putea vedea. Dar, spune-mi Măria Ta, cum de s-au cuibărit atâția zmei în Țara Măriei Tale? Îți povestesc imediat, fetițo. Continuăm visul lui PAM, copii. Eu sunt Ticuță reporterul. Să-l ascultăm împreună pe Împărat, care e din ce în ce mai slăbit și vorbește din ce în ce mai greu. zmeoaică, neîntrecută în fapte rele, este ea, Lăcomia
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
va fi grea... Nu vor răzbi singuri... Învață-i, Ana, să nu lupte singuri, să adune oamenii pe lângă ei... Oamenii să priceapă că zmeii sunt zmei, nu sunt grădinari... Și, tu, Ana, să-l găsești neapărat pe Prințul Culorilor. Dar, Măria Ta, eu nu-l cunosc pe Prințul Culorilor... - șoptește încurcată Ana -. Nu l- am văzut niciodată și am auzit că e greu de găsit. Verde Împărat continuă blând: O să-l cunoști și o să-ți placă. Castelul lui e în Munții
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
înviorează: Aș putea să-l caut pe Prinț chiar acolo, în Calea Laptelui.. E o constelație mare dar o știu, e plină de înțelepți... Sau poate îl caut în munți. Dar oricum, plec să-i găsesc mai întâi pe fiii Măriei Tale. Sper să mă descurc. Împăratul pare mai liniștit: În starea în care mă aflu, ca prizonier al zmeilor, nu te pot ajuta prea mult, nu-ți pot oferi câțiva dintre slujitorii mei ca tovarăși de drum, dar nu uita
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
râma. Licuriciul mi-l pun în păr. E o podoabă luminoasă, un mic soare. Nu voi zbura spre Calea Laptelui. Îi voi căuta pe fiii Măriei Tale și voi găsi, împreună cu licuriciul, castelul Prințului din Munții Carpați. Rămâi cu bine, Măria Ta! Voi face tot ce mi-ai spus. Te du cu bine, copilă! Am plecat grăbiți. Abia mă pot ține de Ana. Eu n-am pantofi albaștri, dar am patru picioare sprintene și merg în salturi. Ea merge și tace
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lângă cociș pe șiț, adică pe bancheta din față. Se duce în treaba ei și toți politicienii privesc îngrijorați de prin dosul parbrizelor și dau din mâini și ne spun așa: "până când va mai trăi în ăst mod subeuropean uina Mărie lu' Keke, până când va mai fi ea componenta de bază a generațiilor de sacrificiu, când va avea și ea în sfârșit parte de miturile educative ale lui Cristian Tudor Popescu când, în sfârșit, în loc de spondiloză, de curul calului și de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
înălțat râurile, Doamne, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării, este Domnul în înălțimile cerului” (Ps 93,3-4). Aceste declarații cu privire la puterea împotriva mării, confirmă multiplele calități de zeu suprem ale lui Yhwh (cf. Cap. 3, pp. 31-38), garant al stabilității ordinii cosmosului împotriva tentativelor de răzbunare ale puterilor haotice. Apele de acest fel au fost închise de Dumnezeu o dată pentru totdeauna într-un
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
însușiri atît de eminente avu prilejul de a cunoaște prin propria lui persoană, cel puțin țărmurile regiunilor, pe unde se întindeau popoarele ce locuiau și prin Dacia de mai târziu. Se știe că pe timpul lui,către 484-431, țărmurile Pontului Euxin (mării Negre) erau pline de colonii grecești pe care fără îndoială că Herodot le-a vizitat. Astfel ne vorbește el într-un loc (IV, 81) despre un vas mare de aramă ce l-a văzut cu ochii săi în țara numită
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
treziți pun pe el mâna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-i țasălă pădurea, cetluindu-l cole bine. (145) Sfătuiesc ca să-l omoare. - Da, mă rog, Dumilor voastre, Cine și-ar mai pune mintea cu așa obrazuri proaste Cumu-s eu, Măria Voastră! Mă lăsați că-s om sărac, De când sunt n-am văz't turaua, nici măcar de la petac. Zise unul cătră dînsul: Dacă tu ne-i pute face, (150) Fata - mpăratului Roșu s-o luăm, poți merge-n pace. - Ce n-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să suni din frunză mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos " De m-adormi în iarbă jos. Codrul i se închina Și din ramuri clătina: " Hoi Mușatin, măi Mușatin, Voios ramurile-mi clatin " Și voios ți-aș cuvânta " Să trăiești Măria ta!... " Hai Mușat, să ne-nțelegem Și - mpărat să ni te - alegem, " Împărat isvoarelor " Și al căprioarelor, Așezat la vr-un pârâu Să scoți fluerul din brâu, Tu să cânți și eu să cânt, Frunza-mi toată s-o frământ, " S-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Stăpânind pustietăți, Vede turmele de oi Cu ciobanii dinapoi, Cu fluere și cimpoi, Iară ergheliile Petreceau câmpiile Și de-a lungul râurilor S-așterneau pustiurilor. Iară șoimul tinerel Pe asupra-i sboară el Și din gură-i cuvînta: Să trăiești Măria Ta! {EminescuOpVI 107} DRAGOȘ VODĂ CEL BĂTRÎN Dragoș Vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân Și domnind cu toată slava Șade-n scaun la Suceava, La Suceava lăudată Cu ziduri încunjurată, Zid de piatră nalt și gros Că pe el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pădurile să crească - Numai eu voi rămânea, Gândurile la o stea, Ce au fost odat - a mea: Căci a fost și nu mai este. Dulce gură de poveste, Ziua cine mi-o zâmbi, Noaptea cine-o povesti? {EminescuOpVI 124} CODRULE, MĂRIA TA Codrule, Măria Ta, Lasă-mă sub poala ta, Că nimica n-oi strica Fără num-o rămurea, Să-mi atârn armele-n ea. Să le - atârn la capul meu, Unde mi-oi așterne eu Sub cel teiu bătut de vânt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Numai eu voi rămânea, Gândurile la o stea, Ce au fost odat - a mea: Căci a fost și nu mai este. Dulce gură de poveste, Ziua cine mi-o zâmbi, Noaptea cine-o povesti? {EminescuOpVI 124} CODRULE, MĂRIA TA Codrule, Măria Ta, Lasă-mă sub poala ta, Că nimica n-oi strica Fără num-o rămurea, Să-mi atârn armele-n ea. Să le - atârn la capul meu, Unde mi-oi așterne eu Sub cel teiu bătut de vânt Cu floarea pân-la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dunăre la vale, 5 Fie apa-i bună, rea, Tot să bei din Dunărea. 337 Jos în vale pe-un pietroi Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, 10 Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. 5 Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 261} Când vor fi oameni mai mulți, La mine să nu te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vale pe-un pietroi Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, 10 Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. 5 Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 261} Când vor fi oameni mai mulți, La mine să nu te uiți; Când or fi mai puțintei, Ochii tăi să fie-ai miei. 336 Culbeci, ca să crești, Scoate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe cale Pân-la Dunăre la vale, Fie apa-i bună, rea, Tot să bei din Dunărea. 337 Jos în vale pe-un pietroi Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 262} {EminescuOpVI 263} S. PSEUDO-BALADE 339 Și când a casă sosiam O cărticică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Jos în vale pe-un pietroi Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI 262} {EminescuOpVI 263} S. PSEUDO-BALADE 339 Și când a casă sosiam O cărticică găsiam. Cărticica o spărgeam De bănat mai că pomniam; Apoi mă luai pe cale, Pe o cale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]