2,300 matches
-
în dreapta. Deodată am auzit bâzâitul unei muște în încăpere. La noi mișunau totdeauna o mulțime de muște. Ele singure păreau să se simtă bine aici. „Numai muștele, nebunele astea de muște nu au de gând să emigreze”, comenta mama. Pe măsuța îngustă dintre bibliotecă și holul care ducea la baie și dormitor, stătea încă teancul de manuscrise ale bunicului. „Eu am fost ochii lui. Eu am fost ochii lui”, spunea câteodată bunica. „Am dactilografiat totul pentru el. Totul. M-am chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un creion din buzunar și schițează într-un colț al camerei un pat mare, iar lângă el, un dulap, degetele lui au o precizie atât de mare, încât pare că ar avea o riglă înăuntrul lor, lângă pat stă o măsuță mică pentru cosmetice, niciodată nu avusesem așa ceva, puținele mele cosmetice stăteau împrăștiate pe mașina de spălat, sărind la fiecare stoarcere, iar deasupra ei, o oglindă ovală. Este destul de mare pentru tine oglinda aceasta, întreabă el, iar eu spun, da, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dispuse astfel încât ocupanții camerei să poată învăța spate-n spate. În partea stângă a ușii se aflau două paturi de campanie. Mobila era solidă și extrem de simplă, incluzând de fapt doar două dulăpioare, câteva rafturi prinse în perete și o măsuță mică pentru cafea. Oricât ai fi fost de generos în aprecieri, tot nu puteai califica un asemenea locșor ca fiind poetic. Pe majoritatea rafturilor din camere se găseau radiouri, uscătoare de păr, oale electrice sub presiune, reșouri, cafea instant, pliculețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe la ora unsprezece și treizeci de minute. Au făcut, pe rând, duș și s-au schimbat. Am plecat toți trei la cantină și după prânz am luat-o spre poarta principală. De data aceasta, portarul era la datorie. Stătea la măsuța lui și mânca cu poftă. Probabil că i se adusese prânzul de la cantină. La radioul de pe raft se cânta o melodie populară veche. Ne-a salutat prietenos când ne-am apropiat și am răspuns în același mod. Reiko i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu le mai folosea nimeni, și m-a îndemnat să iau de acolo orice aveam nevoie. Magazia era într-adevăr înțesată cu tot felul de lucruri: o cadă veche, mare, una mică, pentru copii, bâte de baseball, o bicicletă, o măsuță cu două scaune, o oglindă, o chitară. — Aș vrea să mi le împrumutați pe acestea, dacă nu vă deranjează. — Te rog ia ce dorești, spuse el. Am pierdut o zi întreagă să pun bicicleta la punct: am curățat-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la punct: am curățat-o de rugină, am uns-o, i-am umflat cauciucurile, i-am reglat rulmenții și am dus-o la un atelier ca să-i înlocuiască lanțul. După ce am terminat, arăta ca nouă. Apoi am curățat de praf măsuța și i-am aplicat un strat nou de lac. Am înlocuit coardele chitarei și am încleiat o porțiune ce se desprinsese. Cu o periuță de sârmă, am frecat rugina de pe cuiele de acordare și le-am reglat. Chitara nu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Încă Înnorat. Mergeam pe lîngă rîu și locurile erau frumoase; nu mai văzusem așa ceva decît În niște ilustrații dintr-o carte a doamnei Kenwood, la care mergeam la masă duminica seara. Era o carte mare, care era mereu așezată pe măsuța din salon și pe care mă uitam pînĂ era gata masa. Peisajele semănau cu locurile prin care treceam acum, după ploaie, cu rîul și munții Înălțîndu-se lîngă el și stîncile gri. Din timp În timp mai trecea cîte un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
câteva palme, dar nu cred că lui Jake i s-ar părea prea liniștitor un astfel de gest. — Nu mă simt... încep eu, ezitând. Mai mult ca orice, aș fi vrut să mă ridic de pe fotoliu, să mă strecor în jurul măsuței și să mă așez pe canapea, lângă el, și să-i simt brațele strângându-mă la pieptul lui. Sunt însă țintuită locului. —Te rog... zice Jake neliniștit. Nu mă supără ce mi-ai spus, adică, nu cred... Poate că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
noastre încleștate; nu-mi pasă, îi voi desface cămașa cu orice preț. În sfârșit, reușesc să i-o sfâșii și-mi afund fața în gâtul lui. Mormăie de plăcere și mă întoarce deasupra lui, apoi picioarele îmi rămân prinse sub măsuța de cafea și durează ceva până mă eliberez. Ne rostogolim și, cu coatele proptite lângă umerii lui, chicotesc, iar el începe să râdă, apoi ochii noștri se întâlnesc și veselia se îneacă într-un fior, pentru că-i simt tot corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vreun mușchi de pe față să mi se miște; lacrimile îmi șiroiesc pe obraji, ca și cum corpul meu elimină în acest mod ciudat o otravă. Daisy a amuțit. Se duce la baie, îmi aduce un pachet cu șervețele și le pune pe măsuță în fața mea. Apoi deschide televizorul și dă pe un canal unde e o emisiune cu nu știu ce joc stupid. Reușește să se prefacă foarte interesată de program, până când, în final, găsesc forța necesară pentru a întinde mâna să iau o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar mi-a sărit În ochi Într-o seară, urmărind privirea lui Belbo. Belbo stătea la bar de parcă ar fi fost În trecere ( Își făcea veacul aici de vreo zece ani). Intervenea adesea În conversații, la tejghea sau la vreo măsuță, dar aproape Întotdeauna ca să lanseze câte-o glumă care tăia pe loc entuziasmul, indiferent despre ce s-ar fi discutat. Punea punct și cu altă tactică, cu vreo Întrebare. Cineva povestea un fapt, antrenându-și aprins Însoțitorii, iar Belbo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tocmai veneau. Abia mai târziu aveam să aflu ce anume reprezenta o astfel de cină dată de domnul Garamond. Belbo trecu imediat la distilatele lui preferate, Diotallevi reflectă Îndelung, dezorientat, și se hotărî să ia o apă tonică. Găsirăm o măsuță În fund, eliberată chiar atunci de doi tramvaiști care a doua zi de dimineață trebuiau să se scoale devreme. „Va să zică, va să zică”, rosti Diotallevi, „Templierii ăștia...” „Nu, acum v-aș ruga, să nu mă faceți să mă simt prost... Sunt lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era dintre cele mai bune, fiind și departe de centru. Am fost imediat Îndrumați către apartamentul — așa Îl numeau — colonelului Ardenti. Agenți pe scară. Ne introduseră la numărul 27 (șapte și cu doi, nouă, gândii eu): dormitor, vestibul cu o măsuță, chicinetă, baie mică cu duș, fără perdea, prin ușa Întredeschisă nu se vedea dacă avea bideu, dar Într-o pensiune de felul ăsta probabil că era prima și singura comoditate pe care o pretindeau clienții. Mobile șterse, lucruri personale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cert este că odaia nu-i În ordine și că Ardenti s-a volatilizat. Dar acum am vorbit prea mult. E rândul dumneavoastră, domnule Belbo. Singura urmă pe care am găsit-o e o foaie care era pe jos, lângă măsuța aceea. Orele paisprezece, Hotelul Principe e Savoia, Mr Rakosky; orele șaisprezece, Garamond, domnul Belbo. Dumneavoastră mi-ați confirmat că v-a vizitat. Spuneți-mi cum a fost”. 22 Cavalerii Graalului nu mai voiau să li se pună Întrebări. (Wolfram von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pereți azurii, o sală de așteptare cu aspect confortabil, cu mobile de marcă, pereții Împodobiți cu fotografii În care se puteau vedea domni cu fețe de deputați care Înmânau o Victorie Înaripată unor domni cu fețe de senatori. Pe o măsuță joasă, risipite cu dezinvoltură, ca În antreul unui dentist, câteva reviste pe hârtie patinată, ca Arguția Literară, Athanorul Poetic, Trandafirul și Spinul, Parnasul Oenotriu, Versul Liber. Nu le văzusem niciodată În circulație și am aflat pe urmă de ce: erau difuzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dreaptă ridicată spre lustră. - Păi acolo sunt toate formularele de examen, iar cheile sau rămas înăuntru. Acolo e și frigiderul cu înghețata de vanilie pe care ați cerut-o. - Serios? Păi e grav! Universitarul se prăbușește în fotoliul înconjurat de măsuțe încărcate cu sandvișuri și castronașe cu salată de vinete, de roșii, de boeuf, de castraveți, de muguri de pin. Bagă în gură un cornuleț cu rahat. Îl suge pe gânduri. Toată cancelaria e consternată - suntem în întârziere. Deodată chipul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
13.30. Dimineața am încercat să înțeleg ce se petrecea în sufletul ei. I-am vorbit de noi doi, de planurile noastre, am cedat chiar în fața ideii de căsătorie. Degeaba. Vorbeam de unul singur. Îmi amintesc perfect cum stătea la măsuța de la oglindă și curăța portocale. Pe chip avea un zâmbet înghețat. Dacă repetam o anumită întrebare exactă, dădea din umeri, nepăsătoare. La un moment dat nu m-am mai putut stăpâni și am început să plâng. Mă privea ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bucăți mici. Le amestecă și obținu varianta de mai jos: Cine nu știe miercurea după-masă cu knorr de burtă și fasole frecată. Cine nu știe desertul cu ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev. Când noi străbatem pustiul până la măsuța greierului : Alo, noi? Da, noi! cine ne... Ascultă, sunt aici în bluzonul ăla bej cu mickey pe față și o chiflă pe verso, Și noi ce să..., ...cu piciorul pe bolovanul de care se reazemă cabina telefonică și cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jur după grădina din închipuirea mea. — Și nu era, zâmbește Cezar. — Nu era. Mi-am zis că poate să fie în dosul clădirii spre care m-am îndreptat cu mama. Am urcat scările și am ajuns într-o sală cu măsuțe, scăunele, în care deja erau copii. Educatoarea ne aștepta. Mama m-a îndemnat să-i dau buchetul cu flori, la care ea s-a bucurat. M-a întrebat cum mă cheamă și m-a dus la o măsuță spunându-mi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sală cu măsuțe, scăunele, în care deja erau copii. Educatoarea ne aștepta. Mama m-a îndemnat să-i dau buchetul cu flori, la care ea s-a bucurat. M-a întrebat cum mă cheamă și m-a dus la o măsuță spunându-mi să iau loc pe scăunel. A mai vorbit ce-a mai vorbit cu mama, care după aceea a plecat, amintindu-mi că la prânz vine să mă ia. Când s-au adunat toți copiii de la grupa noastră,a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
văd îi impresionează și-i surprinde plăcut. În centrul holului imens, o mică grădină cu pomi exotici, un izvoraș care susura printre stânci în miniatură, câțiva nuferi în micul lac pe sub care se zbenguiau niște peștișori de acvariu, canapele plușate, măsuțe pe care erau vaze cu flori, într-un colț un televizor cu plasmă extraplat la care câteva doamne urmăreau cu interes o emisiune de modă. Domnul Tilică o invită frumos pe doamnă să ia loc pe un fotoliu, iar el
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vieții și al sufletului și să începi a-mi povesti din viața ta. Am vârsta la care pot să memorez ce-mi vei spune. De aceea îți propun se ne retragem în spatele grădinii, sub cei trei vișini, acolo unde este măsuța de servit o cafea, un pahar de vin de către cei mari și un pahar de suc de către copii. Mă uit la el și chipul lui de copil așteaptă nerăbdător răspunsul meu. - Bine, nepoate, astăzi voi începe a-ți spune povestea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dar, ca întotdeauna, liniștea nu se tulbură cu nici o explozie și pe pereții văruiți nu se întinse nici o floare de sânge. Ruletistul se prăbuși de pe lădiță în brațele celor din primele rânduri, răsturnând pahare și rostogolind fișicuri de monezi de pe măsuțele improvizate. Am plâns atunci ca un copil, de emoție și disperare, căci pariasem o sumă care pentru mine era uriașă și pierdusem, ca toți cei care se înverșunau cu atât mai mult cu cât părea evident că Ruletistul avea o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trasate grosolan cu cărbune, dar un ochi cât de cât format nu putea să nu observe de la început rafinamentul estetic, duetul grafic coerent și emoționant al unui mare artist, al cărui nume, din motive evidente, prefer să nu îl amintesc. Măsuțele imitau, din esențe prețioase de lemn și stucaturi aurite, butoiașele de sardele în jurul cărora stăteau acționarii de altădată. Halbe de cristal imitau aspectul barbar al celor de sticlă ieftină, până la nuanța lor verzuie și ciobiturile artificiale. Filtre mohorâte împrăștiau o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era efectiv o ruină. Nu numai eu ci și ceilalți care stăteau la coadă la cele două ghișee sau așteptau pe canapele, privind absent prospectele cu profilaxia gripei sau a bolilor venerice și nelipsita cană de sticlă cu apă de pe măsuță, își îndreptau cu milă și oroare privirea înspre Traian. Nu am avut curajul să vorbesc cu el, oricum trecuseră vreo șapte ani de la vacanța aceea. Mi-am luat medicamentele și-am ieșit repede în stradă. Dar Traian mă interesează acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]