3,302 matches
-
suspinătoare nu prinde contur, dispoziția fiind una evident senină, nonșalantă. Alte poezii (unele de inspirație patriotică), fabule, epigrame îi apar în „România”, „Revista contimporană”, „Dâmbovița”, „Resboiul” ș.a. În stihuri searbede, alternând cu proza, O. confecționează un șir de broșuri, Misterele mahalalelor (1857-1858). E, în fapt, „cronica scandaloasă a orașului”, îndeosebi a cartierelor mărginașe din București, unde la tot pasul se iscă certuri, bârfe, intrigi. O lume pestriță se perindă, pândită de cârcotașul reporter cu maliție și cu o mare poftă de
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Carra. SCRIERI: Floricele de primăvară, București, 1854; Târgul cu idei sau Buletinul Cișmegiului, I-IX, București, 1857; Trei feți logofeți sau Povestea lui Fâl-fâl-son, București, 1857; Botezul lui Fâl-fâl-son în balta Cișmegiului, București, 1857; Căința lui Fâl-fâl-son, București, 1857; Misterele mahalalelor sau Cronica scandaloasă a orașului, I-IX, București, 1857-1858; O fată de măritat, București, 1858; ed. București, 1908; Iane Halvagiopol, București, 1858; ed. Râmnicu Vâlcea, 1872; Panorama sau Mineiele lui Nikipercea, I-II, București, 1860; O pagină a vieții mele
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
păstrează cicluri și volume inedite de versuri și - ipostază cu totul necunoscută a autorului - de proză. Autorul Deniilor s-a încercat și în teatru, actualizând în câteva „mistere” nașterea, patimile și învierea lui Iisus, transpuse într-un decor românesc, de mahala bucureșteană sau de așezare rustică (Trei mistere, 1922). Interesul pieselor (Ieslele, Cântecul cocoșului, Nebunul) stă în patosul aproape expresionist al trăirilor și al viziunilor extatice, halucinate ale personajelor, care poartă nume generice. Originală, porțiunea materializată într-o primă parte, Teoria
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
artă, București, 1967, Scrieri literare, I-II, București, 1972; Mihail Prișvin, Jen-Sen. Prăvalul, București 1957 (în colaborare cu Lucian Pop), Drumul împăratului, București, 1961 (în colaborare cu Tatiana Berindei); Al. Dumas, Contele de Monte-Cristo, I-III, București, 1957; Jean-Pierre Chabral, Mahalaua Râioasa, București, 1958; Valentin Kataev, Timp, înainte!, București, 1958 (în colaborare cu Isabella Dumbravă); Stendhal, Roșu și negru, I-II, București, 1959, Despre dragoste, postfață Vera Călin, București, 1968; Boris Gorbatov, Neînfrânții, București, 1960 (în colaborare cu Maria Roth); Mihail
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
București, 1963; Apostolii (în colaborare cu Fănuș Neagu), București, 1966; Murgul lui Mantu, Timișoara, 1969; Mareșalii aerului. Expediția, București, 1973; Umbra. Fulgerul, București, 1975; Sonete, cu desene de Florin Pucă, București, 1979; Cursa cu obstacole, București, 1980; Poeme, București, 1998; Mahalaua colosală, București, 2002. Repere bibliografice: Radu Anton Roman, „Sonete”, LCF, 1979, 42; Eugen Dorcescu, „Sonete”, O, 1980, 11; Nicolae Iliescu, Viața la sticlă cu dop de singurătate, CC, 1998, 8; Lucian Chișu, „Poeme”, L, 1998, 15-20; Popa, Ist. lit., II
ORNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288592_a_289921]
-
pentru tonul polemic sortit să lupte „împotriva prostiei, lipsei de talent”, ca „fierul roșu cu care a fost arsă cangrena”. Rubrici: „Potpouri - literatură-artă-polemică”, „Note literare”, „Crochiu bibliografic”, „Tutti frutti”, „Văzute și auzite”. Publică poezie Eusebiu Camilar (Foamea a venit în mahala), Magda Isanos, V. Spiridonică, Ștefan Ciubotărașu, Ion Aurel Manolescu ș.a., iar Ionel Teodoreanu figurează cu proză (Fabula mea și Între nas și trompă). Apar cronici literare și, sporadic, comentarii mai ample: Carol Drimer, Schiller în literatura românească, Ilariu Carpen, Un
PAMFLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288642_a_289971]
-
KIRIȚESCU, Constantin (3.IX.1876, București - 12.VIII.1965, București), prozator și memorialist. Este fiul Elenei (n. Voiculescu) și al postelnicului Ioan Kirițescu și a văzut lumina zilei în mahalaua Spirea Veche. Rămas de timpuriu orfan de tată și având o soră și un frate mai mici, a găsit cu greu mijloace pentru a merge la învățătură. Frecventează mai întâi o școală primară catolică și, în continuare, Gimnaziul „Mihai Bravul
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
1933). K. este aici un narator care înregistrează, cu o remarcabilă capacitate de a distinge ceea ce se dovedește a fi esențial, dispariția unei epoci, a unei lumi. Întoarcerea în timp se oprește la anii miraculoși ai copilăriei, trece la pitorescul mahalalelor Spirea Veche sau Dichiu, la Bucureștii sfârșitului de veac, urbe încă ezitând între fastul oriental și noutățile Europei, ajunge la vremea războiului dintre 1916 și 1918, fără a fi uitată viața de elev și student ori de tânăr profesor, înțesată
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
pieptului noi aruncăm cu sunete/ în bronzul clopotelor verzi” (Desen pe o cămașă de băiat). Un tragism latent, senin, hrănește această lirică a căutării semnelor (luminoase, dar și malefice) din sine și din lume. Tragismul nu exclude ludicul poeziei „de mahala”, în linia Miron Radu Paraschivescu - Tudor Arghezi - Ion Barbu: inventivitate lingvistică debordantă, plăcerea cuvântului popular, argotic sau arhaic, plăcerea licențiosului, a impudorii, dar și a etalării limbajului, gustat în gratuitatea sa truculentă (Părintească, Cântăreața Iosefina, Eufemia ș.a.). Versurile din Boala
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
Cubleșan, Strada unui roman, ST, 1997, 7; Grete Tartler, Teiul care face regina nopții, RL, 1997, 36; Daniel Cristea-Enache, Un roman din treizeci de poeme, ALA, 1997, 369; Zaciu, Departe, 70-74; Adrian Popescu, „Regina frigului”, ST, 1998, 1; Gabriel Dimisianu, Mahalaua fantastică, RL, 1998, 35; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 122-125; Luminița Marcu, Birgitta Trotzig în românește, RL, 1999, 13-14; Dicț. analitic, II, 293-296, IV; 574-576; Dimisianu, Lumea, 280-284; Grigurcu, Poezie,II, 106-111; Ungureanu, La vest, II, 95-101; Dicț. esențial
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
11. VIII. 1930, București - 18. X. 1980, București), dramaturg, prozator, eseist, poet și traducător. Este cel de-al patrulea copil al Mariei (n. Mureșanu) și al lui Tudor (Teodor) Mazilu, muncitor la Societatea de Transporturi București. Urmează școala primară din mahalaua Lupeasca. Amână să se înscrie la liceu, preferând să realizeze pentru revista „Tinerețea” (ulterior, „Tânărul muncitor”), la care se angajase, mai întâi caricaturi, apoi cronici sportive, articole despre viața tinerilor și schițe umoristice. În 1946 și 1947 frecventează Liceul Comercial
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
scurtă și la teatru, formula narativă extinsă nu se potrivește stilisticii autorului. Aceasta nu înseamnă totuși că romanele sunt în întregime niște eșecuri, surprinderea atmosferei, acuitatea observației, alcătuirea unor „caractere” remarcându-se din nou. Reușitele în descrierea lumii sărace din mahalaua bucureșteană Lupeasca (Bariera), reflectând o realitate trăită (coada la pâine, insalubritatea zonei, bombardamentele repetate, lipsa de mijloace și de viitor a locuitorilor, plecările pe front, ipocrizia autorităților), depășesc comanda ideologică a momentului în care e publicat romanul, cadrul politic ce
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Champs-Elysées (1998) un roman cu decor și personaje franțuzești nu își găsește un corespondent în realizarea propriu-zisă a cărții. Poveste de dragoste desfășurată într-un mediu de narcomani intelectualizați, scrierea respiră aerul unui senzaționalism kitsch, prețios și lipsit de culoarea mahalalelor pentru care M. arătase anterior că are, literar vorbind, pregătirea necesară. SCRIERI: Yesterday, București, 1990; Anno Domini 1989, București, 1991; Haimanaua, București, 1994; Părintele Mavrodin, București, 1996; Pedeapsa, București, 1997; Champs-Elysées, București, 1998. Repere bibliografice: Bogdan Popescu, Goana după libertate
MLADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
nu poate exista fără ideea de meritocrație. Va putea face ceva cultura de masă pentru tinerii români și țigani? Poate doar sportul, în măsura în care acesta păstrează regulile fairplay-ului și criteriul competiției deschise. Niciodată însă micii idoli și marile „staruri” de mahala - de la Michael Jackson și Madonna la maneliștii Vali Vijelie și Nicolae Guță - nu vor putea să aducă pacea și armonia între diferitele grupări etnice. Ne putem aștepta ca violența rituală și rivalitatea mimetică să dispară? Experiența ne arată că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
transmite boala noului-născut. Întreruperea sarcinii - avortul - este interzisă de lege în țara noastră. Cu toate acestea, este practicat pe scară întinsă. Femeile bogate recurg la ajutorul medicilor pricepuți, cele sărace care nu pot plăti bani mulți, recurg la ajutorul din mahala. Din cauza mijloacelor primitive ce le întrebuințează, din cauza neștiinței acestor doctorițe de ocazie, multe femei mor în urma avorturilor. și chiar dacă unele scapă cu viață, rămân bolnave pentru tot restul vieții, ofilindu-se înainte de vreme. Femeile socialiste din toată lumea luptă pentru înlăturarea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
voință sau din lux. și dacă femeile bogate nu sunt oprite de a întrebuința asemenea mijloace (legea nu intervine decât în cazuri mortale, pedepsind pe cel ce a provocat avortul) atunci de ce femeile sărace să fie lăsate pe seama babelor de la mahala, de ce acele mijloace științifice să nu fie puse și la îndemâna lor? Așa este drept, așa este uman, și întreaga societate n-ar avea decât de câștigat de pe urma acestui fapt. De ce să lăsăm femeile din popor să nască copii mai mulți
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
divers, ancheta socială sau reportajul-proces surprind imaginea pregnantă și contrastantă a României interbelice, înregistrând, cu predilecție, consecințele sociale ale recesiunii. Unicitatea o dă reportajul lumii din subteranele societății, în tablouri, de o minuție halucinantă, ale sărăciei absolute. Gazetarul a bântuit mahalalele Bucureștilor (înainte ca „periferia” să devină o modă literară), acele teritorii imunde, uitate de autorități, din Vitan și din Câmpul Veseliei la Gropile lui Ouatu - unde descoperă o umanitate la limita extincției patologice, în Cuțarida („republica gunoiului”), Grant, Crângași („ținutul
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Bârlad, Pașcani, Botoșani, despre micile porturi dunărene - Calafat, Turnu Măgurele -, pustiite de stagnare, sau despre Sulina, „portul broaștelor”. A pornit o campanie gazetărească, fără sorți de izbândă, pentru turcii din Ada Kaleh, exploatați de „sultanul” Ali Kadri. A iscodit prin mahalalele turcești din Constanța după „negustorul de lipitori” și a fost singurul reporter care a cunoscut geografia stranie din Insula Șerpilor. Aventuri malteze este „jurnalul de bord” al „cruciatului” în insula traficanților internaționali de carne vie, având în vizor „artistele” românce
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
situații și personaje par a prefigura ambianța din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, „cânticelele comice” Bătrânul Lăceanu și Doctorul scăpătat alcătuiesc un volum de Teatru, apărut în 1857. Și în Judecata lui Brânduș (1864) se perindă o lume măruntă, mahalaua, negustorii, avocații chilipirgii. Aici, ca și în alte scrieri (Zapciu, 1881, Bătăușii, 1894), comediograful atestă daruri de bun observator al moravurilor, creionând acid și caracterizând deseori pertinent, într-o suită de replici spumoase, alerte. De altfel, se exersase concomitent adaptând
BUJOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
lui Gheorghe Ardeleanu, lemnar din cartierul Antim, A. este după tată urmașul unor ciobani din Săliște. În familie se credea că mama lui era fiica naturală a poetului Iancu Văcărescu. Clasele primare le va fi făcut într-una din școlile mahalalei, iar studiile secundare la Liceul „Gh. Lazăr”. În 1904 se înscrie la Școala de Arte Frumoase, pe care o frecventează timp de patru ani. Pentru a-și câștiga existența, lucrează ca „zugrav de biserici”, apoi ocupă un post de funcționar
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
creația, alienarea individului, destinul unor colectivități) ori de urmărirea unor cazuri patologice. Cărțile lui, în care este conturată o lume specifică, dominată de tragism, nu sunt însă niciodată pe măsura temerității proiectelor. Spațiul este mai întotdeauna unul închis - fabrica sau mahalaua, mina sau „coronul” (colonia minieră), târgul de pescari pierdut în Deltă, casa de toleranță. Această condiționare, apăsătoare, obsesivă, se dovedește hotărâtoare pentru soarta personajelor. Unii o acceptă și vor fi cu încetul anulați ca individualități, chiar distruși fizic, alții caută
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
cruțat. Eșuat sau refugiat în abjecție, Sălceanu caută în alcool și într-o negare disperată a convențiilor propriei lumi să uite și să plătească greșeli care i-au distrus nu numai cariera, ci și echilibrul sufletesc, destrămându-i mecanismul demnității. Mahalaua în care sărăcia îl obligă să trăiască este doar semnul exterior al unei decăderi mult mai adânci. El încearcă o filosofie a ratării, pe care o aplică satisfăcut și celor din jur. Personajele din planul secund, fiecare cu o biografie
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
printr-o întrebare) sau prin balansul provocat între teză și antiteză, acest atac poate fi extrem de incitant la lectură, dacă nu cade în retorism. Ex abrupto. Credem că acest atac acoperă alte tipuri de început: concluziv, portret etc.: Undeva la mahala a dispărut o fată desculță. Fratele ei îi dă poza la ziar [...]. Deasupra acestor rânduri e chipul unei fete cu fruntea largă, cu părul dat pe spate, cu trăsăturile feței aspre. Așa ar trebui să fie, probabil, fața tuturor fetelor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Dimineața copiilor”. Aici, ca și în „Universul copiilor”, „Revista copiilor”, „Veselia” etc., îi mai apar snoave în proză ori în versuri. Abandonând din nou școala, colaborează intens la „Cuvântul nostru” și scoate trei publicații efemere: „Vitraliu” (1932-1933), „Rod” (1932-1933) și „Mahalaua” (1933). La „Mehedințeanul” („Nădejea”) e, un timp, secretar de redacție. Trimitea materiale diverse și la „Alarma satelor”, „Vremea nouă”, „Brazda literară”, „Provincia”, „Școala Mehedințiului”, „Luceafărul literar și critic”. În 1935 își adună o parte din versuri în placheta Manifest, urmată
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
supravegherea Mișcării Culturale a Municipiului București, urmând să dezbată probleme de urbanism. Cuvântul lămuritor e semnat de Horia Oprescu, iar în cuprinsul revistei pot fi întâlnite semnăturile lui Petru Comarnescu, Radu D. Rosetti (Casa lui Titu Maiorescu ), V. Voiculescu (Vechea mahala bucureșteană), Ovidiu Papadima (Folclorul Capitalei), H. Oprescu (Bucureștiul în plastica actuală). Versuri sunt semnate de Adrian Dorea, Radu Boureanu și Cicerone Theodorescu, iar proza de Ludovic Dauș (File de roman). M.Pp.
BUCURESTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285904_a_287233]