9,417 matches
-
și-o va face, evident că totul i se va părea un complot al dușmanilor din interior și din exterior. Mărginit, preferând soluțiilor radicale (singurele viabile!) o joacă de-a reforma și de-a onestitatea, incapabil să conceapă cea mai măruntă soluție salvatoare, încă președintele României a inventat, de curând, o nouă stratagemă, pe cât de penibilă, pe atât de lașă: brusc, ucenicul călugărului Vasile a descoperit că prerogativele sale sunt mult prea mici în raport cu uriașa lui voință de schimbare! Să fim
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
avem altă cale de urmat. Capitalismul însuși e într-o schimbare de la o perioadă la alta. E timpul să gustăm și din fructele dulci ale acestuia. Din păcate, observăm că tot mai mulți români se preocupă de ei înșiși, de măruntele și banalele probleme existențiale, care le asigură supraviețuirea, devenind tot mai stresați și obosiți, indiferenți sau resemnați în privința viitorului țării. O asemenea atitudine nu este pozitivă, ci dimpotrivă ne afectează apoi pe fiecare în parte. De ce uităm trecutul nostru, care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
GATT). Este de bun simț să acordăm statelor individuale o parte mai mare din puterile odinioară concentrate la nivel național, inclusiv puterea de a reglementa comerțul și afacerile. Invers, poate că multe state mai mici vor descoperi că sunt prea mărunte pentru a fi viabile și se vor hotărî să se unească. Deși „aceste probleme ale puterii politice și de clasă figurează la loc de cinste în programul său, Revoluția Ecologică constă mai puțin într-o luptă de clasă decât într-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu care cumva să vă piardă gravitația sau să vă ciocniți de bilele cu șampanie care cutreieră sala amețite, căutând ieșirea. Care ieșire, am uitat să spun, nu este. Dar să fie ăsta un inconvenient? Să vă oprească acest amănunt mărunt și imposibil de silabisit să vă distrați? Nici gând! Nici gând! M-aș zbengui și eu cu voi, dar zău, genunchii mi-s zdrobiți de anii grei pe care i-am uitat demult, îi simt doar vara-n sângele pufos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe care-l citeai ieri. În afara localității Malbork Un iz de prăjeală plutește la începutul paginii, ceapă prăjită, puțin arsă, pentru că în ceapă există niște striații care devin violete, apoi maronii și mai ales marginea fiecărei bucățele de ceapă tăiată mărunt devine neagră, iar la urmă aurie; zeama de ceapă se carbonizează, trecând printr-o serie de nuanțe olfactive și cromatice, toate învăluite în mirosul de ulei, care prăjește încetișor. Ulei de rapiță, se spune în text, unde totul e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pare că Cititorul e gata de plecare. Va duce cu sine Pe covorul de frunze luminate de lună de Takakumi Ikoka, ca să-l citească în timpul călătoriei. Pe covorul de frunze luminate de lună Frunzele de ginkgo-biloba cădeau ca o ploaie măruntă de pe crengi și punctau cu galben pajiștea. Eu mă plimbam cu domnul Okeda pe cărarea de pietre netede. Am spus că aș fi vrut să separ perceperea fiecărei frunze de ginkgo de perceperea tuturor celorlalte, dar mă întrebam dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lui îmi slujise drept avertisment să nu mă las pradă unor conjuncturi pripite, omițând o serie de etape încă nesupuse verificării. Păstrând ca pe o comoară această lecție, am început să-mi concentrez atenția, pentru a culege senzațiile cele mai mărunte în clipa conturării lor, când sunt încă precise și necombinate într-un mănunchi de impresii difuze. Makiko, fiica cea mai mică a domnului Okeda, a venit să servească ceaiul, cu mișcările ei plăcute și grația ei copilărească. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
keiaki apucase mădularul meu și-l ținea cu îndrăzneală, scoțându-l din haine, de parcă ar fi întreprins o operație de desfrunzire. Ceea ce-mi suscita interesul, în sânul doamnei Miyagi, era coroana de papile în relief, cu granulație densă sau măruntă, răspândită pe o arie destul de mare, mai dese pe margini, dar ajungând până la sfârc. Papilele controlau probabil senzații mai mult sau mai puțin acute în receptivitatea doamnei Miyagi, fenomen pe care l-am putut verifica foarte ușor, supunându-le la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trebuia cineva care să răspundă la telefon sau să preia mesajele dacă ea lipsea. Mma Makutsi era o dactilografă de excepție - obținuse nota 9,70 la examenul de absolvire al școlii de secretariat - și probabil se irosea într-o firmă măruntă ca aceasta, dar îi ținea o companie plăcută, era loială și, cel mai important, era discretă. — Nu trebuie să discutăm ceea ce vedem în profesiunea asta, subliniase Mma Ramotswe când o angajase, iar Mma Makutsi încuviințase dând din cap solemn. Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
păstrează pentru sine toate cazurile interesante? — Da, îi răspunse cu glas scăzut, vei avea proprii tăi clienți. Însă eu voi decide care vor fi aceștia. În primul rând, nu te vei ocupa de clienții mari. Vei începe cu niște cazuri mărunte și, în timp, vei avansa. — Mi se pare rezonabil, zise Mma Makutsi. Mulțumesc, Mma. N-am de gând să mă apuc să alerg înainte de-a învăța să merg. Așa ne-au învățat la Colegiul de Secretariat din Botswana. Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
știam podișurile și depresiunile și unde-i lacul făcut la ghețar. Mie mi-a plăcut c-a murit. Și văru-meu a luat banii puși pe piept, pe icoană, erau mulți, și de cincizeci, și de-o sută, erau și mai mărunți, dar pe aceia i-am lăsat și ne-am dus la cofetărie, am mâncat Diplomat și-am băut Cola și am mers și la jocuri mecanice. La jocuri am mers aproape o săptămână, îmi place mai mult ăla de strategie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că nu pot da cu pensonul! Să facă molitve că se-ngrunzește vopseaua... Pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Într-o plimbare tihnită, În care ochii lui albaștri aproape transparenți - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos - scrutau fiecare plajă și fiecare val, În căutarea amănunțită, minuțioasă și excitantă a oricărui obiect, cît de mărunt, pe care curentul ce veneau dinspre răsărit l-ar fi putut aduce de pe coastele chiliene și peruane. În mai puțin de trei săptămîni, orice obiect care cădea În mare lîngă Continent străbătea cele șapte sute de mile care separau pămîntul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gata să Înainteze, Înspăimîntător de tăcut deocamdată, spre insulă. Îl Încununa, ca un coif semeț, o creastă gigantică de spumă, care se Încovoia foarte Încet, acumulînd forță; o forță de neconceput, titanică, Înrobitoare, capabilă poate să șteargă de pe fața mării mărunta insulă stîncoasă. Înțelese că nu avea vreme decît să ajungă pe culme pentru a Încerca să se salveze În interiorul insulei, și se cocoță cu disperare, uitînd de pietrele care cădeau, agățîndu-se, ca și cum degetele lui s-ar fi preschimbat În gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei erupții, simțindu-se atît de mărunt și de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe. Natura ținuse să facă o demonstrație a puterii ei uluitoare În acel colț al universului, iar Iguana Oberlus nu avusese Încotro și trebuise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el erau scrise În franceză, limbă pe care ea nu o Înțelegea mai deloc, și din pricina asta deduse, nu fără efort, că era vorba despre Însemnările de călătorie și experiențele personale ale unui marinar. Mai Încolo, aproape spre final, caligrafia măruntă și Îngrijită făcea loc unui scris mare și grosolan, care contrasta violent cu cel dintîi. Prima propoziție, În spaniolă, dar scrisă cu o ortografie oribilă și greu de interpretat, era, cu toate acestea, semnificativă: „Și ăsta a murit și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
folosite în războiul din 1877, toate se explicau ca deșirate dintr-o împletitură de andrele. L-a auzit bolborosind iarăși, de astă dată îndeajuns de clar ca să-l priceapă, "a fost, este, ce importanță are într-o viață atît de măruntă, a fost, este, pentru Allah, tot ce este a fost și tot ce a fost este..." Nu era supărat pe bătrînul turc, ba, dimpotrivă. Într-un elan de care îți pare rău întotdeauna mai tîrziu, s-a ridicat și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se aflau, cu siguranță, cei care într-un fel sau altul erau prinși în nevăzuta, dar indestructibila pînză de păianjen pe care o țeseau în liniște, cu răbdare și de cele mai multe ori cu indiferență, inspectorii mai mari sau mai mici, mărunți de tot, cei care mai mult își închipuiau că fac decît făceau. În primele săptămîni, o lună, două, poate, a fost destul de emoționant. Uneori nici nu putea dormi noaptea. Dormita. Avea mintea plină de planuri, de imagini care niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încet și greoi în scaun. A căutat într-un dosar galben și a scos o hîrtie mototolită pe care a netezit-o cu palma. A bătut-o ușor cu vîrful degetelor, de parcă ar fi vrut să dea greutate literelor scrise mărunt cu o cerneală violetă, din aceea care se folosește la întocmirea registrelor de inventar în armată. "Am aici ceva care ți se potrivește. Ia spune, domnule Leonard, te interesează politica?" I s-a părut dacă nu o întrebare stupidă, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ieșea în inspecție își punea ținuta de campanie regulamentară. Cu toate că nu exista nimeni care să-i inspecteze, adjutantul Popianu ducea o viață de om încazarmat, dîndu-și singur ordinele necesare, respectînd programul și, fără nici un fel de haz, aplicîndu-și singur pedepsele mărunte, care mai întotdeauna n-au nici un motiv, dar fac din militar un om ce nu se pierde cu totul în disciplină, ca un strop de ploaie în mare. "Pedepsele ne aduc aminte că marea este alcătuită din stropi", filosofa cîteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost în stare să mustre pe cei care nu-și dădeau seama de înălțimea momentului, Pangratty alături de Balbo alcătuiau cea mai minunată clipă de nesăbuință și noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de sîrmă prin care se zăreau ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu pacea de la Buftea, un dezastru mai mare nici că se putea închipui dacă ei ar fi fost cîștigători, dar n-a fost să fie! Așa că prințul în serile lungi, cînd bătea vîntul sus pe dealuri și în Vladia ningea mărunt, zăpadă adusă de viscol, ca măzărichea de îndesată, numai acolo ningea așa, nicăieri în altă parte, povestea despre Tănase Berzea ca despre un damnat, ăsta îi fusese destinul, trebuise să-l ducă pînă la capăt, să se împlinească, "nu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neapărat pentru că știe prea multe, ci, neapărat, pentru că întotdeauna a fost un adversar al oricărei forme de dictatură! Poate că ar fi sfîrșit-o încă în vremea Generalului dacă nu ar fi fost norocos. Norocul însemnînd atunci o poziție mult prea măruntă. Generalul văzînd lucrurile foarte milităros, nu privea decît la cîte trese poartă pe umăr un om ca să-l poată socoti însemnat sau nu, bun de luat în seamă ori de trecut cu vederea peste el. El și Serviciul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai departe. Mai departe nimic nou, "dreptul sfînt al proprietății", "românii înaintea celorlalți", "afară cu străinii ce se străduie să prejudicieze refacerea noastră întîrziată destul de mult" și alte asemenea jumătăți de adevăruri ca să acopere alte jumătăți de minciună, de interese mărunte făcute peste noapte idealuri, gîdilituri în gușa neisprăviților ca să se simtă îndreptățiri la pîine și la cuțit fără să asude și fără să priceapă ceva, numai așa, pentru că aveau gușă de gîdilat și prostie cît încape. Pe adjutantul Popianu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care n-avea nimic din toate acestea cinste, adevăr, iubire de țară, dreptate. Iar ca să vezi în totul pădurea, trebuia să nu rămîi vrăjit de fiece copac în parte. Trebuia să iubești Adevărul și să nu te lași amăgit de măruntele "adevăruri"' care-ți ies în cale. Poate era cam patetic, cam exagerat în felul cum se gîndea, însă știa că gîndește bine. Dintre toți doar Leonard Bîlbîie avea această capacitate de a se detașa, de a vedea printre ochiurile plasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]