1,764 matches
-
că arăt. — Ăă, păi, puteți să‑mi faceți machiajul de sub ochi ceva mai deschis? am Întrebat‑o cu mare grijă, Încercând cu disperare să nu par că Îi critic treaba. Poate ar fi fost mai bine să Îmi fac singură machiajul, aveam mai multe preparate și instrucțiuni de utilizare decât oamenii de știință de la NASA care urmau să construiască o navă spațială, dar Gestapovista‑de‑la‑Machiaj venea orice s‑ar fi‑ntâmplat, fie că Îmi plăcea, fie că nu. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că Îi critic treaba. Poate ar fi fost mai bine să Îmi fac singură machiajul, aveam mai multe preparate și instrucțiuni de utilizare decât oamenii de știință de la NASA care urmau să construiască o navă spațială, dar Gestapovista‑de‑la‑Machiaj venea orice s‑ar fi‑ntâmplat, fie că Îmi plăcea, fie că nu. — Nu! a lătrat ea, pentru că, pare‑se, nu avea aceleași sensibilități ca mine. Arată mai bine așa. A terminat de tras o linie groasă, neagră deasupra genelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
privire de dezgust total sau, În cel mai bun caz, cu vreo remarcă răutăcioasă, iar pentru asta nu fusese nevoie decât de o echipă de intervenție formată din redactori de modă din New York, o trupă de stiliști În coafură și machiaj parizieni și o selecție de mare clasă din cea mai stilată și scumpă garderobă din lume. — A venit mașina, Ahn‑dre‑ah? Arăta superb, Într‑o rochie scurtă, Încrețită, din catifea. — Da, doamnă Priestly, a intervenit Monsieur Renaud și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
valet, care se afla acolo, evident, În așteptarea ei. M‑am prăbușit pentru câteva clipe Înapoi pe bancheta moale din piele ca să prelucrez mintal această nouă bijuterie informațională pe care abia mi‑o servise. Toată povestea asta cu coafura, cu machiajul, cu rearanjarea programului, consultarea panicată a dosarului privind garderoba, cizmele de puștoaică‑de‑umblă‑cu‑motocicliști, toate astea fuseseră numai ca să Îmi petrec seara cu copilul Îngâmfat al unui cuplu de bogătași? Mai mult, cu un copil francez Îngâmfat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
desfăcut și stinsese câteva din luminile care arseseră toată noaptea. Aveam la dispoziție douăzeci de minute să fac un duș, să consult dosarul cu schițe, să mă Îmbrac și să mă machiez singură, dat fiind că femeia care Îmi făcea machiajul nu fusese programată la o oră atât de matinală. M‑am trezit cu o ușoară mahmureală cauzată de șampanie, dar adevărata Împunsătură dureroasă m‑a pătruns atunci când convorbirile telefonice din noaptea precedentă mi‑au revenit În minte. Lily! Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe tiparul din hîrtie și-și rulă lucrul. Își traseră pantofii, Își scuturară fustele de praf și trecură din nou peste pervaz. Viv clăti ceștile. Apoi scoase pudriera și rujul și se duse spre oglindă. — E cazul să Înviorez vechiul machiaj de război, cred, zise ea. Helen Își aranjă repede fața, apoi se Întoarse Încet În camera de așteptare. Îndreptă teancul de Lilliput și strînse fierbătorul, cele trebuitoare ceaiului și ibricul. Se uită prin agenda de pe biroul lui Viv, Întorcînd paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Wood Lane. Acolo, lîngă stația de metrou, era o cafenea unde se opreau de obicei. Totuși, cînd ajunseră azi acolo, găsiră niște femei ale căror fețe le recunoșteau: prietenele și soțiile bărbaților aflați În alte părți ale Închisorii. Își Împrospătau machiajul, uitîndu-se În pudriere și prăpădindu-se de rîs. Viv și tatăl ei se mutară În alt loc. Intrară și-și cumpărară cîte o ceașcă de ceai. Cafeneaua asta nu era la fel de plăcută ca cealaltă. Aveau o singură linguriță legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru a Înlătura rujul. Umblă cu mîinile prin păr să-l răvășească puțin. Acum, se gîndi ea, arăt de parcă aș fi luat parte la o Încăierare... Pentru Dumnezeu! Ce conta? Nu era vorba decît de Julia. Își puse trusa de machiaj la loc, Își luă paltonul, pălăria și eșarfa, trecu ușor de biroul domnișoarei Chisholm și ieși pe coridoarele primăriei, coborî În hol, și apoi În stradă. Julia stătea În fața unuia dintre leii din piatră cenușie. Era Îmbrăcată la fel, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În Încăperea cu dactilografe; trepetele dificile, coridoarele. Își imagină cum o să i se facă rău pe una dintre pardoselile de marmură lustruită. Avu În fața ochilor Încăperea Însăși, scaunele și mesele Înghesuite, camuflajele, toată atmosfera aceea irespirabilă, mirosurile de cerneală, păr, machiaj, și i se părură mai oribile ca oricînd. — Aș vrea să mă pot duce acasă, zise ea, pe un ton jalnic. — Ei bine, de ce n-o faci? Au mai rămas douăzeci de minute. — Să plec? Și ce mă fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nou. Încăperea era una mică și obișnuită, de Închisoare, cu ferestre de pușcărie Închise. Mirosea a pușcărie - picioare nespălate, mopuri care degajau un damf acru, mîncare proastă, respirații nesănătoase. Dar peste acestea, pluteau și alte mirosuri, mult mai deranjante: parfum, machiaj, păr permanent, mirosurile copiilor, cele din trafic, de cîini, trotuar și aer liber. Viv Își scotea paltonul. Era Îmbrăcată Într-o bluză de culoarea lavandei, Închisă cu mici nasturi de perlă, iar aceștia Îi atraseră atenția lui Duncan. Uitase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru noi, cei de-afară. Viv făcu un gest, dar nu dori să se angajeze În discuție. Fața ei avea o expresie aspră. Duncan o privi atent și observă ceea ce nu văzuse Înainte, anume, că era palidă sub stratul de machiaj, iar În jurul ochilor avea umbre și cercuri roșii. Dintr-odată simți că taică-său are dreptate. I se făcu silă de sine Însuși că stricase totul. E cea mai drăguță, cea mai blîndă soră din lume! se gîndi el, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Julia, se gîndi ea. Și apoi simți de parcă cineva ar fi prins-o de umeri și i-ar fi șoptit În față grăbit: Ce mai aștepți? Haide! Aruncă revista, sări În picioare, se duse la toaletă, se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
al cuvîntului, că Helen venise. Avea părul negru intens și curios de lipit de cap; cînd veni În lumină, Helen Își dădu seama cu groază că probabil abia se spălase. Fața Îi era palidă și doar c-o umbră de machiaj. Era Îmbrăcată În niște pantaloni negri, din flanelă, necălcați, Într-o cămașă cu guler mare și un pulover fără mîneci. În picioare avea niște șosete pescărești și o pereche de papuci roșii, marocani. Stai aici pînă strîng toate chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spălă pe mîini uitîndu-se În oglinda mînjită, cercetîndu-și cîteva puncte ale feței - gîndindu-se, așa cum o făcea Întotdeauna, că avea nasul prea Îngust, buzele prea subțiri, imaginîndu-și că la douăzeci de ani Începuse să Îmbătrînească și să arate obosită... Își aranjă machiajul și se pieptănă. CÎteva fire de păr și puf Îi rămaseră prinse În piepten: le trase, le făcu ghem și le Îndesă cu grijă În coșul de sub chiuvetă. Tocmai Își punea pieptenul În poșetă, cînd cineva bătu la ușă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Recunosc imediat genul. Una dintre acele neveste, Încordate ca niște arcuri, care-și fac o carieră cu normă Întreagă din a se menține În formă pentru bărbații lor. Merg la sală, merg la coafor de două ori pe săptămână, poartă machiaj complet și când joacă tenis, iar când toate astea nu mai sunt de-ajuns, se supun de bunăvoie bisturiului. „Femeile astea bogate și casnice fac jogging ca să supraviețuiască“, spune Debra și are dreptate. Femeile astea nu sunt Îndrăgostite, sunt Îngrozite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
peste două mame care par Încă la liceu, așezate pe bancă. E un hobby la modă pe aici să rămâi Însărcinată Încă din adolescență. Fetele astea două sunt tipice: albe ca ceara de oboseală și date cu o tonă de machiaj, par două cadavre cu copiii sărindu-le În poală, plesnind de viață sălbatică. Julie Îmi spune că pierderea suflului și durerile În piept ale mamei au Început acum câteva luni, când doi creditori de-ai tatei au apărut la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Julie se admira în budoarul ei, m-am așezat și am profitat de Davide și de Raquel. La anumite petreceri din New York, realmente, nu poți intra pe ușă necoafată și nemachiată. Așa era și la petrecerile lui Muffy. Coafura și machiajul îți adaugă un plus de prestanță. După un anumit timp ajungi să crezi că nu poți face față doar cu rimel Maybelline, care probabil va face cocoloașe. Stiliștii din Manhattan piaptănă, pur și simplu, fiecare geană după ce aplică fard de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nicholson, fotograful, nu-i așa? El încuviință din cap. Adriana era o frumusețe exotică, cu osatura unei pisici siameze. Adoptase privirea aceea încețoșată pe care o iau supermodelele când sunt fotografiate. Mi-am propus în sinea mea să-i imit machiajul, dar nu și personalitatea. —Mă-ntreb, cum e să călătorești cu metroul? continuă Adriana. Era atât de pisicoasă încât puteam să jur că îi văd genele curbându-i-se în timp ce vorbea. Pun pariu că e uimitor. Pun pariu că subteranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să dau o fugă la salonul Bergdorf. Mi-am petrecut a doua zi - ziua petrecerii de la Muffy - reconfirmând tot ceea ce contramandase mama. Asta a fost până peste poate de traumatizant, fiindcă n-am avut timp de-o rumenire artificială sau machiaj sau altceva, iar îngrijorarea pentru toate cele mi s-a strecurat adânc în creier și m-a făcut să arăt mai palidă decât un aranjament cu crini exotici. Nu conta decât ca Zach să nu afle de ceea ce făcuse mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
el, mi-a intrat căsuța vocală. După ce i-am lăsat pentru a treia oară mesajul „La mulți ani, te rog, sună-mă“, m-am prăbușit deprimată și înlăcrimată în fața televizorului. Nici măcar Access Hollywood n-a putut să-mi ridice moralul. Machiajul sofisticat „ochi încețoșați“ pe care mi-l făcusem special pentru ziua lui Zach a început să mi se scurgă pe obraji odată cu șiroaiele de lacrimi. Ajunsesem în punctul în care puțin îmi păsa de cât de mult eyeliner Bobbi Brown
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de cât de mult eyeliner Bobbi Brown (este cel mai potrivit pentru ochii încețoșați, îl recomand din toată inima) am irosit, când m-a sunat Charlie. N-aș vrea să iau cina cu el și cu Julie? — Am probleme cu machiajul, i-am răspuns ștergându-mi ochii. Dacă ies din casă, s-ar putea să se înrăutățească. M-am uitat în oglindă. Kohl-ul ajunsese acum în colțurile gurii. Formase două pâraie adumbrite curgând din ochi, pe lângă nas, în jos, spre buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ne supărăm dacă vorbește de la masă? Zău așa, Julie e cea mai puțin manierată dintre toate persoanele pe care le cunosc. Noroc că Charlie consideră asta o trăsătură de caracter hazlie. S-ar supăra, oare, Charlie dacă mi-aș reface machiajul înainte de langustă? Nu de alta, dar arătam ca un cadavru din Sub Pământ SRL. —Fetelor, aș fi onorat, râse el. Ah, iubiiiituleeee, te ador. Ești așa de maleabil, îl răsplăti Julie cu un sărut. Mă înțeleg de minune cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a dat papucii. Am fost șocată. Ideea că încă există femei de acest gen, care circulă în libertate pe străzile din LA, nu-i era dragă inimii mele. Credeam că s-au terminat odată cu Dinastia. Aveam din nou probleme cu machiajul. De data asta din motive întemeiate: râdeam cu lacrimi. Era o binecuvântare după ultimele zile. Între timp, Julie se învârtea în jurul mesei ca o leoaică furioasă. Apoi mi-am scos mobilul și toată lumea a început să se uite la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
m-a rugat din nou. —Ești iertat, i-am răspuns, fiindcă ador sfârșiturile fericite care implică și un cadou. — Mergem? mă întrebă —Bine, dar mai întâi mă duc până la toaletă. Voiam să-mi rujez buzele și să-mi refac puțin machiajul înainte să plecăm acasă. Aș putea spune că eram până peste poate de copleșită. Eduardo era perfect. S-a scuzat grațios și a recunoscut c-a greșit și că aveam dreptate în toate, fără să mai fie nevoie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de parcă aveam peste treizeci și opt de ani. Părul mi se pleoștise. Mi l-am prins în coadă de cal și m-am examinat din nou. Sincer, nu vedeam nici o schimbare. Dumnezeule, arătam mai rău decât Melanie Griffith surprinsă fără machiaj. Când s-au deschis ușile liftului, am fost înconjurată de liniștea aceea specială pe care o întâlnești doar pe holurile hotelurilor. Nu era nici cel mai mic zgomot, doar liniștea plăcută a somnului. Coridorul lung era luminat de o strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]