1,349 matches
-
lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să constat cât de tari erau burțile lor, când Îngropam degetele (obișnuite să palpeze câinii vii sau animale de pluș) În blana lor maronie și aspră. Din când În când erau scoși Într-un colț al grădinii pentru a fi bine bătuți ca să iasă praful din ei și aerisiți, iar biata Mademoiselle, apropiindu-se de ei din direcția parcului, scotea Întotdeauna un țipăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vie a unui petic de trecut și am motive să cred că această acuitate patologică a Înclinației pentru retrospective este o trăsătură de caracter ereditară. Există un anumit loc În pădure, o punte de trecut cu piciorul peste un pârâu maroniu, unde tata se oprea Întotdeauna pentru a-și aminti pios acel fluture rar, pe care preceptorul lui german Îl prinsese cu plasa, pentru el, În ziua de șaptesprezece august 1883. Scena care se petrecuse În urmă cu treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
căror imagini sau, și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sticlă a memoriei mele, că În limba bască „fluturelui“ i se spune misericoletea - sau cel puțin așa se auzea (printre cele șapte cuvinte pe care le-am găsit În dicționare cel mai apropiat ar fi micheletea). 3 În partea mai maronie și mai udă a plajei, acea parte care furniza cel mai bun noroi pentru castele, când marea era În reflux, m-am pomenit Într-o zi săpând alături de o fetiță franțuzoaică pe nume Colette. Urma să Împlinească zece ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Ivan Întâi (care a dispărut Într-o bună zi) sau Ivan al doilea (care va apuca ziua când Îl voi trimite cu mesaje romantice) venea să mă trezească pe la 8 dimineața, lumea exterioară era Încă acoperită cu gluga unei bezne maronii hiperboreene. Lumina electrică din dormitor avea o nuanță mohorâtă, aspră, ca de icter, care-mi provoca usturimi la ochi. Proptindu-mi urechea care-mi zbârnâia pe mână și rezemându-mi cotul pe pernă, Îmi impuneam să-mi pregătesc cele zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
locul ei de la capătul mesei lungi, indispoziția și lipsa mea de poftă de mâncare. Eu ridicam capul ca să dau o explicație - dar masa dispăruse și eu ședeam singur pe o buturugă de la marginea drumului, desenând curbe după curbe pe nisipul maroniu cu bățul plasei de fluturi, care se legăna ca un metronom; curbele erau curcubee pământene ale căror culori diferite erau redate prin diversele adâncimi ale șanțurilor produse cu bățul. Când m-am angajat irevocabil să-mi termin poezia sau altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
unei gări anonime -eram pe undeva, În apropiere de Harkov. Purtam ghetre și o pălărie derby. Bastonul pe care-l țineam În mână, un obiect de colecție ce aparținuse unchiului Ruka, era din lemn de culoare deschisă cu frumoase pete maronii, iar mânerul era un glob neted, roz, de coral, incastrat Într-o coroniță de aur. Dacă aș fi fost unul din tragicii vagabonzi care stăteau ascunși În ceața de pe peronul unde un tânăr filfizon firav se fâțâia Încoace și-ncolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
oraș, cu primitiva sa lipsă de perspectivă, unde la cincizeci de ani mai locuiești Încă În casa cu șindrilă din copilărie și, de fiecare dată când se face curățenie În pod, dai peste același teanc de cărți vechi de școală, maronii, stând laolaltă printre acumulări ulterioare de obiecte moarte, și unde, În diminețile de duminică din timpul verii, soția ta se oprește pe trotuar ca să suporte un minut, două, conversația acelei femei din familia McGee, oribilă, limbută, vopsită, În drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un semafor sau să prindă contur o locomotivă ce tot creștea, Într-un punct Îndepărtat, unde numeroasele șine se uneau Între dosurile goale ale caselor. În zilele friguroase era Îmbrăcat cu o blăniță de miel, cu o șapcă similară, ambele maronii, cu pete cenușii ca de promoroacă și acestea, Împreună cu mănușile cu un deget și cu fervoarea credinței lui Îl Încălzeau și Îți țineau și ție de cald, de vreme ce tot ce aveai de făcut ca să nu-ți Înghețe degetele delicate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
instalat și o să fie bine, cum pentru toți există câte o bucurie“. Era agitația după felurite formalități. Erau bocăniturile nesfârșite, zi și noapte, în atelierul de tâmplărie și dogărie al lui pan Dumiskievici. Bătrânul slab, lung și veșnic cu pipa maronie în colțul gurii, renumit pentru firma atelierului pe care până la naționalizare o ținuse pe acoperiș, între cele două hornuri ale clădirii: La ATELIERU principal DOAGE și MOBILĂ pentru toată ONOR CLIENTELA DUMI & FI Am 23 de fi de la TREI (3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
târziu, când m-am dus să mă tund la domnul Albrechtino, frizerul din centru, de lângă Catedrală. Îmi plăcea, la frizerie, să răsfoiesc colecții de ziare și reviste pe care domnul Albrechtino le ținea pentru clienți într-un fel de mape maronii, cu o vergea la mijloc, pe care gazetele păreau că stăteau înfășurate. Mergeam, de obicei, cu Ghidale împreună la frizerie și, cât timp unul dintre noi era la tuns, celălalt răsfoia ziarele din colecția domnului Albrechtino. Erau ziare nemțești, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vină citiți jurnal când vrei, chiar făr’ băiat lu’ tom Ițac“. Chiar și acum, instinctiv, când intru într-o frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai ai ce-mi face. O să mă lași și tu în pace, ca și ăialalții dinaintea ta. O studiam amuzat. Era amețită, clar, dar încă nu se îmbătase. Îmi părea cunoscută fața ei, cu negul de sub nas, cu dunga aceea maronie fină, de piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă concentram să mi-o amintesc, convins fiind că o mai întâlnisem undeva. — Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Să-i arăt Puicei că mă-ngrijesc de sănătatea mea... În cârciumă i-am dat trei cepe. Le-a așezat tacticos în servieta sa diplomat, potrivindu-le una peste alta lângă o ediție din Poezia lui Croce, aceea cu coperte maronii. Am petrecut câteva ceasuri bune cu Bumbu, până la închiderea localului. Până ne-au dat afară, de fapt, căci profesorul nu mai voia să plece acasă. Uitase ce căuta în cârciuma aceea, uitase de mine, uitase de sticla de votcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ani trecuți, cât de neînsemnat este zbuciumul lor, cu noianul iluziilor, patimilor, tristeților, dorințelor și chinurilor încercate. Mai nimic... Intrând în „Spicul“, azi am găsit prăvălia transformată. Are ceva din atmosfera unei crame, cu lumini portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile acum au aere de luxoase bordeluri), mișcându-se cu tăvile cu halbe sau sticle de vin, și în dosul tejghelelor vezi că se vând aceleași chifle, aceleași mezeluri și lactate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
căruia un altul îi hotărăște pașii, întotdeauna alți pași decât cei ai libertății despre care este silit să se extazieze că și-o recapătă periodic. Câte vieți nenorocite aiurea, din tembelism contabilicesc, din încrâncenarea de a transforma un simplu carnet maroniu, cartea de muncă, în semn al puterii și al supunerii insului mereu atârnat de un înscris oarecare, al unui altuia. Printre alte nenorociri inventate de comunism a fost și teroarea cărților de muncă, ținute sub oboroc de contabili și cadriști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te miri ce. Venea, de obicei, la „Spicul“, unde, rezemată de perete, în dreptul câte unei măsuțe cu picior, aștepta să i se ofere câte o chiflă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încețoșați, privire depărtată. Încerca să zâmbească, dar nu-și putea lumina fața. Am săltat-o și am pornit spre Bulevard. Mergeam cu Conți la braț spre cinematografe. Era cherchelită. Noapte cu Bulevardul gol, șfichiuit doar de viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe bordura trotuarelor, murdară de la noua soluție pe care o împrăștia municipalitatea în locul tradiționalului amestec de nisip cu sare. O sprijineam pe Conți, coborând spre Cișmigiu. Mă sprijinea și ea, într-un fel. Se proptea în mine, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
strămoși de-ai lui, de-a lungul a nesfîrșite generații. Ochiul lui atent și lacom observase, de la cîteva zeci de mile În larg, că eternul miracol se repetase și albastrul celui mai mare ocean Începea să se murdărească din pricina petelor maronii ale bancurilor de sepii care, pe neașteptate, Într-o nestăvilită explozie de viață, se nășteau În apropierea insulei ce se distingea acum, neagră, sălbatică și pustie, dedesubtul aripilor lui mari. Acolo era locul lui, iar el știa asta. Patria albatroșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el și o vreme a mirosit surprinzător de puternic, așa că am încercat să șterg din el cu un șervețel, apoi m-am ridicat și m-am privit scurt în oglinda lungă de pe ușa șifonierului. Anoste, m-am gândit eu. Fusta maronie, bluza delicată și puloverul erau extrem de anoste. Așa. Chiar îmi plăcea ce făceam. Poate că fiascoul cu felicitarea fusese un lucru bun: un mic semn de alarmă pentru cum luam eu de bună viața familiei mele. Am deschis ușa șifonierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cămăși, de unde am ales cam o duzină dintre cele mai utile. Am adăugat o mână de cravate și apoi am ieșit rapid din cameră, ducându-mă repede sus, la mica debara pe care o numeam pod, am apucat vechiul cufăr maroniu care-i aparținuse tatălui lui Judy și l-am adus, cu greu, în jos pe scări, până în fața dormitorului. Trebuia să mă abțin să nu fluier - mă cuprinsese un optimism surescitat; un sentiment extraordinar cum că avea să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
convorbire telefonică. Purta un sacou de velur violet, îmi amintesc, cu o batistă de mătase multicoloră care îi țâșnea din buzunarul de la piept, din stânga. Batistuța era ca o floare tropicală rară, o inflorescență care îți atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți cu cărți. Restul detaliilor vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Rachel evident îngrijorată, draga de ea, privea cu o expresie îngrozită pe chip, conștientă că era răspunzătoare pentru tulburarea atent pregătitei petreceri a mamei ei. Am scos elefantul din casă și l-am întors cu fundul în sus pe iarba maronie de toamnă. Nici nu-mi amintesc câte scule diferite am scos din garaj, dar nici una nu a funcționat. Nici coada de la greblă, nici șurubelnița, nici sula sau ciocanul - nimic. Iar aparatul de ras continua să bâzâie, interpretându-și interminabila arie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adulților. IEPURAȘUL ȚUP-ȚUPĂILĂ Iepurașul Țup-Țupăilă a primit denumirea aceasta de la celelalte animale ale pădurii, după ce a povestit o întâmplare din care a scăpat cu bine, făcând mereu: țup la dreapta, țup în tufișuri, țup în spatele unor copaci. Blănița lui era maronie astă toamnă și de multe ori se tupila în brazdele proaspăt arate, că se confunda cu pământul ciocolatiu. Iar prin pădure se plimba fără frică pentru că frunzele arămii și cafenii îl ascundeau cu grijă de ochii vicleni ai vulpii sau
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
televizor nici nu mai vorbesc, urma să-mi achiziționez unul Lux, în rate, după vreo câțiva ani). Așadar stăteam cu Mona sorbind liniștiți cafeaua, într-o lumină cât mai difuză, obținută prin camuflarea becului veiozei cu un ziar îngălbenit, aproape maroniu de atâta căldură, și gândul mă ducea la chipul Iozefinei și la degetele ei delicate, de pianistă. Avea degete mult mai fine decât Mona. Mi se părea, pe parcursul întâlnirilor cu Mona, că Iozefina stătea în permanență lângă noi, ca un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]