46,957 matches
-
pare a fi acționat mereu fără greș. Inutil să precizăm că interesul publicului rămîne direct proporțional cu celebritatea socială a autorului, după cum pare la fel de inutilă precizarea că doar rareori marele om de stat ori marele artist a scris și niște memorii de oarecare valoare. În aceste condiții, își poate permite să-și scrie memoriile un personaj complet anodin, fără strălucire, care n-a ocupat niciodată vreo o funcție socială? Asemenea memorii există totuși și ele pot fi mult mai interesante decît
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
rămîne direct proporțional cu celebritatea socială a autorului, după cum pare la fel de inutilă precizarea că doar rareori marele om de stat ori marele artist a scris și niște memorii de oarecare valoare. În aceste condiții, își poate permite să-și scrie memoriile un personaj complet anodin, fără strălucire, care n-a ocupat niciodată vreo o funcție socială? Asemenea memorii există totuși și ele pot fi mult mai interesante decît cele aparținînd “personalităților”. Trebuie să îndeplinească însă una din următoarele două condiții: să
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
om de stat ori marele artist a scris și niște memorii de oarecare valoare. În aceste condiții, își poate permite să-și scrie memoriile un personaj complet anodin, fără strălucire, care n-a ocupat niciodată vreo o funcție socială? Asemenea memorii există totuși și ele pot fi mult mai interesante decît cele aparținînd “personalităților”. Trebuie să îndeplinească însă una din următoarele două condiții: să fie scrise cu talent literar sau să depună mărturie asupra unor evenimente excepționale. În secolul al XIX
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
Trebuie să îndeplinească însă una din următoarele două condiții: să fie scrise cu talent literar sau să depună mărturie asupra unor evenimente excepționale. În secolul al XIX-lea, Amintirile din copilărie ale lui Creangă au creat, în literatura noastră, prototipul memoriilor unui om insignifiant social, dar înzestrat cu geniu literar. Iar memoriile unui umil funcționar care ar fi asistat la convorbirile dintre Roosevelt, Stalin și Churchill, la ultimele zile ale lui Hitler sau la ultimele zile ale cuplului Ceaușescu ar prezenta
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
scrise cu talent literar sau să depună mărturie asupra unor evenimente excepționale. În secolul al XIX-lea, Amintirile din copilărie ale lui Creangă au creat, în literatura noastră, prototipul memoriilor unui om insignifiant social, dar înzestrat cu geniu literar. Iar memoriile unui umil funcționar care ar fi asistat la convorbirile dintre Roosevelt, Stalin și Churchill, la ultimele zile ale lui Hitler sau la ultimele zile ale cuplului Ceaușescu ar prezenta încă din plecare un interes primordial. Din această a doua categorie
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
o statuie antică cu identitatea rămasă incognito, învestită cu onoarea de a fi „vox populi” - iar campanilismul cel mai autentic îl regăsești la o terasă înțesată cu microbiști, în jurul unei pizze în Testaccio, dar și acolo unde se păstrează vie memoria romanilor prin naștere sau prin adopțiune ce au jalonat cultura italiană. Doar un străin venit pentru prima dată în oraș ar putea fi surprins de numeroasele reeditări ale poeților și prozatorilor care au cultivat dialectul, de faptul că va găsi
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
se miră că se gândea atât de mult la mâncare; intelectul lui primea aceste gânduri cu stângăcie - era obișnuit să fie invadat de idei instructive și abstracte care se instalau în el ca pe niște canapele confortabile. Iar acum în memoria profesorului se fixase imaginea magazinului cu gratii la vitrine și cu rafturile pline de marfă. Puse brăduțul în cameră, lângă perete, și-i privi cu atenție ramurile delicate. Își dădu seama fără nici un chef că trebuie să facă ceva, că
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
în Gara de nord, un grup de tineri gălăgioși: căciulițe de lînă roșii, fulare galbene, blugi, rucsacuri. Nu sînt schiori. Sînt actorii de la Odeon. Vor prezenta două seri consecutiv pe scena Operei din Timișoara De ce fierbe copilul în mămăligă, în memoria Aglajei. De ce s-o fi sinucis la 40 de ani, în culmea succesului, iubită de un bărbat mai tînăr? O voce: Fiindcă i se cuibărise de mică o frică în burtă, de atunci, de cînd mama ei atîrna de păr
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Senta e caldă, prietenoasă. Senta e brici, am spus. Nu mă gîndeam la ascuțișul tăios, mă gîndeam la ascuțișul minții. Și unde mai pui că e fata marelui artist fotograf Edmund Höfer care, nu știu de ce, a rămas intact în memoria mea. Rodica Binder mă trezește din reverie. Ne așteaptă platourile cu roșii umplute cu salată de vinete și nelipsitele pahare cu vin roșu. Iar mîncările preferate ale Aglajei. Duminică ultima zi. Din nou la Fundația Triade. Rodica a adus cu
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
prinderii textului comandat În planul editorial. Cazurile de o asemenea factură sunt extrem de numeroase și nu În puține cazuri funcționează ca un ceasornic elvețian. Exemplele le-au oferit câțiva președinți de la Casa Albă, cărora li s au comandat cărți de memorii, de jurnale, de corespondență ș.a., plătindule În avans texte, după ce ei au trecut În linia comună a ... civililor. Dar nu este numai cazul acestor mari demnitari, ci și a unor șefi de gazete, de politicieni, chiar de Kileri (dacă au
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
anii de acolo. Firul Ariadnei se compune din cărți, din truda editorului de a le face concurențiale, de fiecare dată . Filologul Ion Nistor nu deconspiră, pentru moment, politicile editoriale de ieri, dar și de astăzi. Poate cândva un... jurnal, ceva memorii? Arealul trecutului său editorial se sprijină pe ofertele de critică și istorie literară, selectate riguros, de la 1966 la 2005. Cu bună știință, survolul din 2005 despre Fabuliști români și străini se prezintă ca o parabolă fenomenologică a vremurilor pe care
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
asupra cărora s-a Învrednicit autorizat Ion Nistor să-i mențină Întrun fericit lanț al continuității: Lucia Blaga (Poezii, ediție, 1982), Ionel Teodoreanu (Arca lui Noe - ediție și postfață, 1991), Alexandru Davila (Vlaicu Vodă - ediție și c.v., 1998), Petre Pandrea (Memoriile mandarinului valah - ediție și c.v., 2000), Ion Pillat și Perpessicius (Antologia poeților de azi, vol. I-II, ediție și fișier bibliografic, 2000), I.L. Caragiale (Momente. Schițe - prefață și ediție, 2002), George Coșbuc (Poezii, ediție și c.v., 2007). Ave, domnule Ion
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
și de psihologia lui - normală, În parametrii caracterului stabilit, derutată, supravegheată, oscilatorie de către factori perturbatori ai conștientului etc. Ori Brâncuși a crescut Într-un spațiu al satului ancestral În care obiceiurile și credința se perpetuau din tată-n fiu, așa Încât memoria colectivă, pe diverse paliere ale menținerii ei, era drămuită În mod chibzuit fiecărui membru al comunității. Prin grila teoriei hasidinilor, memoria colectivă ca și identitatea religioasă se cuvine a fi consemnate „nu prin Înscrisuri sau alte hrisoave pieritoare, ci prin
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
crescut Într-un spațiu al satului ancestral În care obiceiurile și credința se perpetuau din tată-n fiu, așa Încât memoria colectivă, pe diverse paliere ale menținerii ei, era drămuită În mod chibzuit fiecărui membru al comunității. Prin grila teoriei hasidinilor, memoria colectivă ca și identitatea religioasă se cuvine a fi consemnate „nu prin Înscrisuri sau alte hrisoave pieritoare, ci prin povești și oralitate, considerând că În lume nu există texte, există doar cititori”. Cu o rară Îndârjire, adepții hasidini refuzau preamărirea
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
să trăiești mai mult, caută să nu ajungi vestit (...), să nu notezi nimic, ci doar să asculți, să nu rămâi În lenevia lecturii, ci să acționezi prin muncă și rugăciune, În simplitate și trezvie, asemenea monahilor retrași În pustiul pădurii. Memoria Îi aparține cuvântului rostit prin viu grai, o memorie niciodată Întreagă, ci veșnic reîntregită din fărâmele de amintiri ale fiecăruia (dinspre tată spre copil, dinspre cel vârstnic, spre cel necopt la minte”. O precizare de tip informațional: hasidismul a fost
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
să nu notezi nimic, ci doar să asculți, să nu rămâi În lenevia lecturii, ci să acționezi prin muncă și rugăciune, În simplitate și trezvie, asemenea monahilor retrași În pustiul pădurii. Memoria Îi aparține cuvântului rostit prin viu grai, o memorie niciodată Întreagă, ci veșnic reîntregită din fărâmele de amintiri ale fiecăruia (dinspre tată spre copil, dinspre cel vârstnic, spre cel necopt la minte”. O precizare de tip informațional: hasidismul a fost inițiat de iluminatul Baal Șem Tov, aflat Într-un
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
Am vizitat această țară În memoria tatălui meu, a consătenilor mei din generația lui și a tuturor agricultorilor români, care făceau parte din „Grânarul Europei”, și care atunci când s au introdus „secerător-legătorile automate” În perioada interbelică, cumpărau „sfoara de Manila”. Și astăzi Philippine este primul exportator
MANILA - PHILIPINE. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Pompiliu Mania () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1545]
-
muzeu cu tapiserii și mobilier originale, din perioada colonială. Apoi urmează Grădina Președinților, unde sunt expuși toți, Începând cu Manuel Luis Quezon, primul președinte, din 1935 și până astăzi, inclusiv Ferdinand Markos. Mai avem ruinele fortificațiilor Armatei Japoneze, „Pietta”, statuia memoriei celor pieriți În cel deal Doilea Război Mondial, 1939-1945, și Muzeul Chinezesc. Nu putem Încheia până nu amintim și de PARCUL RIZAL, cel mai mare și frumos parc al orașului, cuprins Între bulevardele Bonifacio-Roxas și Padre Burgos, care cuprinde cele
MANILA - PHILIPINE. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Pompiliu Mania () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1545]
-
de facultate. Cum o chema? ... Este În grupul celor peste două sute de români care au marea fericire de a fi căpătat cetățenia americană! Uao! Wow! Mutre comune, zâmbete timide, disprețuitoare, spontane, căutate, naive, studiate...Și acum domină grupul. Oof! Coana Memorie, fii te rog bună și nu-mi fă figuri! Uraa! Este ea, hambalista, prăjinoasa cu care se mândrea târgul nostru, grupul de studenți În vacanțe când lumea era a noastră...În mintea mea o păstrăm cu moaca de studentă mereu
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
Venind dinspre Calea Călărașilor, dacă dădeam colțul intrând pe strada Ștefan cel Mare, mângâiam cu privirea fiecare clădire, fiecare poartă pe care le știam așa de bine că le-aș fi putut desena din memorie. Pe dreapta se afla casa lui Bârlădeanu unde fusese cândva o cârciumă vestită, acum Închisă și goală, unde locuiau la etaj soția lui Împreună cu fiica ei Adelina și colega mea din clasele primare, frumușică și palidă ca o statuetă din
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
au fost Înlocuite cu alte clădiri de beton impuse de sistematizarea orașului, dar strada noastră se află acolo sub acelaș nume al lui Ștefan cel Mare. Strada cu casele vechi, cu personalitate și culori diferite, a rămas adânc numai În memoria copilăriei noastre și va pieri odată cu noi. februarie, 2011
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
de parfumat?" așa grăiește lupul în timp ce toate nopțile stau cuminți în cuștile lor și veverițele și papagalii și dihorii fac haz nebun de figura ta uluită "O, Scufița Roșie cum te miști cum dansezi pe covorașul ros de soare din memoria bunicuței cum găsești încurcăturile acestea umbroase grațioase care-ți alcătuiesc micul dejun?" Așa grăiește lupul și zilele moțăie pe trapezele lor lucioase uneori certîndu-se-ntre ele cîrîind asemenea unor ciori apoi se cufundă-n somnul lor verzui-transparent ca apa lacului., Poeții
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
va pătrunde prima caravană înfiorând neființa cu mâna ridicată la liziera umilinței el prevestește zodii de fier ceva la porți depărtate foșnetul abisului s-a liniștit parcă e cineva câteva umbre în noaptea catedralei de aburi a sufletului se ivește memoria pe două cărări lațul se strânge și istoria glisează ușor înspre un bănuit continent fii foarte atent zice sfetnicul orb cu stiletu-ntre dinți la capătul acestui principiu se naște vecia cum firul de vis coboară-n abis de ivoriu e
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
sub bolta arcuită, aproape geme unul în somn sub știrile îngălbenite totul într-un sentiment de frunză plutind, oare ce vor a prefigura în mine agrăindu-mă pe rînd cînd noaptea le este surdină, clipa deja hăt departe, deși înscrisă în memoria unei lumini cu neputință de deslușit încă, într-adevăr am fost mereu cel ce murmura: fiecare un trimis, spre a aduce un altul acasă cerul starea celui ce se lasă respirat, iadul abisul dintre noi august nimic nu se întîmplă
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
descoperi retrospectiv unele, până atunci neștiute, Încrucișări de drumuri existențiale sau spirituale, adeseori În chip de ricoșeuri diferite ale uneia și aceleiași primejdii sau speranțe, sau, pentru un timp, amândouă. Așa mi s-a Întâmplat când am citit În cartea Memorii a mitropolitului Bartolomeu Anania că prin 1958 ”...Întors la București, m aș fi apucat să scriu de Îndată piesa dacă n ar fi căzut, ca un trăsnet, o veste: fuseseră arestați părintele Veniamin Nicolae, fostul stareț al Polovragilor, și părintele
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]