2,490 matches
-
o frumoasă Românie antebelică, edificiile luminate numind chiar pilonii acelei Românii. Pe care mulți (și buni) nu o cunosc, pe care puțini (și ticăloși) nu o recunosc, fiind aceștia beneficiarii republicii sovietice, impusă după război. Românie care, prin acest oraș magnific, se și certifica de altfel. Ce reconfortante sînt, continuă să fie deambulările, cu osebire seara, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zic eu cînd... A fost singura dată cînd am respirat același aer cu Ceaușescu (o, ce riscată exprimare!). Era o Bienală de-a noastră, la Dalles, și vă închipuiți ce forțe fuseseră puse în mișcare ca să asigure un vernisaj (neapărat magnific) la care avea să fie prezent liderul comunist, proaspăt aureolat cu scena balconului. Ora vernisajului. Mai trăiau încă și mai expuneau mari artiști antebelici. Alături de ei, trepădușii realismului socialist, echipele de activiști și de securiști de la toate nivelurile, public, presă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cunoaște? Trei sînt însă acum reperele palpabile ce-mi vor structura sejurul în Lagună: 1. hapsîna hoinăreală, oricum retiniană, pe uscat și cu gondola. 2. depistarea uriașilor venețieni din Quattrocento și... și... 3. vernisajul Ușilor mele, la Palazzo Correr. Dintre magnificii venețieni, nu-l voi putea vedea ce păcat! pe Uccello, grandios-pigmentatul Uccello, orașul nepăstrîndu-i nici o lucrare. Și, din aceleași motive, nici pe suavul Veneziano (după al cărui "Portet de curtezană" am făcut, cîndva, surprinzătoare, pentru mine, desene). Mă voi întîlni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în piațeta cu statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei: același facies de maniac al deambulării. Rictusul jovialului dramaturg, pișicher-galant, mă deconectează. Doar pînă reintru în halucinantul șuvoi. S-aprind luminile la Ponte Rialto. Canal Grande e acum o magnifică înscenare: apa forfotește de ambarcațiuni mari și mici, strălucitoare cutii de sardele, terasele de pe chei, multe și elegante, gem de lume. Nu flămîndă, nicicum, ci doar cu chef. Un chef dezmățat, de omenire aflată parcă în ultimul ei ceas. Marele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și ginerele meu. Știe el de ce. Umor (involuntar?) post-mortem. 3 august Regina-mamă împlinește o sută de ani. O sărbătorește întreaga Anglie. Și nu numai. Întrupînd, de mult, regalitatea ca unică rațiunea de a fi a unui fost mare imperiu, a magnificei Anglii contemporane, centenara e înconjurată de dragostea sinceră a "supușilor" ei, veniți s-o felicite de peste tot (pe cont propriu, nu aduși cu garnituri speciale și în camioane), dragoste perpetuînd, de veacuri, credința în divinitate și monarhie. (Ce pandant mizerabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
supus unui tratament îndoielnic, de parcă ar fi ieșit permanent de sub cască. Privirea însă... Da, de aici trebuie să înceapă depistarea enigmei. E o privire a cărei putere hipnotizează unanim. Pigmentul catifelat și totuși extrem de penetrant al irisului atacă și învăluie. Magnific! Și-atunci, ca să ne explicăm totuși inexplicabila fascinație contaminantă a vedetei, să concedem că: și zîmbetul vag nătîng, și dantura precară, și buzele provocator vulgare, și mersul needucat, și mîinile nerasate, și coafura de mahala, ei bine, tocmai aceste "carențe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mențină în limitele unei normalități cît de cît sănătoase. După care, inevitabila întoarcere. Cu inevitabilele ei constrîngeri. Dar încotro, încotro să se afle deocamdată locul acela securizant, în stare să... ocrotească (ce a mai rămas de ocrotit)? La Cumpătu, unde, magnific, Bucegii ți se oferă ca ecran purificator. O viață, am găsit aici tumultul voios al societății bucureștene, fugite din preajma căpcăunului. De data asta, voind liniște deplină, am și găsit-o pe terasa care altădată trepida de măscările saltimbancilor, dar care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai miră că atunci cînd, intrînd pentru prima dată în Filarmonică, țin, cu nesimțire, să bruieze o măsură celestă din Bach. De cîte ori ajung la pasajul acesta din britanicul Benjamin Britten (1913-1976), contrar autoimpusei obișnuinți, dau butonul la maximum, magnificul simfonism zguduindu-mi coșul pieptului. Delirul clipei m-ar putea dezechilibra, dacă n-aș percepe imediat că pasajul transpune doar majestuosul fast al imperiului. Au mai dispărut pîrlitele alaiuri nupțiale cu "să se pupe mirii" și cu zbieretele false de pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce nu reținusem la vremea respectivă: că același Minghella făcuse, acum cîțiva ani, și Pacientul englez, fascinantul film după romanul lui Michael Ondaatje. Deschis și devorat atunci, înaintea filmului văzut imediat, pe Lăpușneanu, într-o seară miraculoasă. Prin revelația convertirii magnificei proze în la fel de magnifica peliculă. Final. Întrebat de gazdă dacă invitatul său, acest înțelept stăpîn al lumii (filmului), ar fi tentat cumva să-și investească prestigiul în politică, Minghella a avut un rictus de o politicos-aristocratică respingere... 30 martie Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vremea respectivă: că același Minghella făcuse, acum cîțiva ani, și Pacientul englez, fascinantul film după romanul lui Michael Ondaatje. Deschis și devorat atunci, înaintea filmului văzut imediat, pe Lăpușneanu, într-o seară miraculoasă. Prin revelația convertirii magnificei proze în la fel de magnifica peliculă. Final. Întrebat de gazdă dacă invitatul său, acest înțelept stăpîn al lumii (filmului), ar fi tentat cumva să-și investească prestigiul în politică, Minghella a avut un rictus de o politicos-aristocratică respingere... 30 martie Nu numai alarmele de pe mașinile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
litoului. Pleșu ca Pleșu, dar Liiceanu? Ei bine, amîndoi în egală măsură Liiceanu jucînd rolul sobrului, Pleșu pe al glumețului lansînd cartea postumă a dispărutului filozof Alexandru Dragomir, prietenul lui Noica, mentorul celor doi, ofereau, acum un an, un show magnific în aula Universității ieșene. Uitatul filozof fiind doar pretextul rîsului debordant al sălii. Ce-ar fi spus gravul Noica? Nu cred să nu fi rîs și el. 2006 Pol de stînga? Pall-Mall! 17 ianuarie Prin anii '90, vocea încă necunoscutei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi dilatate, într-o euforie nu atît de dementă ca-n acei ani, oricum euforie. Vedeam cum o femeie splendidă care nu mai era de mult foarte tînără știa și prin procedurile miraculoase ale terapeuților ei să fascineze total. Silueta magnifică din care picioarele își luaseră partea... leoaicei era așadar sediul acelei voci bizare, cu aspre modulații mascule, ce mă-nnebuneau cîndva, ce, iată, mă-nnebuneau și-acum, dîndu-mi seama că mă aflam/ ne aflam în fața unui fenomen irepetabil. (Juxtapunerea imediată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
veacul al XVI-lea, ce au generat ostilitatea lumii creștine față de pericolul islamic - poate fi înscrisă în «problema orientală» și nu trebuie uitat că interesele politice și rațiunea de stat au primat, chiar în momentul marilor victorii otomane de sub Soliman Magnificul, față de confruntările religioase, ajungându-se la alianța dintre Franța și Poartă îndreptată împotriva casei de Austria”. Nicolaie Ciachir continuă, subliniind că Emile Bourgeois are dreptate când spune că problema orientală s-a desfășurat diferențiat în timp și spațiu, cuprinzând întreaga
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
floarea căzută de pe Aripile strălucitoare ale Spiritelor Prismei."49 În 1839, în Prefață ediției sale a Cîntecelor inocentei și ale experienței, J.J.G. Wilkinson susținea că "natură geniului sau este Realitatea înfricoșătoare"50. În 1849 John Ruskin scria că cele "două magnifice și puternice" genii artistice ale secolului al XIX-lea au fost William Blake și J.M.W. Turner 51. Samuel Palmer afirmă, într-o scrisoare către Alexander Gilchrist din 23 august 1855, ca Blake era "un tovarăș potrivit lui Dante. Era energia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spre sfîrșit, "atingînd", în sens alchimic, noul început etern: pentru Blake în Veșnicie nimic nu se pierde, ci totul este păstrat în Sălile lui Los Los's Halls, care sînt un fel de cămări temporale-eterne, ce amintesc de arhitectură Valhallei, magnifica Sală a celor Uciși, cu numeroasele sale turle, în care era primită oastea fantomatica a războinicilor eroici ai lui Odin, special adunată aici pentru a lupta în bătălia finală a zeilor, la Ragnarökr (cf. A. Cotterell & R. Storm, The Ultimate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
secolului al XVIII-lea pe care Blake să nu o știe." (BCH: 21). În timp ce Northrop Frye a calificat poemul Vala, or The Four Zoas drept cea mai mare capodoperă "abortiva" din literatura engleză, Harold Bloom l-a numit "un poem magnific". Este o epopee în care multe pasaje emană măreție și energie rar întîlnite. Este însă fragmentată, adesea incoerenta, probabil și datorită dificultăților (subliniate de editorul englez, Șir Geoffrey Keynes) privind ordinea foilor manuscrisului. Imaginile angelice se succed într-o alternanta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în acest capitol, care reprezintă mitul cel mai primordial al lui Blake, cea mai vitală dintre proiecțiile sale ale dorinței imaginative (Harold Bloom, Blake's Apocalypse, p. 291). De altfel, Harold Bloom califica întregul poem Vala ca fiind un "poem magnific" ("magnificent poem"), înzestrat cu "mituri gigantice și semnificative" ("gigantic and meaningful myths") și o "bogăție debordanta a limbajului și incidentelor" ("surpassing wealth of language and incident"), întrebîndu-se în acest sens de ce Blake a abandonat o astfel de capodoperă (Harold Bloom
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o mare încurcătură cu o nouă opera pe care urma să o monteze: el îi ceruse lui Otto Nicolai să o compună, dar muzicianul nu era satisfăcut de libret. “Tocmai mă gândesc” - spunea Merelli - “ un libret a lui Solera, fantastic !!... magnific!!... extraordinar!... șocant, cu scene dramatice mărețe: minunate versuri!... și încăpățânatul asta de muzician nu-l vrea și pretinde că este un libret imposibil !...Drept să-ți spun, nu știu cum să fac să găsesc pe altcineva.” Verdi i-a replicat: ”Lasă-mă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
unui prozator care se amuză uitîndu-se la televizor și neîncetînd să se mire, să rîdă și să plîngă, de cîte se întîmplă de rîsu' plînsu' într-o lume în care Justiția "e suverană", de o "mare și incontestabilă înțelepciune", rezolvînd "magnific" toate cazurile și primind bile albe: o lume a triumfalismului pozitiv, parcă din alte vremuri, dar și de astăzi, din bilanțuri și rapoarte, cînd "nu poate nimeni contesta că justiția e suverană, doar ea fiind aptă de a da la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
definirea personalității." Da, trebuie doar să scotocești prin arhive pentru a da de cele mai interesante întâmplări pe care le rezolvă Justiția suverană, în marea și incontestabila ei înțelepciune. Și nu le rezolvă oricum, ci într-un mod cu totul magnific. Căutând date despre celebrul caz Rom J. Rominger, am dat și peste dosarul nr. 28787/38, deschis la 31 octombrie 1999, referitor la cauza privind spargerea de la Banca de Credit Auxiliar (BCA). Un caz cu adevărat minunat! 2. Faptele: La
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
cumplit deranj stomacal. Trebuie doar să scotocești prin arhive pentru a da de cele mai interesante întâmplări pe care le rezolvă justiția suverană, în marea și incontestabila ei înțelepciune. Și nu le rezolvă oricum, ci într-un mod cu totul magnific. Dosarul nr. 2878738, deschis la 31 octombrie 1999, referitor la cauza privind spargerea de la Banca de Credit Auxiliar (BCA) o dovedește din plin. Iată în această Anexă pilduitoare încă o bilă albă pentru Justiția suverană! V. Un alt caz minunat
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
un caz particular. Trebuie doar să scotocești prin arhive pentru a da de cele mai interesante întâmplări pe care justiția suverană le rezolvă, în marea și incontestabila ei înțelepciune. Și nu le rezolvă oricum, ci într-un mod cu totul magnific. Iată și un alt exemplu de care am dat căutând, de asemenea, date despre celebrul caz Rom J. Rominger: Dosarul 23bU deschis la data de 4 mai 1810 și soluționat cinzeci și trei de ani mai târziu prin decesul ticălosului
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
sau inocenta victimă. Trebuie doar să scotocești prin arhive pentru a da de cele mai interesante întâmplări pe care le rezolvă Justiția suverană, în marea și incontestabila ei înțelepciune. Și nu le rezolvă oricum, ci într-un mod cu totul magnific. (Chiar și pe cele pe care nu le rezolvă.) 6. Urmări: Nu există. Uluitor! Rarisim! VII. Probleme de încadrare: paricid sau fratricid? 1. Avertisment: Educația și instrucția reprezintă parametrul cel mai supus modificărilor social-istorice. Motivațiile se schimbă, frumosul și urâtul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
1984; Forma ca viziune, București, 1984; Paul Vasilescu, București, 1987. Traduceri: J. Ph. Minguet, Estetica rococoului, București, 1973 (în colaborare cu Smaranda Roșu); A. Tabucchi, Piața Italiei, București, 1981; A. Chastel, Artă și umanism la Florența pe vremea lui Lorenzo Magnificul, I-II, pref. edit., București, 1981 (în colaborare cu Smaranda Roșu); E. Garin, Umanismul italian, pref. edit., București, 1982. Repere bibliografice: Marin Mincu, Grigore Arbore, „Exodul”, AFT, 1967, 21; Ion Negoițescu, Triptic poetic, F, 1967, 11; Laurențiu Ciobanu, „Exodul”, CRC
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
sa degaja finețe și ironie concentrată; ochii săi erau incredibil de pătrunzători. Uneori, ochii aceștia ageri știau să Înghețe printr-o indiferență fără dispreț, așa cum Îi stă bine unui dandy desăvârșit, unui bărbat care privește lumea cu superioritate. Vocea sa magnifică făcea limba engleză la fel de plăcută urechii pe cât Îi era ochiului și minții”. Nu se prefăcea că ar fi avut vederea slabă; dar - mai spune Lister - atunci când cei de față nu aveau importanța dorită de vanitatea sa, privirea calmă Începea să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]