16,589 matches
-
pentru a se fi întrebat într-un articol din „Le Figaro”: „Față cu intimidările islamiste, ce poate face lumea liberă?” Politizarea dezbaterilor științifice creează premisele unei cenzuri extrem de periculoase, pe care internetul o propagă cu viteza fulgerului. Habent sua fata... Manuscrisul marchizului de Sade, conținând sulfuroasa poveste a celor 120 de zile ale Sodomei, a rămas la Bastilia, când autorul a fost transferat în grabă la Charanton, cu zece zile înainte de căderea vestitei închisori pariziene. Autorul l-a socotit pierdut până la
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
120 de zile ale Sodomei, a rămas la Bastilia, când autorul a fost transferat în grabă la Charanton, cu zece zile înainte de căderea vestitei închisori pariziene. Autorul l-a socotit pierdut până la moartea sa în 1814. Nu se știe cum, manuscrisul a fost totuși salvat. A reapărut la sfârșitul secolului XIX. În 1929, a fost cumpărat, nu se știe de la cine, de Charles și Marie-Laure de Noailles (o descendentă a marchizului). În 1982, o rudă a familiei îl fură și îl
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
și Marie-Laure de Noailles (o descendentă a marchizului). În 1982, o rudă a familiei îl fură și îl vinde marelui colecționar elvețian Gérard Nordmann. O bătălie juridică între moștenitorii celor două familii se întinde pe două decenii, când, în fine, manuscrisul intră în posesia Muzeului de Manuscrise din Paris, contra a 7 milioane de euro. Va fi expus prima oară în septembrie, cu ocazia bicentenarului morții lui Sade. Manuscrisul are forma unui sul de hârtie lung de 12 metri, pe care
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
a marchizului). În 1982, o rudă a familiei îl fură și îl vinde marelui colecționar elvețian Gérard Nordmann. O bătălie juridică între moștenitorii celor două familii se întinde pe două decenii, când, în fine, manuscrisul intră în posesia Muzeului de Manuscrise din Paris, contra a 7 milioane de euro. Va fi expus prima oară în septembrie, cu ocazia bicentenarului morții lui Sade. Manuscrisul are forma unui sul de hârtie lung de 12 metri, pe care scrisul foarte fin al marchizului îl
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
moștenitorii celor două familii se întinde pe două decenii, când, în fine, manuscrisul intră în posesia Muzeului de Manuscrise din Paris, contra a 7 milioane de euro. Va fi expus prima oară în septembrie, cu ocazia bicentenarului morții lui Sade. Manuscrisul are forma unui sul de hârtie lung de 12 metri, pe care scrisul foarte fin al marchizului îl acoperă în întregime. Iisus, lider politic Am mai scris în această pagină despre tendinț a unor comentatori recenți de a politiza acțiunea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
Ana Blandiana. Chestionarul cu accente ludice cuprinde numai întrebări cu tentă veselă, dar poeta știe să dea un ton serios chiar și răspunsurilor în aparență frivole. Iată o mostră de conversație: „Sunteți colecționară (de timbre, clopoței, carte rară, artă plastică, manuscrise etc)? Iubiți pisicile, cîinii, păsările? Alte pasiuni?” Replica poetei: „Nu colecționez decît pagini scrise, în schimb mi-ar plăcea să am tot felul de animale, dacă aș avea timp să am grijă de ele. Cu maidanezii am relații excelente, iar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2627_a_3952]
-
cu un cancer la creier, s-a hotarât să își dedice viața scrisului. Romancier, dramaturg, compozitor, libretist, eseist, semantician, traducător si critic, totul ține la el de paradox. Ediția de față din Portocala mecanică (A Clockwork Orange, 1962), revizuită după manuscrisul original din 1961, analizat în paralel cu mai multe ediții ale romanului, cuprinde fragmente inedite din interviuri, eseuri sau cronici de întâmpinare la Portocala mecanică, precum și un prolog și epilog scrise în anii ’80, care însoțesc adaptarea pentru scenă a
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
bunei primiri din partea unor critici ai vremii. Printre atuurile principale ale cărții rămâne însă amănuntul de epocă, picant sau pur și simplu colorat, enigmistica, și detectivistica din jurul identificării unor adrese din Craii de Curtea-Veche, de pildă, sau povestea incredibilă a manuscrisului descoperit de G. Călinescu în interiorul scrinului negru achiziționat la talciocul din Colentina. Depistarea străzii Modei, devenită Pictor Nicolae Grigorescu, unde naratorul din Craii... se întâlnește cu Pantazi, și a casei acestuia, refacerea traseului crailor mateini, povestea întâlnirii lui Zambaccian cu
O microistorie a cafenelelor literare by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2630_a_3955]
-
cea mai plină de semnificații : intelectuale, morale, pur omenești. În fostul coleg de la Filologie (mai tânăr cu un an decât el) îl vede azi pe „constructorul de catedrale“, omul care a făcut imens pentru Academie și pentru cultura națională. Editarea manuscriselor eminesciene e un proiect care i se datorează. La fel seria de Opere fundamentale ale literaturii române sau coordonarea Dicționarului general al literaturii române. Și încă atâtea altele. Așadar, Portrete și evocări de Marius Sala, o carte care instruiește și
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
premiera piesei Mariana Pineda în 1927, dar și cu desenele pictorului catalan pentru Câinele andaluz. Tot aici remarc un afiș păstrat de la concursul de Cante jondo organizat la inițiativa lui Federico Garcia Lorca în 12-13 iunie 1922. Și pagini de manuscris. Și desenele celor din Rinconcillo - grup de prieteni scriitori, pictori, compozitori, care se întâlneau în cafeneaua Alameda din Granada. Și ilustratele Annei-Maria Dali, dăruite cu greu casei în 1986, când sora poetului, Isabel, a avut inițiativa transformării locuinței părintești în
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
cu premii importante pentru carte străină (Prix Médicis Étranger - în Franța sau Premi Llibreter - în Spania). Povestea apariției cărții e tipică pentru schema autorului genial: a stat în sertar 12 ani (ignorată de editori), apoi a câștigat un concurs de manuscrise, primind ulterior Premiul Grace Paley și fiind publicată într-un tiraj modic de 800 de exemplare de editura Universității din Massachusetts. O cronică elogioasă din New York Times le-a atras atenția celor de la Harper Collins care au achiziționat imediat drepturile
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
și subtil compozitor la nivel textual, dar și de un stilist desăvârșit, pe care s-ar putea să nu-l intuiți decât după primele douăzeci-treizeci de pagini. Semn al rescrierii continue (să nu uităm, totuși, că textul a rămas în manuscris mai bine de un deceniu, deși o parte dintre ele au apărut, separat, în diverse publicații), stilistica neexcesivă, strunită, de o simplitate intens studiată poate induce în eroare. Placată, contrastiv, pe o tensiune practic imposibil de rezolvat cu adevărat la
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
și în românește, din care Bucurie putea fi încă văzut în bibliotecile personale de după al doilea război. Scriitoarea n-a avut urmași direcți, dar a adoptat șapte copii. Unul dintre ei a descoperit, unde credeți?, într-un depozit din Texas, manuscrisul unui roman nepublicat și necunoscut al scriitoarei. Intitulat Enigma veșnică, romanul a apărut în toamna trecută în SUA și a fost deja tradus în franceză, urmând a fi tipărit de Editura „L’Archipel”, care a cumpărat drepturile de autor pentru
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2589_a_3914]
-
a d.Odobescu, care avu rarul privilegiu de a intra `n aria literară printr-o scriere ce plăcu atât de mult și făcu ca toți să-i recunoască un adevărat talent de scriitor și romancier”. Ca și alte proiecte schițate în manuscrisele sale uitate, nuvela n-a mai apărut și nici proiectul n-a mai fost resuscitat. Putem totuși regăsi un fragment din nuvela abandonată, probabil în lipsa unui conflict literar suficient de productiv, într-o pagină din eseul Câteva ore la Snagov
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
în casele lui Pogor și Maiorescu, sau, în cazuri de excepție, la I. Negruzzi. Niciodată în alt altar, propunerea lui Nicu Gane de a fi pentru o seară amfitrionul Junimii fiind respinsă de membrii caracudei. Urmează lectura: cel numit scoate manuscrisul, veritabil obiect de cult pe care Negruzzi îl invocă ritos, ca pe o etalare a moaștelor, prin formula sacramentală: „Ei? Unde-i? Unde-i? Scoate-l“ (p.102). Imperativul „scoate-l“ e ca sunetul de clopoțel iscînd liturghia, care poate
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
lămuriri ale organizatorului, profesorul Caracostea. N-au fost regăsite și n-au putut fi deci incluse mărturisirile lui Sadoveanu și Bacovia; au fost incluse însă recenziile de atunci, mărturia lui Cezar Petrescu, pe care am găsit-o în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei, o notă despre ravagiile cenzurii în textul primei ediții etc. Adunarea mărturiilor despre cariera scriitorilor respectivi, cu detalii de viață și cu o privire adesea pătrunzătoare asupra propriilor motivații, determinări și influențe, nu este doar rezultatul interesului
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
din inima unui vultur tăcut” (p. 24). În anumite momente ale sale, placheta aceasta e atât de stănesciană încât, parafrazez, gestul devine de neînțeles. Nu și inexplicabil. Spuneam că împrejurările joacă un rol de căpătâi. Dacă este să credem notițele manuscrise de pe marginea foilor (căci volumul reproduce întocmai dactilograma, cu tot cu însemnările și corecturile lui Petre Stoica) o bună parte din aceste poeme au fost scrise în noaptea de 30 spre 31 decembrie 1975 (în pagină apare 1957, ceea ce este destul de greu
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
chiar și în 1924-1932, când apare prima ediție integrală a traducerii, textul coșbucian stă în picioare, în ciuda progresului realizat de poezia noastră între momentul traducerii și cel al editării. Prin cercetări amănunțite în Biblioteca Academiei, posesoarea unui însemnat fond de manuscrise coșbuciene, profesorul Gheorghe Chivu ne-a livrat, în ediția de față, o versiune a textului de bază eliberată de intruziunile lui Emanoil Bucuța și Perpessicius (îndemnați de Ramiro Ortiz să completeze, „în stilul autorului”, fragmentele care lipseau din manuscrisul avut
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
de manuscrise coșbuciene, profesorul Gheorghe Chivu ne-a livrat, în ediția de față, o versiune a textului de bază eliberată de intruziunile lui Emanoil Bucuța și Perpessicius (îndemnați de Ramiro Ortiz să completeze, „în stilul autorului”, fragmentele care lipseau din manuscrisul avut la dispoziție). De asemenea, în variante, ne-a furnizat totalitatea versiunilor și intervențiilor făcute de poet, atât în manuscris, cât și pe marginea șpalturilor din 1902 și 1912, când a încercat să tipărească traducerea integrală. Chiar și notele marginale
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
de intruziunile lui Emanoil Bucuța și Perpessicius (îndemnați de Ramiro Ortiz să completeze, „în stilul autorului”, fragmentele care lipseau din manuscrisul avut la dispoziție). De asemenea, în variante, ne-a furnizat totalitatea versiunilor și intervențiilor făcute de poet, atât în manuscris, cât și pe marginea șpalturilor din 1902 și 1912, când a încercat să tipărească traducerea integrală. Chiar și notele marginale pe revistele în care Coșbuc a publicat fragmente au fost integrate aparatului critic al ediției prezente, cea mai completă și
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
fericit al noii organizări. Acest seif mitologic care era fosta Biblioteca Națională s-a convertit în spațiu ce, metaforic, poate fi calificat de arheologic, căci aici sunt reunite textele culturii teatrale ca și urmele sale disparate, schițe de decor, fotografii, manuscrise, toate aceste fragmente ce subsistă când reprezentația s-a încheiat, urme ale unei vieți care s-a șters și pe care cercetători ai lumii se reunesc pentru ca, parțial, să o reînvie. În bătrâna și mondial recunoscută Bibliotecă, într-una din
Löwendal, baronul scenograf, la Biblioteca Națională a Franței by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2774_a_4099]
-
ar fi schimbat în cursul vieții lui Eminescu dacă ar fi rămas pentru studii în capitala Boemiei... Dar, cum bine știm, s-a dus mai departe, la Viena, iar de Praga și-a amintit doar într-un vis, consemnat în manuscrisul nr. 2306: „Am ieșit parcă în târg și am mers pe uliți largi ca bulevarde (ulița mare din Praga)”. Locul ar putea fi identic cu Václavské námestí, dat fiind că această „piață” are, în realitate, aspectul unui bulevard larg și
Aniversarea lui Eminescu la Praga by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/2777_a_4102]
-
Ungureanu își ipotechează foiletonul critic printr-o denominare jurnalieră. În cazul de față, pe întinderea a trei pagini și jumătate dezvoltă subiectele: Dincoace și dincolo de Eminescu, Întoarcerea acasă, Cercurile răului. Din primul, aflăm că Eminescu era interesat deopotrivă și de manuscrise vechi românești, pe care și le procura înadins, dar că „singur citea cu anevoie slova veche”. Savantul Gaster, venindu i nu odată întru ajutor. Drept mulțumire, poetul i-a dăruit unul dintre acestea. Care, când, cum se intitula, ce s
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
Sewell, cu a sa Black Beauty, din 1877, Emily Brontë și Wuthering Heights, din 1847, Margaret Mitchell cu Gone With the Wind (1936), Ralph Ellison și Invisible Man (1952 - e drept, după moarte, a apărut și Juneteenth, bazat pe imensul manuscris lăsat neterminat), și până la contemporanul nostru, John Kennedy Toole, autorul hiperamuzantului A Confederacy of Dunces (1980). După criteriul genului - romanul -, pot fi adăugați în aceeași serie și Edgar Allan Poe, cu Gordon Pym (1838) și Oscar Wilde, cu al său
Să nu crezi o pasăre cobitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2373_a_3698]
-
Ruben, între Dan și umbra sa, vrea evidentă în tabloul-umbră predat de romantic fundamental al nuvelei. să fie puternic și așează în salba de medic lu i Riven, o dată cu „Dulcea povară” a iubitei îl face să mărgăritare a iubitei‚ „hurmuzul manuscrisele ce-l duseseră la împletească faustian iubirea cu setea pământului”, arzător, în timp ce, sub iconoclastic față de divina iubire de frumos („Și ce frumos făcuse el în lucirea semnului arab, călugărul creatoare. Pierderea manuscriselor și lună”) sau să-și exprime adorația prin
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]