1,879 matches
-
cea de-a treia și ultima întrebare, totuși, mi-am luat inima-n dinți și am formulat-o conform tipiconului. Te lepezi de Satan? Răspunsul a fost și de această dată negativ și prompt. Privind cu atenție, am observat sub maxilarul inferior un smoc de păr atârnându-i în bătaia vântului, de care se agățaseră niște scaieți, stând acolo, suspendați la aer, ca pe balconul unui bloc cu patru etaje. Da, eram complet edificat. Exemplarul din fața mea avea barbă, copite despicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care intenționam să găsesc, la Moscova, cele câteva ruble necesare cumpărării unor discuri cu Sviatoslav Richter; l-am bătut ușor pe umăr, el se întoarse spre mine, nici mirat, nici apatic, și când văzu sticla din mâna mea își descleștă maxilarele într-o destindere - cel puțin așa o înregistram eu - a întregii sale ființe și, desigur, ideologii, i-am spus că i-o dăruiesc, el urmând să decidă pentru cine va bea: pentru Tolstoi, pentru Cehov, pentru Babel, scriitorii mei preferați
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în centrul curții, se mișcau de-a lungul clădirii, se opreau în dreptul câte unei ferestre, ascultându-l pe șoferul care le putea fi la fel de bine și ghid. Așa cum eram poziționat față de ei, ținându-mă bine pe picioare, mi-am încleștat maxilarele și mi-am înghițit limba, le-aș fi strigat să cădem, aici, în genunchi în fața Natașei Rostova, în fața lui Lev Nicolaevici - să aducă toate tancurile din Praga aici, să coboare din tancuri și să cadă aici în genunchi, ca Raskolnikov
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dat orice să o fac pe Mioara să plece, imediat după tranzacție. Ea se uita mereu la mine acasă, îmi povestea toate temerile sale, cum abia închidea ochii noaptea, de frică să nu viseze urât, cum încă o mai durea maxilarul de la o extracție de măsea fără anestezie, cum o băteau papucii prea strâmți și cum o plesnise maică-sa când îi ceruse să-i cumpere alții. În timp, dezvoltasem un soi de duioșie și de fascinație pentru Mioara, chiar dacă era
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
1999, în colaborare cu acad. I. Hăulică, carte care a primit, în 2001, Premiul „Daniel Danielopolou“ al Academiei Române), Limfoame maligne non-hodgkiniene gastrointestinale. Entități anatomo-clinice și morfologice (Editura Muntenia și Leda, Constanța, 2001), Actualități în colagenoze (Editura Acvila-93, Oradea, 2002), Ameloblastoamele maxilarelor (Editura Junimea, Iași, 2005). Ca o recunoaștere a întregii sale activități didactice și științifice, în decembrie 2004 a primit Ordinul „Meritul Sanitar“, în grad de mare Ofițer, din partea președintelui României. Prof. univ. dr. doc. Gioconda Dobrescu a încetat din viață în
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Cei doi bărbați dinăuntru aleargă între birou și dulapurile metalice, răscolind dosare, alegînd hîrtii, ocolindu-se cu abilitate cînd ar trebui să se ciocnească. Unul e scund, cu părul negru și des, cu privirea ascunsă sub tufele sprîncenelor și cu maxilarele puternic reliefate. Celălalt e mai înalt, grăsuț, moale în gesturi și cu privirea calmă. Cu ce problemă? întreabă cel scund, oprindu-se o clipă în fața mea. Am fost propus de combinat pentru schimb de locuință, din Cartierul de Nord, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tabelele de la I.L.L. Mergeți din nou și rugați-o pe doamna Cristescu să caute cu atenție. A căutat, îi spun eu. A căutat pe toate tabelele din anul acesta și nu sînt. Să mai caute o dată! ridică tonul bărbatul cu maxilarele de piatră. Poate, încep eu timid, încercînd să-l determin pe cel din fața mea să mai caute. Ascultă, tovarășe, se înfurie bărbatul cu care discut, îți închipui că mie îmi place să te pun pe drumuri?! Poftim și privește tabelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să cer mai mult decît mi se cuvine și mă întorc să ies. Rotindu-mi privirea peste întreaga încăpere, întîlnesc pentru o secundă ochii blondului cu figură blajină: pare jenat de explozia colegului său. Drăcia dracului! exclamă cel scund, cu maxilarele proeminente. Cucoanele astea abia-și mută fundul de pe un scaun pe altul și ne dau nouă bătaie de cap. Mergeți la I.L.L. și spuneți-le să caute cu atenție. Mă întorc cu gînd să mulțumesc pentru indicație, dar funcționarul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nu ne vedem capul de treburi, tovarășe! îmi spune. De cîte ori să vă repetăm că încurcătura este la I.L.L.?! Bine, am înțeles, mormăi eu. Mulțumesc, bună ziua! Ies din birou plin de regrete că nu am dat doi pumni în maxilarele de piatră; doi pumni așa cum am învățat pe vremea studenției, cînd mergeam la sala de sport să mă mai dezmorțesc, lovind cîte o oră sacul de antrenament. Pornesc spre clădirea I.L.L.-ului lovind cu genunchiul, din mers, punga în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scaun pe altul..., îmi taie vorba femeia care stă plecată peste niște tabele, comparîndu-le. Apropo, ridică ea brusc privirea, ce meserie aveți? Inginer, răspund. Cel care v-a trimis aici a aflat? Da, confirm eu, amintindu-mi reacția tipului cu maxilarele proeminente. De ce? L-a părăsit soția pentru un inginer... Întoarceți-vă la Consiliul Popular și căutați-l pe tovarășul Fărcășanu, șeful Spațiului locativ, dar nu-i spuneți nici ăstuia că sînteți inginer, mă sfătuiește doamna Cristescu. A dat cîndva și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-te". Blondul blajin se ridică în picioare și-mi indică unul din cele două scaune, de lîngă ușă. Vă rog să luați loc, tovarășe inginer! Mulțumesc, stau în picioare. Blondul deschide dulapul din spatele său, începînd să caute, în timp ce brunetul cu maxilarele proeminente se face mic în scaun, privind cu falsă atenție hîrtia ce-o are pe birou. "Ceva nu-i în ordine!", îmi zic, trecînd în revistă tot ce mi s-a întîmplat în ultimele două ore. Brunetul a reacționat brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
afla, mă voi jura că nu-i adevărat, lepădîndu-mă de literatură precum apostolul Petru de Isus Hristos înainte de-a cînta cocoșii a doua oară. Tovarășe Vlădeanu! mă aud strigat din spate, iar cînd întorc privirea, îl descopăr pe tipul cu maxilarele proeminente apropiindu-se de mine, întinzîndu-mi mîna: Numele meu e Olaru. Credeam că nu mai ieșiți din Consiliu... Doriți să vă pun o pilă la farmacie pentru niște picături de burtă? îl întreb, nevoit să strîng mîna întinsă, deși aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Fulvia, pornind pe culoar, mergînd încet, ca după un drum lung și obositor. Prind balustrada în palmă și urc treptele anevoie, poticnindu-mă tot mai des din cauza durerilor care-mi cuprind mușchii sînt dureri atît de ascuțite, că-mi simt maxilarele încleștate, nici să înjur nu mai pot. Aș vrea să mă întind să dorm. Nu-mi mai trebuie nimic! Nu trebuia să-i promit Fulviei că mă reîntorc să beau o cafea! Numai de cafea nu am chef! N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Fox, președinta acestei clădiri, Guineverei von... — Nu-mi pasă de lista voastră stupidă! se aude un glas ascuțit dinspre ușă, și mai multe capete se întorc instantaneu într-acolo. —... von Landlenburg, partner asociat al Fundației Elinor Sherman... spune Elinor, cu maxilarul din ce în ce mai încordat. — Lasă-ne să intrăm, vacă proastă ce ești! Se aude un zgomot înăbușit și un mic țipăt, și întreaga asistență se întoarce să vadă ce se întâmplă. — Ia-ți mâinile de pe mine, auzi? Sunt gravidă, OK? Dacă pățesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îl știam de la începerea facultății: hazardul repartiției ne plasase în aceeași cameră de cămin. înalt, drept, cu o cerbice puternică, păr șaten, creț, semăna cu Raf Valone, un actor italian la modă. Figura sa evoca dîrzenie. Alterna însă masca durității (maxilare strînse, privire întrebătoare) cu cea a jovialității. Era un tip spontan, malițios, de poante repezi, cu rîs scurt, supravegheat. Un „puncheur” îndemînatic, elegant. Nu întindea gluma, nu insista pe marginea unor subiecte frivole. Avea „ținută” în toate, de la cea vestimentară
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
1969 (cu George Lazenby în rolul unui Bond îndrăgostit profund), a fost un relativ eșec comercial și producătorii au lăsat să treacă aproape 20 de ani pînă să recidiveze (cu Timothy Dalton în rolul unui Bond care-și încleștează des maxilarele și-și ia în serios munca). Nici Lazenby, nici Dalton nu sînt cine știe ce : primul e prea neexperimentat ca actor, celălalt prea monoton în seriozitatea lui. Daniel Craig însă e cu totul altceva. Ca și Bond-ul din cărțile lui Fleming
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
regulamentul școlar nu-i îngăduia să se țină de promisiune atâta timp cât nici cei mai străluciți elevi nu erau în stare să-i dezlege problemele. La ora cedată profesorul intrase bine dispus. Încercând să-și desprindă cu un deget buza de pe maxilar (în urma unei pareze faciale, avea acest tic), pronunță ritos: - Mă, mă, cine o dezleagă... zece anuală ! Cu pălăria pe ceafă și eșarfă albă la gât, Țâmpoc, care era unul dintre cei mai eleganți profesori ai liceului, desemnă al tablă cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
acești bolnavi prezentau și afecțiuni dentare numeroase. Explicația fenomenului este, În opinia autorului, perturbarea biomecanicii articulației temporo mandibulare, a cărei musculatură se află În lanțul cinetic facial anterior, Împreună cu musculatura anterioară a gâtului. Nu excludem Însă implicațiile inflamațiilor aparatului dento maxilar, dar, potrivit ortodonțiștilor, există o legătură clară Între deficiențele coloanei vertebrale și apariția afecțiunilor stomatologice. Aceste observații Întăresc opinia noastră, potrivit căreia tulburările din fibromialgie sunt În legătură și cu afectarea relațiilor biomecanice În cadrul lanțurilor cinetice și cinematice. Nu considerăm
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
schițează portretul măștii), urmată de moartea animalului și reînvierea acestuia prin descântecul Blojului (Moșului, Ciobanului, Urâtului), care îl însoțește. Textul poetic prezintă vădite înrâuriri ale cântecului liric, ale strigăturii și descântecului, fiind posterior pantomimei. Masca propriu-zisă, construită din lemn, cu maxilarul inferior mobil, inițial stilizată, se transformă dintr-un element de recuzită teatrală într-un obiect decorativ, fiind împodobită excesiv cu mărgele, hurmuz, panglici, oglinzi, flori de hârtie, clopoței etc. Acest obicei a exercitat o puternică influență asupra tuturor jocurilor cu
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
fi ceea ce nu e. Ce este? E unul dintre cei curajoși la șuetă și oportuniști pe hîrtie, liberal în pauze și dogmatic în manifestările care contează. Sacrificat pentru Cioran și Eliade - iată o diversiune care nu ține! *Bravînd, dar cu maxilarul strîns, bombat spre urechi, încît obrajii îi deveniseră concavi, Genoiu a început prin a spune, cu un aer de superioritate jignită, că se află într-un „an jubiliar”: al douăzeci și cincilea de cînd a venit la Bacău, timp în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
punga. „Cît kilogramul?”, a întrebat colegul meu. „Douăzeci de lei”. „Douăzeci, sau nouăzeci?”, a vrut el să știe exact. „Douăzeci, domn profesor!”, a răspuns ea încă uimită. Lui i s-a încrețit pielea de pe frunte și i s-au încordat maxilarele. Era gata să dea drumul unei vorbe de dezgust. I-am făcut semn să se abțină. Înțelegîndu-i mimica, femeia s-a retras spunînd: „Tot ai ceva ce pune pe masăî” Ne-a cuprins greața. „îți închipui ce poate să fie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cuprindea de asemenea critici foarte acerbe ale cultului personalității, la adresa conducătorului român și a familiei sale. Aceste comentarii au dezlănțuit furia prezidențială. Au fost date ordine ca redactorii de la Europa Liberă să fie bătuți până la sânge, să li se sfărâme maxilarele și dinții, să li se rupă brațele și să fie transformați în marionete vii, incapabile să scrie, să vorbească și să mai critice vreodată. Emil Georgescu, autorul unor violente denunțuri publice făcute zi de zi la microfonul Europei Libere împotriva
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
locuri, unicornul rămâne însă un animal fabulos, și tocmai pentru că este imaginar, fiecare îi poate da orice semnificație dorește. Există și o specie de delfini care nu au un corn propriu-zis, ci mai degrabă un fel de colț crescut pe maxilarul superior. Acesta măsoară cam doi metri și jumătate și are formă de spirală. Asemenea specii rare nu au fost menționate în documentele vechi. Au mai existat mamifere care să semene cu unicornul, în mezozoic, dar au dispărut complet.“ Fata a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a ajuns la aceeași concluzie la care ajunsese și tânărul locotenent cu optsprezece ani în urmă: craniul nu aparținea unui animal existent și nici măcar unuia care să fi fost cunoscut vreodată. Semăna oarecum cu un craniu de cerb. După forma maxilarului, fusese probabil un erbivor copitat, cu fălcile ceva mai rotunde decât ale cerbului. Singura mare deosebire față de cerb o constituia existența unui corn în frunte. — Avea un corn? Exista corn pe craniu? — Cornul nu era întreg, ci doar un ciot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
luat-o pe după tejghea și ne-am îndreptat spre ușa care ducea la rafturi. Când a atins întrerupătorul, am avut ciudata senzație că acele cranii pline de praf și decolorate de vreme au prins a pluti în lumina palidă. Aveau maxilarele îndreptate în aceeași direcție și orbitele priveau în gol. Tăcerea aceea rece plutea deasupra rafturilor ca o ceață fantomatică. M-au trecut fiori. — Chiar crezi că o să-mi poți citi sufletul? întrebă ea încercând să-mi prindă privirea. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]