2,090 matches
-
consolezi cu acest adevăr, nu-ți mai da aere, nu te mai învârti ca un păun, ferește-te de ridicol, domnule Daniel. Laura semăna într-un fel cu tata. Vroia să mă vâre din nou în cușca mediocrității mele, să mătur de-acolo toate cojile viselor mele, să renunț la tot, să-mi vâr nasul ca într-o murdărie în adevărul meu jalnic, să nu-mi pierd timpul în sălile cu oglinzi, și de ce? Cum de ce? Ca să respectăm adevărul, domnule Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să devin neapărat „cineva” și am disprețuit fericirea „oarecare”. Asta încă de pe vremea când am refuzat să mă joc cu pisicile și mi-am umplut camera cu poze de lei și pantere, cu „gunoaiele” pe care tata vroia să le măture de pe pereți ca să mă vâre cu nasul în realitățile din care mă refugiam. Și mai târziu când n-am pierdut nici un prilej pentru a repeta întruna: eu, mie, eu simt, eu, pentru mine, eu... Am fugit de drumurile normale, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se suiau pe oglinzi unde mureau, acoperind oglinzile strălucitoare ca o rugină sau ca o flacără în agonie. Furnicile năvăleau parcă chiar pe mine, devorându-mi treptat picioarele, mâinile, umerii și în cele din urmă ochii, urechile, nasul, bărbia. Am măturat cu palma furnicile de pe una din oglinzi și mi-am revăzut figura. Da, arătam întocmai ca Bătrânul. Eram chiar el. Nici nu mai tremuram. Am mai auzit o dată câinele urlând. Furnicile sau flăcările s-au urcat după aceea pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un aeroport dintr-un oraș mai măricel, la jumătatea drumului către Typical, Wakefield caută o modalitate de a-și umple de sevă laptopul. Locul e plin de alții asemenea lui. Uite-l pe unul, o stîrpitură cu țăcălie. Ochii Îi mătură cu lăcomie holul aeroportului, iscoditor. Apoi face cîțiva pași hotărîți Înainte, și Încă un salt și gata! A ajuns! Se apleacă, rînjește, Își deschide geanta de pe umăr și scoate cablurile. Se lasă pe genunchi și Își bagă În priză laptopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sticlă de rachiu de prune; fața Îi este buhăită. Aleișa iese din odaie și Susan se ridică În picioare, gata pentru orice ar putea urma. — Te-ai distrat bine mîncîndu-mi mîncarea, domnule Wakefield? Ochii injectați de sînge ai lui Slobodan mătură bucărătăria. Unde se duce? Cecul meu ar trebui să fie pe-aici. Doamna Petrovici intră din nou În bucătărie cu mîinile În șold. — Cu cecul tău plătesc hangaralele casei! șuieră ea. Inamicii stau acum față În față. Susan se bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
casele. Probabil că nici nu-și cunosc vecinii, pentru că se Întîlnesc atît de rar. Și cu toate astea au suficient de multă Încredere unii În alții Încît pot să doarmă, iar somnul lor e suficient de puternic pentru a-l mătura pe Wakefield, În timp ce conduce pe lîngă casele lor. Ce anume face ca, În sînul Americii, niște oameni care de abia se cunosc, care trăiesc În case de paie, să poată dormi? E uimitor, Își spune În sinea lui, uimitor. Diavolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Un boa de pene roz, ca o pînză de păianjen plutind liberă se așează pe puști, Învăluindu-l În căldură asudată și parfum. E pierdut. Fetele o să-l halească la micul dejun. Melodiile de la tonomat devin din ce În ce mai triste, iar melancolia mătură Încăperea, mai Întîi ca un fior pe ape, apoi ca un val. E aurie ca whiskeyul, e existențială. Wakefield nu poate vedea țărmul; e din nou fericit. Palmer se oferă să-l conducă pînă la hotel, iar Wakefield Îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din Casa Viitorului, urechea de gargui de la Tribune Tower, quartzul murdar de la Gatobilis, săpunul fin de ovăz și eucalipt din paradis, o monedă de aur din epoca lui Pericle. Își scutură chilimurile și le pune pe balustrada balconului la aerisit, mătură podeaua, șterge de praf rafturile de cărți, schimbă cearceafurile, apoi se Întinde pe patul proaspăt făcut și alunecă În somn pe o melodie barocă. Se visează Într-un cazinou din secolul al XVII-lea. Doamne și domni cu coafuri complicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
meseveul din urmă. Mă interesam, dar nu vroia să-mi spună nimeni nimic. E rechizitoriul că e crimă sadică. Că i-am tăiat picioarele și capul. Din cauza lui frati-miu am luat asta. Cu recurs cu tot. Crima ARPAD BUDI Mătură și spală secția meseve. 30 carpati,2 cutii ness, 5 cartele telefon, radio La vaci, douăzeci-treizeci. Pășteam, mulgeam la vaci. Mergeam vara la pădure, cu mama, cu familia. Stătea Budi acolo și toamna, mergeam înapoi, iarna la CAP. Am lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
datorie înseamnă ceva afară. Banul la țară însemna ceva. Și sigur nu mi-i mai dădea. L-am coborât din pat, l-am învelit cu pătură, cu plapumă și am ieșit plin de sânge afară, la patru după-masa. Crima PAKULAR Mătură și spală secția meseve. 10 pachete carpati cu filtru, 20 plicuri cu timbre,1 amigo, 1cartela telefon. Pe Craiova tot rugam pe colegi: zi și mie ce scrie la film și râdeau colegii și a zis unul ia că mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plîngă poema ce se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor imense. Cheiuri trainice de piatră vor atrage pacheboturile exagerate sau steamerele fremătînde, coșuri de uzine nenumărate se vor înălța ca niște semne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gară. — Unde e... locuința ghicitorului? Stai o clipă. Trebuie să mă uit pe harta pe care mi-a făcut-o. Cei doi au pornit-o conform indicațiilor bătrânului Higurashitei. Întâlneau baruri la tot pasul și chelnerițele erau deja la datorie: măturau trotuarul în dreptul barului lor cu niște mături care ajunseseră adevărate cioturi, goleau resturile de mâncare în lăzile de gunoi și așa mai departe. Dacă-l căutați pe sensei, îl veți găsi încă dormind în camera lui de la etaj. Vedeți clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe Gaston sosind în gară înainte de ivirea zorilor. Luminile mai erau aprinse în sala de așteptare, cu siguranță răcoroasă în zori. Vreo patru-cinci bărbați și femei moțăiau pe bănci, cu bagajele lângă ei, așteptând să tragă trenul în gară. Cineva mătura probabil pe jos... Trenul de Tokyo a ajuns în gară. Gaston s-a strecurat spre ieșire, croindu-și drum printre japonezi. Pe față i se citea îngrijorarea. Trupul lui uriaș și aspectul ciudat atrăgeau privirile tuturor. Nici o mișcare încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ei își făceau doar datoria, nu-i așa? Asta era meseria lor. Își câștigau o pâine, aveau o treabă de îndeplinit, executau niște ordine. Doar eu eram de vină că-i obligam să mă târască pe coridoare și, eventual, să măture cenușa din piață. Cine mă pusese să susțin un adevăr care nu convenea Inchiziției? Dacă-mi îngăduisem una ca asta, nu era normal să suport consecințele? Și, pe urmă, nu erau inocenți cei care ar fi venit să asiste la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
străpuns. Sau ceva mai jos, căci mă dumirisem deja care îi era ținta. Bâta mi-a căzut din mână și, în timp ce încercam să mă feresc, am alunecat. Am căzut cât eram de lung, strivindu-mi șoldul de piatra vetrei și măturând pământul cu fața. M-am sculat plin de mânie, hotărât prostește să reacționez. Atunci a intervenit Faroald: - Gata! Vrei cumva să fii castrat, Stiliano Sirianul? Ce vrei să demonstrezi? Mi-am trecut dosul palmei drepte pe la nas și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
degetele de la mâinile noduroase i se deformaseră și i se strâmbaseră din pricina artritei. - Vrei să te las singur? m-a întrebat Rotari, punându-mi o mână pe umăr. Am clătinat din cap. Eram mândru de faptul că în curte se măturase bine, zidurile erau proaspăt văruite, iar porțile și obloanele, unse. Mi-au dat lacrimile privind banca de piatră de lângă puț; în locul acela de sub rodiu obișnuia să stea maică-mea când cosea și broda. Taică-meu a apărut în ușa casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a prefăcut în mâna mea într-un brici de ras. M-am trezit foarte indispus, ca și cum s-ar fi întâmplat ceva ireparabil. Întreaga dimineață s-a muncit pe brânci la moșie. S-a făcut curățenie în case, s-a măturat curtea, și turnul a fost împodobit cu iederă și cu hamei înflorit, împletite cu ramuri de arin și de dafin. La bucătărie nu mai făceau față cu jumulitul de fulgi și de piele, cu tăiatul cărnii, datul în clocot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o după-amiază de la sfârșitul iernii, când, dezamăgit, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia. Adăstam în incinta mănăstirii furat de gânduri, desenând ceva cu un bețișor, în zăpadă, printre frunzele uscate și înghețate de frig. De îndată ce m-a văzut, a măturat cu mâna zăpada de pe un parmaclâc de zid, l-a încălecat printr-o săritură și mi-a spus: - Trecutul și prezentul unui om nu se impun ca atare în mintea altui om, deoarece acesta le califică și le judecă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
jignitul și i-am întors-o: - Regele are toată credința și dragostea mea, altceva nu-i sunt dator. Discuția asta am mai avut-o, dacă-mi amintesc, și chiar de mai multe ori. S-a apropiat de masă și a măturat de pe ea toate hârțoagele, vărsând cerneala și cutiile cu ustensile de scris, peneluri și pene. Mai înalt ca mine cu un cap leonin și apucând masa ca și cum ar fi avut de gând să mi-o arunce în față, a zbierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
paharul se umpluse. Și orice ar fi spus Antonio, orice ar fi făcut, nu avea să mai poată fi iertat de femeia aceea - căci femeia aceea murise pe veranda din Carlo Alberto. Iar femeia care spăla ceștile la chiuvetă și mătura resturile lipicioase de mâncare de pe gresia casei rămase goale era alta, și nu avea nici dreptul, nici dorința de a-l ierta. Nu ceruse niciodată ajutor de la nimeni. Descurcă-te singură - acesta era motoul Olimpiei. Nu te plînge și Învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-l salute pe tată - astfel Încât puștiul să știe de ce nu l-a scos afară ca pe un mizerabil, cu toate că avea telefonul deschis În timpul unui examen. Ce trist, cu acești nostalgici tineri comuniști. Fosilizați În simboluri defuncte. În această lume măturată de globalizare. Și iar se aude Bella Ciao. Acești tineri impertinenți care se cred partizani pentru a putea combate naziștii și invadatorii. Îl cuprinse o bucurie răutăcioasă la gândul că Elio Fioravanti - Ascensorul, cum era numit În facultate de colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acum destul de mare pentru a putea suporta câte o despărțire. Trebuia să vorbească despre asta cu Elio. — Sigur că are un loc de muncă, se grăbi să explice Kevin, d-d-dar bunica spune că e plătit mai slab decât dacă ar mătura scările, după toți banii pe care i-a cheltuit c-c-ca s-o trimită la studii, tot degeaba, bunicii Îi e ru-ru-rușine că cei de la bancă o sună ca s-o anunțe că are contul În roșu. D-dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În seara asta. Acum vrea să stea cu ei, vrea să-i facă fericiți. Rătăciră prin locurile În care Antonio Îi dusese altădată pe copii. Lacul Eur, Luna Park, terasa Pincio. La Gianicolo, ecoul pașilor lor se pierdea În piața măturată de vânt. Toate băncile erau ocupate. Îndrăgostiții se sărutau ascunși de umbre. Trecând pe lângă bustul decapitat al unui martir al Republicii Romane, Sasha Își spuse că orașul acesta Îi aparținea acum și lui. Cea mai potrivită cale de a poseda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bărbați pregătiți să sară din părți la hamurile cailor. Zogru s-a aruncat în față, își amintește, aterizând înaintea cailor, pe care i-a oprit brusc, ridicând scurt brațul spre ei. Apoi, a înșfăcat în fiecare mână câte un ins măturând cu fiecare, în stânga și în dreapta, făcând loc destul cât să elibereze ieșirea. A deschis poarta și s-a aruncat pe capra trăsurii. Drumul era pietruit și destul de larg, iar când ajunsese aproape de pădure a auzit în spate tropote de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
veniți din altă parte, din burta pământului. Pe urmă au ținut slujbă de iertare a păcatelor și de slobozire și au ars oasele pe vatra nouă, făcută din cărămidă de râu, special pentru această treabă. A doua zi, Dionisie a măturat cenușa cu o măturică nouă, din pene de dropie, și-a pus-o cu toată grija pe șervet, împreună cu lucrușoarele, apoi a așezat șervetul într-o lădiță de brad, pe care doi călugări bătrâni au ferecat-o pe toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]