1,488 matches
-
noastre avea să înceapă odată cu lichidarea influenței grecești asupra spiritualității noastre. Influențele nefaste ale perioadelor anterioare aveau să fie depășite de realitățile încă și mai crude ale istoriei noastre de la sfârșitul secolului al XVIII - lea până la sfârșitul epocii comuniste. Propagarea materialismului și ateismului cu toate ororile sale, confruntarea cu exodul masiv din Galiția a evreilor și raporturile acestora cu populația autohtonă (mai ales în Moldova, Basarabia și Bucovina), dezechilibrul etnic creat și diversiunea economică, aspecte sesizate de marii noștri înaintași: Vasile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
logica științifică pe care savantul o stăpânea la perfecție. Convingerea creștină a lui Paulescu își are originea nu atât în educație, cât mai ales în cercetarea lumii vii cu instrumentele științei. La început ca orice tânăr al timpurilor sale (când materialismul și ateismul făceau ravagii, mai ales în rândurile tineretului) era ateudupă cum singur mărturisește - mai târziu aprofundând realitățile vieții cu instrumentele științei ajunge la concluzia că “lumea vie este creația unei ființe atotputernice, unice și infinit înțelepte de natură imaterială
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și pe care-l intuia Paulescu, nefiind descifrat la acea vreme, era de fapt instrumentul prin care viața își urmează destinul, tipică și caracteristică speciei din care face parte. Fundamentează astfel creaționismul științific, declanșează și susține un război deschis cu materialismul ateu si mai ales cu darwinismul, pe care-l consideră inept și antiștiințific, cerând chiar scoaterea lui definitivă din știință. Plecând de la ideea că omul, în evoluția sa, este tributarul unor atitudini și comportamente conștiente sau inconștiente, care-i pot
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
au fost aduși în țară și înmormântați cu onoruri deosebite, în februarie 1937, în prezența reprezentanților unora dintre statele și partidele totalitare. Comentând evenimentul, în oficiosul partidului său, Constantin Hențescu aprecia că moartea celor doi "smulge conștiințele românești din mocirla materialismului"731. Exemplul lor trebuia, potrivit autorului, să-i conducă pe români spre "o nouă orientare a aspirațiilor obștești", care să elimine preferința pentru o viață ușoară, superficială și lipsită de ideal. Comentariul nu echivala cu o acceptare fățișă a idelor
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
au dezvoltat un raționalism materialist diferit, mereu polemic și potrivnic idealismului lui Kant și Hegel. Istoric va rămâne interesantă trecerea și succesul raționalismului acestei filosofii materialiste în defavoarea celor idealiste, considerată ca fiind eclectică, speculativă și puțin accesibilă. A fost un materialism cuceritor, asimilat ulterior într-o parte întinsă din Europa de Est, care a fundamentat teoretic succesul revoluției populare din viitoarea Rusie Sovietică (și pe urmă din Asia). În respectivele țări, această filosofie s-a impus ca fundament ideologic al unei alte ordini
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
interetnice, revanșarde. Celelalte încercări filosofice, ale lui Henri Bergson (1859-1941) sau Friedrich Nietzsche (1844-1900) aveau prea puține șanse să fie însușite, să mai servească drept soluție rațională cu acceptare largă. Alte izvoare au fost căutate în fenomenologie, în pragmatism, în materialismul dialectic. În acea vreme a intrat pe scena disputelor filosofice Edmund Husserl (1859-1938) profesor de filosofie tot din Göttingen, cu un program reformator fenomenologic aparte. Acesta și-a fixat ca obiectiv reformularea fundamentelor logicii, ca o cale de pătrundere la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
explică prin faptul că timp de mai bine de o jumătate de secol în România (ca și în celelalte state cu dictatură proletară) edificarea acestei secvențe a paradigmei de suport a psihologiei s-a făcut în spiritul partinic al raționalismului materialismului dialectic, în centrul căruia se afla un ateu, ale cărui probleme de credință creștină au fost aruncate la coșul de gunoi al istoriei. A fost spiritul în care la noi s-au format generații întregi de psihologi, în care s-
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
incontestabil erudiți, astăzi sunt greu de înțeles, își găsesc cu greu locul într-o istorie universală a psihologiei. De exemplu, vastitatea culturală a lui Mihail Ralea (1896-1964) rămâne un domeniu de referință, spre deosebire însă de analizele acestuia în care materialismul gândirii lui Democrit și altor gânditori antici despre suflet, a fost adus propagandistic în actualitatea realităților democrației populare românești din deceniul cinci al secolului al XX-lea, sărind peste evocarea contribuțiilor făcute în Evul Mediu pentru a face din ele
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
culturii europene Revoluția franceză, ridicată tocmai împotriva așezămintelor medievale, organizația ocultă a francmasoneriei, iudaismul și marxismul. Francmasoneria îmbrățișând ideologia revoluționară, iudaismul amintindu-și cu groază de ghettoul medieval și prigoanele din timpul faimosului inchizitor Torquemada, marxismul popularizând în mase concepția materialismului istoric, aveau tot interesul să-și dea mâna împotriva creștinismului, să capete de partea lor pe scriitori, pe filosofi și pe savanți, incitându-i și încurajându-i în atitudini ateiste și să creeze falsa dogmă a unei științe atotputernice, capabilă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reprezintă încă o treaptă de degradare. În impresionism interesează redarea senzației luminoase, a efectului luminii fizice ninsă de soare peste lucruri. Contururile naturale ale lucrurilor trec pe planul al doilea și dispar sub petele, de culoare așternute peste ele. Un materialism rafinat stă la baza teoriei impresioniste, pe care n-o mai interesează nimic decât vibrația senzorială a energiei luminoase. Omul, în această pictură, nu mai are nici o însemnătate; el nu participă decât în măsura în care servește drept pretext al unui efect pictural
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îl destramă și-l reduce la o simplă pată de culoare în peisaj. Cubismul, în sfârșit, a voit să fie o artă constructivă, ca o reacție împotriva incapacității impresionismului de a da contur lucrurilor. Dar baza lui teoretică e un materialism ce reprezintă ultima fază a decadenței în cultura modernă. Căci în cubism, figura omenească distrusă de impresionism apare refăcută după modelul metalic al mașinii. Omul e o compoziție de piese geometrice conglomerate în tablou, de parcă sunt bucățile unei mașini, ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acestei arte. Devenită autonomă prin ruperea ci din centrul spiritual, care îi dă viață, amploare și frumusețe suprapământească, ca se transformă în fotografie a naturii, după concepția naturalistă, ea desfigurează și reduce pe om la neant, după teoria energetică a materialismului senzualist, ca să sfârșească apoi prin a-l înfățișa în chip de mașină, după concepția mecanică a civilizației moderne. Puneți un tablou cubist alături de o Madonă de Rafael pentru a avea imaginea tragică a decadenței culturii moderne, devenită autonomă sau secularizată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
antice unde episteme avea înțelesul de "Cunoaștere (adevărată și științifică, opusă lui doxa)"48. Acest sens introduce termenul în imaginea unei unități a obiectului cunoașterii creând impresia unui rezultat unic. Imaginea unitară a realității este întâlnită în întreaga filosofie presocratică: "Materialismul presocraticilor nu le-a permis să distingă între diferite tipuri de cunoaștere; chiar și Heraclit, care sublinia că logos-ul său, care este ascuns poate fi cunoscut doar cu ajutorul inteligenței, era integral materialist în modul de a explica nous-ul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Ecclesiei și să sancționeze drastic, atunci când era cazul, eventualele devieri sau rătăciri ale chiriarhilor. Astfel, critica ei teologică era una constructivă, în sensul recuperării tezaurului patristic, dogmatic, canonic și liturgic, și nu una nihilistă, realizată din perspectiva raționalismului sau a materialismului ateu. Prin urmare, elita interbelică grupată în jurul Școlii lui Nae Ionescu era o elită intelectuală organică, la modul ei deplin, mărturisitoare a Adevărului christic, coliturghisitoare în interiorul Ecclesiei, atașată structural tradiției patristice, o elită creștină care nu a abdicat de la misiunea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dreptul la libertate obținut și cum vom putea să o utilizăm pentru ceva cu adevărat creator, în spiritul tradiției creștine. Răspunsul va ține cont invariabil de posibilitatea fiecăruia de opțiune: fie în sensul Predaniei, a învățăturii cuminecătoare, fie în sensul materialismului tehnologic, globalist, adică spre o uniformizare ontologică, spre o deformare a chipului divin din om, o schimonosire a propriei esențe, în dauna unui om mecanizat, robotizat care își anulează libertatea de a fi și de a gândi. Restaurație sau revoluție
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
românesc, expresia manifestării plenare a ființei umane, pe dimensiunea sa creștină. Teologia imaginii Epistemologia Imaginarului se fundează pe logica contradictoriului, logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un al treilea element, imago, specific logicii contradictoriului. Nu putem înțelege această ipoteză de lucru dacă nu facem apel la gândirea filosofului român Ștefan Lupașcu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în grădina teologiei pe acești intelectuali creștini a căror forță restauratoare în Ecclesia va fi una considerabilă. Biserica are încă multe de făcut în această privință și succesul său în viitor, în contextul provocărilor unei modernități a protestantismului raționalist, a materialismului ateu comunist și a globalismului ecumenist, va depinde de atragerea și nu de respingerea competențelor laicatului creștin. Prin urmare, Biserica este lipsită de aportul intelectualității creștine mărturisitoare, un aspect extrem de important în procesul de revigorare al Ortodoxiei românești, aspect care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și mai ales după aceea, dacă intenționau să se facă remarcați. Când acestor dificultăți, cumva independente de dorințele "specialiștilor" formați în comunism, li s-a adăugat reaua voință, rezultatul a fost de-a dreptul catastrofal. Aceste cadre ucenicite la școala materialismului dialectic, străine de exigențele unei vieți academice, nu numai că blochează accesul unor tineri intelectuali de certă valoare, o bună parte a lor validați în marile centre universitare occidentale, dar și anulează orice speranță privitoare la reformarea sistemului educațional. O
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ideal sînt o prezență constantă în vorbirea europeană a epocii, într-un context în care generalul Moltke emitea o astfel de sentință: "Cele mai nobile virtuți se dezvoltă în război. Fără război lumea ar dospi și s-ar pierde în materialism". Între alți vinovați de acest delir al voinței, îl nominalizează pe Friedrich Nietzsche căruia îi face, destul de exact, și un succint portret. Sforțarea și scopul sînt componentele voinței, unde unele scopuri se numesc idealuri. Idealurile sînt scopuri prin excelență nobile
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
măsură, de cîte ori pare să o confirme, omul se bucură și se topește într-un optimism duios. Pe asemenea supărări și bucurii se întemeiază atitudinile estetice, morale și politice ale mulțimilor". Este șarjată politica științifică promovată de Marx și materialismul său economic, pentru care raporturile politice depind exclusiv de felul producției, ecuație în care nu sînt cuprinse și sentimentele. "În artă ca și în politică sentimentalismul primează. Arta curentă nu poate fi estetică, politica nu poate fi științifică. Există astăzi
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
2014, accesat 2 aprilie 2015. Pârvu, Ilie, Introducere în epistemologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984. Quine, Willard Van Orman, "Two Dogmas of Empiricism", în The Philosophical Review, vol. 60, nr. 1, 1951, pp. 20-43. , "Două dogme ale empirismului", în Materialismul dialectic și științele moderne - Epistemologie. Orientări contemporane, Ilie Pârvu (ed.), vol. 15, Editura Politică, București, pp. 33-59. , Word and Object, MIT Press, Cambridge (MA), 1960. Rawls, John, A Theory of Justice, Harvard University Press, Cambridge (MA), 1971. Stich, Stephen P.
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cu sintagmele "conjuncție de ipoteze", "conjuncție de enunțuri" și "conjuncție duhemiană". White, A Philosophy of Culture, pp. 54-56, 80, 154-166. 44 Duhem, La théorie physique, pp. 303-304 [trad. n.]. 45 Vezi Willard Van Orman Quine, "Două dogme ale empirismului", în Materialismul dialectic și științele moderne - Epistemologie. Orientări contemporane, Ilie Pârvu (ed.), vol. 15, Editura Politică, București, p. 55 [subl. n.]. Quine are în teza Duhem, atunci când spune că: "enunțurile noastre asupra lumii externe înfruntă tribunalul experienței sensibile nu în mod individual
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
România începutului de secol XX, intelectualul veridic apare mai mult "pe hârtie", în timp ce în viața de zi cu zi abundă pseudointelectualii cu atitudini burghezo-boeme. Într-o notă pesimist realistă, C. Rădulescu-Motru remarca la acele timpuri că adevărații cărturari, detașați de materialismul vieții și preocupați de aflarea adevărului sunt specii rare, eventual lipsite de curajul de a se manifesta 33. Cu toate acestea, generația antebelică de intelectuali - care corespunde mai mult sau mai puțin modelelor ideale sau idealizate - nu poate fi contestată
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
centrată pe elev determină emergența principiului activismului, sugerând formarea elevului prin propria sa acțiune 73. Pedagogul G. G. Antonescu promova, de altfel, și subordonarea bacalaureatului acestui principiu, arătând că în forma stabilită prin legea ministrului Angelescu, acest examen era supus materialismului didactic, evaluând cunoștințele elevilor dobândite prin memorare, și nu judecata individuală. Bacalaureatul reflecta astfel caracterul receptiv al liceului ce devenea doar o "școală de chauffage" pentru examenul final 74. Dacă astfel de preocupări sunt de apreciat, indicând totodată deficiențele din
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
omenesc? Cum ar fi arătat Europa astăzi? Ar fi putut gândi clericii altă legitimare a puterii suverane decât puterea divină? Ar fi putut regii să ceară legitimarea lor democratică? Mă îndoiesc. "Înapoi la Kant!" s-a strigat ca reacție la materialismul și pragmatismul apărute în urmă cu peste un secol; "înapoi la Locke" ar trebui strigat în fața crizei în care au intrat valorile fundamentale ale modernității noastre. Instituționalizarea câștigurilor teoretice și politice ale gânditorilor moderni a dus la diminuarea susținerii afective
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]