4,697 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ORE TÂRZII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ORE TÂRZII Nu mi-am pierdut melancolia Mereu îmi amintesc de tine, Și-mi vine-n minte reveria Clipelor trăite și sublime. În ritmul unor melodii Îmi port gândurile departe, Acum în orele târzii Te însoțesc în noapte. La ora asta nu cred că te-ai culcat
ORE TÂRZII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368338_a_369667]
-
volumului de poezie al Emiliei este scris sub formă de poeme în proză. Noi așa le percepem, deși poeta a intenționat să scrie Povestiri. Ele se numesc, „Acasă”, „Măicuța”, „Agapia”. Câtă lumină primăvăratică și delicatețe, câtă dragoste, câtă puritate, câtă melancolie, câtă slavă, în descrierile și evocările în care o vedem pe fetița care a fost, întorcându-se la casa bunicilor, la Agapia. Eul poetic a ajuns acasă în raiul copilăriei! Lectura cărții este impresionantă, te răscolește. În bunătatea lui, Domnul
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
complex, creator al unui univers bogat, plin de istorie, de dragoste, de credință. Acum după ce am scris această cronică literară o să mă întorc să mai recitesc încă o dată volumul. O carte plină de frumuseți, de meditație, de muzică divină, de melancolie și de amurg... cinste cui te-a scris. ----------------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU membru al Uniunii Scriitorilor 20 februarie 2015 București Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRESCU - O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU / Ștefan Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
s-o reverse apoi spre mine./ E tot ce-i cer”/ (Poemul ”Mama”, din volumul ”Spiralele adolescenței” Timpul, marele Mister al existenței noastre, cel care ne aduce pe lume, cel care ne dăruiește iubirea, cel care sapă în noi tranșeele melancoliei, și ne fărâmițează viața în clipe de aur, are culoare albastră. Pe treptele lui devenim îngeri, suntem contopire și despărțire a spiritului de trup, înaintând și deschizând zarea cunoașterii. Iar Ochii eului poetic transcend realitatea pentru a surprinde mirificele ei
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
Corbu, Gh. A.M. Ciobanu etc. fiind inclusă în O istorie a literaturii române de la origini până în prezent, 2009. În cronica literară a poeziei În amurg, scriitorul Ștefan Dumitrescu menționează „O carte plină de frumuseți, de meditație, de muzică divină, de melancolie și de amurg...cinste cui te-a scris”. „Printr-o intuire artistică absolut normală, pe potriva temperamentului său și talentului firesc, e o...neoeminesciană sau, mai bine am zice, pionera unui fel de nou stil clasic „terto” și, totodată...romantic, aproape
UN OM „DĂRUIT” – EMILIA ȚUȚUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368529_a_369858]
-
Calea Republicii, tocmai dă să însereze și mirajul culorilor de sub un soare mereu mai roșu (culoare derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
Calea Republicii, tocmai dă să însereze și mirajul culorilor de sub un soare mereu mai roșu (culoare derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
minunatele sale versuri, am numit această cronică „Drumeț la porțile occidentului”, ca un semn de solidaritate cu toți confrații noștri „rătăciți” pe străzile „Apusului” în lupta pentru existență. De ce a ales oare autoarea tocmai anotimpul toamna? Poate pentru că reprezintă atât melancolia poetului rătăcitor, dar și tristețea sufletului. Și cum este firesc, cel plecat în „pelerinajul” luptei pentru un trai decent, de acolo, din depărtări, își amintește în primul rând de „mama”, în dublă ipostază: mama biologică și mama-patrie cu splendoarea locurilor
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului gânduri de iarnă zboară fulgii de nea ca fluturii osteniți peste o natură mâzgălită cu cerneală, lebede se rostogolesc pe cer ca niște morgane solitare în estuarele de azur ale zilei; gavote de melancolii, tăceri, ispite și regrete trec prin cetatea sufletului bântuită de singurătate; colind cu duhul crisalide, vedenii de demult ce-mi trec prin frigul oaselor, psalmi tăcuți, din edenul mei închipuit ce curge ca o miere din fagurii vieții. marți, 16
GÂNDURI DE IARNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367927_a_369256]
-
trandafirul dragostei, de crinul sufletului. De aceea, lira și pana au zburdat pe fibrele sufletești ale sale și au zămislit vers și melodie pe care simfonia și psalmul le proslăvesc. A compus poezie și a glăsuit cântec de fraternitate cu melancolia dar și cu voioșia, amândorura oferindu-li-se ca amvon! Este un artist pe chipul căruia răzbate un ceva din geniul ce-a asigurat umanității geneza, evoluția și veșnicia: bunătatea și veselia! Este un om foarte de treabă. Dacă ar
MARIAN STERE UN ARTIST ÎNDRĂGIT DE TOŢI ARTIŞTII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368000_a_369329]
-
nu-i deloc o joacă, Să fugi de greu s-ajungi-n cloaca Ce-ar fi mai ușoară și-așa facilă, Dar, te-ar duce pe albia senilă... Să fi român.. așa multe doruri, Nu-s un mănunchi, ci mii de stoluri, Melancolii de credinți nestrămutate, Bucurii între zboruri înaripate.. Să fiți români.. ce mare mândrie! Cu ai noștri străbuni, spirit de glie, De familie, prietenie, pură iubire, Inimi ce bat cu fine emoții-n neștire.. Să fi român nu-i ceva insignifiant
SĂ FI ROMÂN.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368067_a_369396]
-
a trăi și oroarea de a muri”. Paradoxal, frica de moarte poate să dea naștere gândurilor suicidare. Este vorba de o spaimă terorizantă în fața misterului morții și o povară strivitoare de a trăi în bezna emanată de „Soarele negru al melancoliei”, în celebra formulare a lui Gerard de Nerval, citată în jurnal chiar de dramaturg. „Am fost chinuit, sunt și acum, deopotrivă de frica de moarte, groaza de vid, și de dorința fierbinte, nestăpânită, presantă de a trăi”, notează Eugène Ionesco
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
în celebra formulare a lui Gerard de Nerval, citată în jurnal chiar de dramaturg. „Am fost chinuit, sunt și acum, deopotrivă de frica de moarte, groaza de vid, și de dorința fierbinte, nestăpânită, presantă de a trăi”, notează Eugène Ionesco. Melancolia lui Ionesco se confundă cu nefericirea de-a se simți “pierdut în lumea asta sortită morții”. Printre altele, alcoolul este considerat un remediu împotriva melancoliei și a spaimei patologice. Iată câteva “fărâme” din jurnalul intim al dramaturgului, în care “uitarea
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
groaza de vid, și de dorința fierbinte, nestăpânită, presantă de a trăi”, notează Eugène Ionesco. Melancolia lui Ionesco se confundă cu nefericirea de-a se simți “pierdut în lumea asta sortită morții”. Printre altele, alcoolul este considerat un remediu împotriva melancoliei și a spaimei patologice. Iată câteva “fărâme” din jurnalul intim al dramaturgului, în care “uitarea de sine” este provocată de pierderea memoriei, provocată la rândul ei de beția alcoolică: „N-am știut să uit de mine. Ca să uit de mine
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
îmi lipsește. Un pahar e deajuns ca frica să dispară.” Scris într-o clinică de psihiatrie din Elveția, ultimul pasaj pare să fi ieșit din mantaua melancolicului Bacovia: “Singur, singur singur... I-auzi cum mai plouă. / Vreme de beție / Ce melancolie !” (poezia Rar, 1906). Imaginând un pseudo-jurnal post-mortem ținut, chipurile, de Eugène Ionesco însuși, eseistul Adrian Mihalache îl face pe dramaturg să-și remenoreze spaima de moarte și remediile care o “anesteziau”: „Mie, alcoolul și tutunul mi-au anesteziat, măcar pe
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
jurnalul) a notat incorect numele remediului. Este vorba probabil despre Insidon - un produs al industriei farmaceutice germane, un antidepresiv menit să vindece bolile „insidioase” (de aici numele medicamentului), care apar fără simptome, din categoria Generalized Anxiety Disorder (GAD), cum este melancolia. Un alt nume comercial al acestui preparat anxiolitic este Opipramol. I s-a dat și acest nume pentru că este un opioid. În termeni farmaceutici, opioid nu este un medicament care conține opium sau care provine din el (cu alte cuvinte
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
tânjire, de “maleză”, este, până la un punct (doar până la un punct!), ceea ce în română se numește dor, în portugheză saudade, în gallegă moriña, în graiurile din Canare magua. Dar, în cazul de față, tăișul simțământului e blând, mușcătura lui atenuată, melancolia, nostalgia (ceea ce spaniolii numesc añoranza) se diluează, devin suportabile, mai mult: sunt dezirabile, sunt căutate, sunt stârnite și degustate, cu subtile și mereu reluate delicii. O maladie nevindecabilă, e adevărat, dar care își contemplă, cu voluptate, starea pe loc, temeinicia
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
ceața, în general vremea mohorâtă fără soare, îi fortifica forțele și-i dădea noi energii. În schimb, fata își dorea zile însorite și călduroase. Fiind o fire romantică și plină de viață, nu-i plăcea monotonia londoneză ce predispunea la melancolie și la stări de reverie. Ceremonia căsătoriei prințului englez cu prințesa din Suedia se ținu cu mult fast sub privirile mulțumite ale reginei. Totul decurse după specificul englezesc. O întreagă paradă de trăsuri și mașini luxoase însoțiră alaiul regesc, creând
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
amintirea mai poate consola dedus din viitor nerambursabilul timp stă ascuns dincolo de hotarul vizibil. NENUMIT fără nume în cripta ființei întâlnire în cosmos explozie de lumină în ochiul orb neconceput rătăcești prin labirintul gândurilor mele. IPERCEPTIBILĂ bătaia scriitura inimii de melancolie bătuta monedă din cuprul moale al nopții negre gânduri săpând tuneluri prin întuneric risipindu-se tot mai mult prin înaltul cer înstelat. CE E MAI MULT („Totul este mai puțin decât este, totul e mai mult” Paul Celan) Ceea ce coțofana
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
Cântecele sunt de un sincretism armonios și distilat, esențial și diurn; cuvântul și melodia și ideea și sentimentele, lacrima și râsul, sunt într-o îmbrățișare simultană, gravă, constituindu-se în clipa electrocutantă, plină de plăcere și vis, de viață și melancolie. Muzica lui Leonard Cohen este ca un asfințit continuu, un răsărit în contra sens, fascinant în farmecul regresului învingător, o înaintare spre iminența destinului oricărui om. Este un asfințit lent, senin, împăcat cu sine însuși, regretabil și demn, împlinit și aureolat
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
umeri mantia lui caldă,primele petale ce le îmbrățișa ființa,aripile boțite în stoluri de vise sau praful de iubire acolo unde dragostea începuse să încolțească.Aerul fremăta de atingeri timide de iubire,de bâzâit avid de cunoaștere,de vechi melancolii îmbrăcate de timiditate,de glasuri alungite într-o ritmicitate diformă în care hotărârile erau încă fără de contur. Soarele începu să-și ascundă încet,una câte una,toate razele în cochilia-i de aur în care se retrăsese mândru,înainte de a
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
Calea Republicii, tocmai dă să însereze și mirajul culorilor de sub un soare mereu mai roșu (culoare derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
ele se preling prin venele care duc către inimă lichidul vâscos al existenței. O colosală ironie, același lichid rozariu ține în viață și pe cel care-i tulbură inițiatului circuitul de energii, ce îi trec prin coloana vertebrală. Suspinul induce melancolia, care la rândul ei trezește amintiri, care frământă sufletul până în ultima clipă a vieții. Este un dor tăcut ce urcă și coboară în matricea celestă a invizibilului, mângâind inimile telurice, care nădăjduiesc într-o liniște a apropierilor. Mă reazem de
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
ce dulce-i gură ta femeie cu vorba tu mă urci în nori și tot cu ea mă și coborî cum reușești eu n-am idee. ești toată roze și parfum si-mbii bărbații la beție și-i umpli de melancolie când pleci în urmă lași doar fum. în fața ta femeie sunt bobul de nisip căci fără ține clipă nu-nseamna mai nimic. **** în patul tău femeie azi mă cheamă, vreau cuverturii tale să-i fiu ciucur să te ating mereu
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
preferențial masculină. O poezie de după-amiază, rostită până sub streașina serii, rechemând „les neiges d'antan”. Tonul este predominant melancolic, dar, ca în cuplul yin-yang, tristețea conține întotdeauna un punct de optimism și optimismul un dram de dor. De altfel, melancolia nu e altceva decât mixtură de miere și fiere (a se vedea etimologia cuvântului). Traversat de nostalgie, versul nu este, totuși, niciodată sceptic, chiar dacă proclamă o imposibilitate, și nici autorul nu este indispus ori total neîncrezător. Ci neîncetat „subjugat de
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]