1,605 matches
-
stick”*, sub forma superiorității materiale a Statelor Unite, vorbea în limba sa proprie, indiferent dacă diplomația americană vorbea încet sau tare, articulat sau confuz, cu sau fără un scop clar. Strălucirea primelor decenii a fost urmată de o lungă perioadă de mediocritate, dacă nu de inepție, întreruptă sub impactul marilor crize de trei scurte epoci pline de realizări sub conducerea unor lideri ca Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt și Harry Truman. Chiar dacă îi lipsea excelența instituțională a britanicilor, diplomația americană a beneficiat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
modurilor specifice legalității democratice înseamnă a capitula în fața structurii de putere existente.” După curentul de la Frankfurt, capetele de acuzare reținute împotriva pretinsei culturi de masă au fost mereu aceleași: mijloacele de comunicare ar fi instrumentele diabolice ale unei culturi destinate mediocrității și uniformității. De altfel, această cultură ar acționa asupra spiritului oamenilor, precum opiul, căruia Marx i-a asimilat religia. Standardizarea decurge în mod natural din constrângerile unei producții de serie, în vederea unei distribuții de masă. Fiind supuși legii pieței, industriașii
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
a asimilat religia. Standardizarea decurge în mod natural din constrângerile unei producții de serie, în vederea unei distribuții de masă. Fiind supuși legii pieței, industriașii sunt împinși să caute consumul și comunicarea maxime. Această competiție duce direct la demagogie, facilitate și mediocritate, privilegiind ceea ce unește în detrimentul a ceea ce divizează. În sfârșit, neocultura ar fi tranchilizantă. Ocupând un loc tot mai important în timpul liber al oamenilor, ea ar acționa ca un adevărat narcotic social, datorită conținuturilor sale ce înclină spre evaziune, mai mult
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
valma, fără nici o logică, ca și cum nu ar exista un curator specializat, ci o femeie de serviciu s-a distrat între două „coups de balai“. Să nu mă înțelegi greșit: nu sunt pentru stilul occidental, dominat de multi-media, discurs politic-corect și mediocritate camuflat cu bani. Dar nu mai suport nici muzeografia obosită, prăfuită din România, al cărei cârmaci este din păcate chiar Muzeul Național de Istorie. Fiecare obiect avea frumusețea și valoarea sa, fără îndoială, dar acest lucru nu este suficient. Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
a forțelor, ideilor istorice și a acțiunii geniale a omului. Din păcate, unele epoci sau națiuni așteaptă în zadar persoana providențială care să le scoată din impas. Este cazul României postcomuniste de astăzi, unde personalitatea este condamnată la anonimat de mediocritatea ridicată la rang de lege. Astăzi repetăm greșelile trecutului "suprimând eroii ca să punem în locul lor", cum constata cu amărăciune Iorga, "zvonul confuz al mulțimilor"6. Iorga preferă în locul eroului carlylean eroul modern, reprezentat de Ibsen, artistul care luptă pentru realizarea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
amplifică până la declanșarea unui război pentru că niște oameni înguști la minte au un hiper-orgoliu personal sau o agendă proprie care prevalează asupra intereselor propriului popor. Desigur, nu trebuie să fii geniu pentru a juca un rol în istorie. Chiar și mediocritățile sau cei sub medie, precum și copiii sau idioții pot deveni figuri istorice, dacă au puterea la îndemână 7. Uneori chiar nebunii ajung la conducere, deși este greu de stabilit dacă nebunia sau paranoia sunt patologice, sau pur și simplu este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
conștiente în lupta cu ignoranța a înregistrat câteva eșecuri dintre care două au devenit clasice. Prima este executarea filosofului grec Socrate, acuzat de răzvrătire contra zeilor cetății. Este victoria ignoranței asupra unuia dintre cele mai mari genii ale filosofiei elene. Mediocritatea reprezentanților puterii politice, pentru a se răzbuna pe sarcasmul, ironiile și libertinismul lui Socrate (pe care nu le puteau înțelege), îl condamnă la moarte. Socrate, căruia i s-a oferit posibilitatea să scape, refuză, și acceptă să fie executat în
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
decor burghez și încercând constant evadări din luxul confortabil al unei iubiri necondiționate, întâlnirea cu Henry Miller are efectul unui pact demonic. Forța lui vitală o desparte definitiv de convențiile și rigorile sufocante ce i-au închis evoluția în limitele mediocrității. Sărăcia și dependența lui materială descoperă teritorii noi într-o afecțiune ce se revarsă din intelect în corp precum un lichid vital până atunci neștiut. Anaïs Nin este acaparată de Miller în același sens în care se petrece o invazie
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sa albă la Paris, cum o zice ironic Călinescu; Heliade, ridicol ca orice geniu În ochii generației sale stricte, care, ca orice contemporaneitate a unui gigant, se irită mai puțin de „aerele” sale, cât mai ales de vălul definitiv de mediocritate pe care spiritul său Îl aruncă asupra „colegilor” săi! Dar, odată cu pașoptiștii români, Începe un flux de emigranți, exilați sau doar „vizitatori estetici” ai culturii române, În Italia, Germania și mai ales la Paris, până la exilul masiv din ultimele decenii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și a celor care, cu o anume ritmicitate istorică, recad În Ea, divinitate ea insăși, se pare, nu e cumva, Încă o dată, „oboseala” noastră de a trăi În vecinătatea abstractului Viu, a puterilor fără formă, substanță și coerență „logică”, oboseala, mediocritatea spiritului Încă și Încă o dată victorioasă?! Refuzul a ceea ce este „dificil” și „improbabil”, văzute În ordinea calpă a „obișnuinței” și „tradiției”, dar, mai probabil, În refuzul Încă o dată reiterat al „devenirii” (În sens heraclitian și hegelian!Ă, al urmăririi consecvente
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau postindustriale. Absența radicală a unei „candori a Înțelegerii”! A unei minime și necesare „naivități”, care se Întovărășește nu rareori cu refuzul „atenției”! Refuzul de a „auzi” ca și refuzul de „a vedea”! O formă enorm răspândită - și crasă! - a mediocrității umane, dintotdeauna, a fost și este tocmai această incapacitate de „a vedea” și de „a auzi” ceea ce „surprinde” spiritul nepregătit pentru un lucru, o idee, o asociație sau o viziune, un simbol pe care nu l-a prelucrat el Însuși
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o supra-luciditate Întoarsă spre sine, una dintre acele revelații atât de adânci Încât apare, ca și zeitățile indiene, cu mai multe fețe; iar „una” dintre ele Îi rămâne propriului autor ascunsă, deoarece forțele care ne asistă sau protejează Îi cunosc „mediocritatea” și mai ales limitata sa suportabilitate psihică. Într’ adevăr, cine, În jur de treizeci și cinci de ani, nel mezzo del camin, ar „accepta”, ar suporta ideea că, „În ciuda” atâtor „calități” deja acceptate de cei din jur, nu e, bietul de el
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
conștiință perfect statică și satisfăcută cu sine, găsindu-și echilibrul perfect În acea poză, În acea mască a „celui neînțeles”, născut sau prea devreme sau prea târziu, Într-o lume care „nu i se potrivește”, printre contemporani bolnavi de-o mediocritate infinită. C A P I T O L U L I I (Libertateaă Divagațiile noastre de mai sus În jurul „pozei”, a ratării (a „pozei ratării”!Ă, a sinuciderii ne duc, oarecum logic, la ubicua idee de libertate. Toate acestea „trei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu cel de-al doilea război și cu „recăderea” unor state infinit civilizate În barbariile primului Ev Mediu, ca și frământările lumii de azi la care făceam referire mai sus -, totul va ține de „accidentalitatea istoriei” sau, mai degrabă, de „mediocritatea politicienilor” care ne conduc! Uneori - și asta s-a Întâmplat adesea În istoria continentului nostru! -, marile evenimente au fost pur și simplu „refuzate” de conștiința celor care le trăiau: omul, omul social, omul mediu, care dă adesea tonul „interpretării” istoriei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe rând când concavă, când convexă, și... ce să mai vorbim despre visele mele și de acele „motive și personaje obsesive” ce le cutreieră, caz În care „oglinda” mea, atât cât este, Înnebunește cu desăvârșire! Sau, mai știi, cunoscându-mi mediocritatea invincibilă, Îmi „suflă” câte ceva din rosturile sau falsele enigme ale propriei mele existențe, cum, la școală - la eterna școală! -, cineva, premiantul care stă În spatele tău, Îți suflă, deși te disprețuiește și Îl amuză să te zăpăcească definitiv, pentru ceea ce vine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
după matura și calma mea convingere, cu siguranță unul dintre poeții importanți ai Europei după al doilea război, dar zidul comunist, inamic al valorilor tradiționale, dar și al celor actuale, greutatea de a călători, mizeriile care li se făceau străinilor, mediocritatea, mai bine zis, primitivitatea adâncă a clasei conducătoare timp de vreo jumătate de secol ne-au Împiedicat nu numai de a ne „exporta” valorile, dar și de a le „Înțelege” noi Înșine! Și catastrofala „politică” culturală comunistă are urmări grave
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Virgil Tănase și Aurora Cornu. Sigurul care nu și-a schimbat atitudinea față de mine a fost Cioran, dar el nu mai frecventa cenaclul de mult și, În general, se ținea oarecum la distanță de vuietul și port-parolele emigrației românești. Provincialismul, mediocritatea intelectuală agresivă a unora din vechea emigrație mai ales ar fi fost cu siguranță mai puțin supărătoare dacă situația politică din țară nu ar fi fost cu adevărat catastrofică, disperată, cum nu mai fusese cu adevărat de secole, din târzia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
paradoxalitatea ei și, mai ales, În seducția ei spre negativitate, spre augmentarea unor trăsături frecvente umane, care, În absența autorității religioase sau morale, ne Îndeamnă a minimaliza existența, a-i conferi o turnură mizerabilistă sau absurdă. Existența văzută la nivelul mediocrității etice și intelectuale mai ales, existența socială de zi cu zi, ce pare a nu mai avea nici un fel de orizont sau unul Îngust, meschin, deprimant la culme, existența noastră „contemporană” despre care mulți cred - și mai ales mulți tineri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau „inconștiența” de a se face remarcat, de a-și pune În valoare unele calități profesionale sau morale. Asupra acestuia erau asmuțite acele instincte primare ce vegetează În mulți, inducându-le la modul pervers psihologic ideea că „limitele” sau „ratarea”, mediocritatea statutului lor social nu sunt o fatalitate și În nici un caz o „vină” a lor, a nașterii sau caracterului; „dreptul fiecăruia la fericire” clamat de marxismul pervers ceaușist (ca și cel nazist-hitlerist, de altfel!Ă se referea de fapt nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
invenție, spuneam, a dlui Goebbels, prietenul și complicele lui Hitler - romancier, În orele sale libere! -, cel care nu se satisface doar „de a asculta și a raporta”, ci, „nemulțumit de slaba recoltă pe care o adună, sau chiar și de mediocritatea sau ezitarea insurgenților, Îi provoacă, În sensul că Îi Îndeamnă să-și radicalizeze pozițiile și opiniile, pentru a duce apoi stăpânirii polițienești sau politice un „raport” cu adevărat remarcabil! Provocatorul, spre deosebire de umilul „funcționar al delațiunii”, care este informatorul, nu vrea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
carierei!... Ale temperamentului „postromantic” sau, mai știi, „preromantic”, cum Îmi place uneori să glumesc. Doar pe jumătate!... Viața noastră, a scriitorilor, a artiștilor, e făcută indubitabil din singurătate, din singurătăți. Dar trebuie o bună doză de imbecilitate, dacă nu de mediocritate abil ascunsă ca să te plângi de acestea și de acestea! Este ca și cum medicul s-ar plânge de rănile, de puroiul și disperarea acută pe care trebuie s-o asiste, s-o privească, s-o Îndure el Însuși, luptând nu numai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să răzbune ca magistrați lovirile ce au luat ca învinși". Da, sunt cuvintele lui Bolintineanu de pe la 1870! Și încă altele care, potop, parcă descriu o lume cunoscută nouă: "Morala politică, oribilă. Legile cu numele", "servilism", "șarlatanism", "lauda și blamul", triumful mediocrității și persecuțiile meritelor, invectivele deșănțate alături de "colorile roze"; "Relele și suferințele țărei pe care ni le-au mărit sunt atât de simțite și întinse încât nimeni nu mai crede acestei propagande de farisei". Și Bolintineanu continuă să atragă atenția nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transformă într-un comic provocator. Atacurile grobiene asupra lui Eminescu, și nu numai, corespund unei demitizări prin miticizare. În consens cu incitantul capitol De ce totuși Eminescu și Einstein?, aș adăuga constatarea marelui fizician că geniile nu sunt bine văzute de mediocrități. În context românesc, eludând realitatea că toate civilizațiile își apără cu sfințenie integritatea marilor ziditori de artă, denigratorii lui Eminescu: apatrizi, acefali, hidrocefali, onochefali parazitează zgomotos pe trunchiul unei opere inalterabile, prin care ne legitimăm universalității. Ei sunt esențial niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cele mai diverse perspective, în multiplicitatea lor caleidoscopică. Rețin, minumum minimorum, meditațiile asupra geniului, motiv recurent, poate chiar prea lax interpretat. Mult iubitor de paradox (consubstanțial gândirii dense și artei înseși), Lamparia crede că gloria e moartea geniului și viața mediocrității. Just, nu anormalitatea este rădăcina geniului, ci mai degrabă sănătatea perfectă. "Secretul geniului: dragostea". Și nu numai atât. Goethe spunea că "geniul e o lungă răbdare". Și, tot în vorbire insolită, Lamparia postulează: "Geniile sunt forțe ale naturii în ipostaza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de mitul creației artistice, cu referiri speciale pentru literatură și poezie, în partea a doua, Oglinzi, sfera de observație a autorului se lărgește la aspectele vieții, cu tot cortegiul ei existențial: fericire, nefericire, destin, prietenie, dușmănie, sănătate, boală, inteligență, talent, mediocritate, femeie, dragoste, demagogie, progres, viitor, istorie, politică etc. Lectura lor creează o adevărată savoare pentru orice gen de cititor. Iată doar câteva, dintr-o selecție, cu totul și cu totul întâmplătoare: Cu cât trec anii, cu atât spui mai greu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]