1,979 matches
-
care surprinde sub aspect dramatic cum se reflectă convingerile lui Diogene în viața lui. Protagonistul piesei este un ins obsedat de ideea de libertate. Exilatul din Sinope, izgonit pentru falsificare de bani, apare la banchetul lui Aristodem desculț, cu o manta veche, largă și zdrențăroasă, un băț grosolan și o desagă, fără a arbora însă atitudinea umilă obișnuită la cei dependenți de generozitatea altora (p. 107). Diogene îl interpelează pe Aristip pentru faptul că acceptă o poziție de subordonare față de amfitrion
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
funcția publică și-l cheamă pe Diogene să pregătească împreună libertatea de mâine (p. 157). Filosoful cinic, care în tot timpul petrecut în casa protectorului său și-a dorit un singur lucru, să fie liber, se grăbește să-și ia mantaua, traista și bățul și să plece, deoarece acum socotește că poate să fie liber (p. 158). Dornic să facă ordine în cetate, proaspătul arhonte se adresează o dată în plus celui pe care-l socotește a fi un om dintre cei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îl așteptăm gata de apărare." Iar madam Segal răspundea îngrozită: "Nu, nu, oricât de bine apărați am fi, prefer să nu vină..." Frigul era ascuțit și vântul îți sufla zăpada, tare ca grindina, în față. Își ridică gulerul îmblănit al mantalei și grăbi pasul. În spatele lui, marea mugea. Făcu un ocol pe la poștă, de unde ridică mai multe scrisori de la Isidora, pe care și le vârî distrat în buzunarul interior. Îi răspundea rar la scrisori, dar ea nu descuraja. La gară, Grigore
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Mulțumesc, încă nu, poate că întârzie puțin, se mai întâmplă. Dar, dacă într-un sfert de oră, douăzeci de minute n-au ajuns,trebuie să mă duc." Grig îl scutură pe locotenent de zăpadă cu o măturică și îi atârnă mantaua aproape de sobă să se usuce. În așteptare, îl sfătui să bea un ceai cu rom: "Face minuni contra frigului." Îi aduse un samovar și îi arătă cum se folosește. În vreme ce apa se încălzea, locotenentul deschise o scrisoare de la Isidora și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
regională, care, ca prin minune, a răspuns. Dacă e nevoie, va veni o locomotivă cu un vagon să-i ia pe întârziați. Era nevoie, pe drum se vedeau deja doi soldați care duceau pe o targă improvizată "întârziatul", acoperit cu mantaua. Odată rezolvată problema, locotenentul își desfăcu larg brațele: Rămas bun, Grigore, trebuie să plec..." Se îmbrățișară cu un nod în gât. Înnebunită, Lillișu se azvârli asupra locotenentului: "Ia-mă cu tine, Filip!" Cu neputință de potolit, se agăța de el
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Duduia, pe 7 iunie, ci, conform tradiției, pe 8 iunie. În această zi s-a organizat Serbarea Străjeriei (Tineretului) pe Stadionul ANEF. La marea demonstrație participau 30.000 de străjeri. Ploua. Totuși, Carol a trecut în revistă legiunile străjerești, refuzând mantaua de ploaie, ce i s-a oferit, și a ținut o cuvântare. Serbarea a fost apoi întreruptă și s-a reluat a doua zi, când a avut loc defilarea străjerilor. Mihai a fost prezent, probabil, la aceste acțiuni străjerești, după
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
se poartă numai sumanul lung, peste genunchi, cu clini "îndoiți", marcați cu cusături pe muchie. Se ornamentează cu sarad (în opturi, zigzaguri, linii șerpuite sau vegetale stilizate (frunze sau crengi). Gulerul se încheie cu bumbi și cu cheotori din sarad. Mantaua cu glugă, este purtată de femei și de bărbați, la drumuri lungi, pe ploaie sau ger. În prezent ea se poartă de către cei mai în vârstă. (în muzeul din Rădăuți sunt expuse mantale din Costișa, ce au un aspect de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu bumbi și cu cheotori din sarad. Mantaua cu glugă, este purtată de femei și de bărbați, la drumuri lungi, pe ploaie sau ger. În prezent ea se poartă de către cei mai în vârstă. (în muzeul din Rădăuți sunt expuse mantale din Costișa, ce au un aspect de monumentalitate). Mantia verde a pădurilor, întinsă peste blânda unduire a Obcinilor, coboară până pe valea Sucevei și la noi, în sat. Cioplirea și prelucrarea lemnului se păstrează până astăzi. Consatntin Brâncuși spunea: "Gândește-te
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
revărsa acum Într-un șuvoi de lacrimi. — Domniță, domniță, totul o să fie bine, Încercă omul s-o Încurajeze. Nu putem pierde nici o clipă, trebuie să ne facem nevăzuți, Înainte să bage cineva de seamă ce se Întâmplă. Simeon scoase de sub mantaua Întunecată un veșmânt zdrențuros, de sac, așa cum purtau slujnicele: — Trebuie să Îmbrăcați zdreanța asta nevrednică! Cât mai repede! Adelheid era fericită de Întorsătura neașteptată a lucrurilor, dar și dezamăgită că nu era Bodo cel ce stătea În fața ei. — Unde-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
auzi o bufnitură, ca și cum un corp omenesc s-ar fi prăbușit la pământ, și un zornăit de chei. Dincolo de gratiile care despărțeau temnița lui de galeria lungă și Întunecoasă, văzu o siluetă Înaltă, ușor adusă de spate, Învăluită Într-o manta largă cu glugă. — Tu ești pietrarul cel străin? Întrebă umbra, Încercând să deslușească În Întuneric. — Da, eu sunt. — Cine te-a trimis aici? — Cei de la Sfântul Petru... — Bine, așteaptă! N-avem timp de pierdut, trebuie s-o ștergem de aici
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aici Înainte de-a se descoperi cadavrul paz nicului... Necunoscutul scoase o legătură de chei și Încercă mai multe, până o nimeri pe cea care se potrivea. Deschise ușa și Începu să pilească lanțurile cu o pilă uriașă ascunsă sub manta. Ieșiră În vârful picioarelor. Trecură pe lângă paznicul care zăcea nemișcat la pământ. Necunoscutul Îl dezbrăcă pe acesta de pelerină și i-o aruncă lui Simeon: — Îmbrac-o și Încearcă să te strecori fără să te recunoască vreunul. De afară se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se preschimbă Într-un vaiet scurt, care le frânse inima. — Domniță Adelheid, nu-ți fie frică! Sunt eu, Simeon, pietrarul! Nu mă recunoști? Am venit să te eliberăm! Tăiară frânghiile care-i Însângerau pielea albă și Johannes Își dădu jos mantaua, acoperind trupul aproape gol al nefericitei. — Eglord, bestie blestemată, de data asta ai Întrecut măsura scrâșni el. Nu ți-au ajuns atâtea fecioare nevinovate? Ai avut trebuință și de această fărădelege? — Cine mi-a pronunțat numele? Cine sunteți voi? Ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
după întoarcerea de la aer, moment în care sînt mai puțin supravegheați: Cînd puhoiul de oameni se întoarce cu zgomot mare, ducînd în rînd de cîte doi balia, ciubărul, tineta și un "rezervor" cu apă, părintele Mina, fără a-și scoate mantaua, dă buzna la singura căniță din cameră e o căniță roșie, cu smalțul sărit, năclăită și respingătoare și o umple cu apă viermănoasă proaspăt adusă în "rezervorul" purtat de el și de un alt deținut. Vin la patul meu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
calculatorului în repaus. În biroul meu n-am reușit să mă concentrez asupra romanului, așa că am recitit scena din American Psycho în care Paul Owen e asasinat și am fost din nou îngrozit de detaliile crimei - ziarele care acopereau podeaua, mantaua de ploaie pe care o purta Patrick Bateman ca să-și protejeze costumul, lama securii despicând calota lui Paul, sângele care țâșnește și sunetele șuierătoare pe care le produce craniul crăpându-se. Lucrul care mă speria cel mai tare: dar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe 1 noiembrie. Aceste mărturisiri au fost făcute după ce Bernard Erlanger fusese arestat în apropierea unei locuințe din Clear Lake, purtând un costum Armani, o cămașă de bumbac și o cravată de mătase, mănuși de piele Cole Hahn și o manta de ploaie. Mai avea și un topor asupra sa. Locuința aparținea lui Paul Owen, 65, un bărbat văduv care avea o librărie în Stoneboat. La aproximativ 2.30 a.m. în dimineața zilei de duminică, 10 noiembrie, Paul Owen a auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sfârșit. S-au semnat hârtiile. Am fost primul care a ieșit din cabinet. În momentul în care am apăsat pe butonul liftului a trebuit să-mi încleștez falca, să nu izbucnesc în plâns. Ca să mă liniștesc mi-am pipăit în mantaua de ploaie pistolul pe care acum îl aveam permanent asupra mea. Pe Fifth Avenue abia dacă am putut ridica brațul să opresc un taxi care să mă ducă înapoi în apartamentul meu de pe Strada 13, locuința în care mă mutasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru că ești purtător al unui cuvânt dintr-o limbă cu accente un pic cam ciudate, această complezență față de propria persoană, acest narcisism al prezentului servește drept metodă Coué* pentru cei beți de speranță. Și dacă umilința creștină ar arunca o manta a lui Noe peste lăudăroșenia comună celor trei Revelații: aceea de a fi deschis cu un tunet nu un capitol, ci o eră absolut nouă în istoria oamenilor? Din ce anume s-ar putea deduce că Occidentul devenit creștin și-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și tain care mai râdică la 1200 de lei pe an. Apoi supt administratori, contabili, ajutori de contabili, feciori boerești, chelar, așa zișii zilari etc. Servitorii de jos se tocmesc cu anul (170 de lei), tain, o piele de oae, manta, încălțări, unii și vite scutite. La vremea secerișului vin din satele mai depărtate a Dorohoiului, unde e mai deasă populația. În urma legilor nouă, s-a mai urcat și prețul pământului, dar și al lucrului. Anul acesta 1909 s-a plătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
neguros, pentru care viața a devenit o povară cenușie și insuportabilă. Pe toți ceilalți i-a măcinat viața. Au murit și dorm ori putrezesc în liniștea eternei umbre. Cestalalt rămas e încă la soare, dar cât de nenorocit! Noaptea este mantaua amorului. Fântânarul dela Hanul-Ancuței are o vărguță cu care descoperă izvoarele, locul cel mai bun de sapat o fântână. Pentru asta a fost dus la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poene. Acolo se petrece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stabili între ei, decât că pe unul îl chema Alecsandri și pe celllalt Eminescu. Lăsând la o parte orice exagerare și glumă îndoielnică M. Gh. nu se poate spune că nu e actor. Mezetino intră pe scenă, ascunzând ceva sub manta. Ce ai acolo? îl întreabă Arlechino. Un pumnal, răspunde Mezetino. Arlechino caută, găsește o sticlă de vin, o bea și-o întoarce goală: Poftim înapoi teaca! îi zice el. Unii oameni riscă trăind prea mult. Trebuie să dispară la timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sacrului stâng fără resurse magice, ceea ce provoacă, implicit, înflorirea vitalității în plan cosmic. Invizibilitatea este obținută, cel mai adesea, prin obiecte vestimentare ce se așază pe cap: comănac, potcap, chipiu, pălărie, căciulă, fes și mai rar prin ipostaze autohtone ale mantalei vrăjitorești, cum este lecrul o vestă, sau căpeneagul. Mantaua aduce deplasarea momentană, într-un basm cules din Fundu Moldovei, Suceava, haina aceasta fiind mai degrabă atipică pentru funcția conferită, căci papucii, șolele și obiala constituie simbolul canonic pentru drum. Papucii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vitalității în plan cosmic. Invizibilitatea este obținută, cel mai adesea, prin obiecte vestimentare ce se așază pe cap: comănac, potcap, chipiu, pălărie, căciulă, fes și mai rar prin ipostaze autohtone ale mantalei vrăjitorești, cum este lecrul o vestă, sau căpeneagul. Mantaua aduce deplasarea momentană, într-un basm cules din Fundu Moldovei, Suceava, haina aceasta fiind mai degrabă atipică pentru funcția conferită, căci papucii, șolele și obiala constituie simbolul canonic pentru drum. Papucii au capacități nautice, dar numai în asociere cu biciul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cred că nu aveam mai mult decât 2-3 ani, când într-o iarnă a venit la noi căpitanul tati, Ionescu și cu Doamna sa, cu o săniuță cu 2 cai negri și cu un soldat care-i mâna. Căpitanul avea manta neagră și nasturi galbeni și o căciulă cu pană și plecată spre dreapta. Iar Doamna lui era îmbrăcată în negru. Și a început a întrebat: "asta cine-i?" Tata: "Asta-i Pachița nevastă-mea". "Aista cine-i?". Tata: "Aista-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ban de argint, va fi fost de 2 lei. Și după aceia la nu știu câtă vreme, tot iarna și tot noaptea a venit tata acasă și i-a spus mamei: "Pachiță, căpitanul Ionescu a murit. A jucat cărți și a dat: mantaua, sabia, cizmele, sania cu cai și la urmă a scos pistolul și s-a împușcat." Asta nu-i nebunie adevărată? Să vii din război sănătos acasă și să te împuști singur ca un nebun? Deși eram copil mic, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nopții de la mueri, și da alarma. Și eșiam pe la mezul nopții, iarna numai în cămașă și în izmene, cu salteaua și patul în spate. Și în iarna 1907 a fost o iarnă foarte geroasă. La toate companiile făceau instrucție cu mantale, numai la compania 7 în tunici. Tremuram și ne înghețau mânile pe armă. La Iași un tată s-a pus cu trupul peste băiatul său și când au ajuns boii cu sania acasă și tata și băiatul erau înghețați morți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]