KorAP: Find »[drukola/base=mesager & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...109 >

2,722 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

avantajoase decât înainte, încercând să-l convingă pe Ieyasu. Emisarii, însă, nu făceau decât să provoace indignarea lui Ieyasu și se întorceau complet descurajați. — Seniorul Ieyasu răspunde că Seniorul Hideyoshi este acela care nu-l înțelege pe el, transmise un mesager. Hideyoshi zâmbi forțat, ripostând: — Nici Ieyasu nu-mi înțelege mie sincerele sentimente. Dar, indiferent, ce altceva făcea, timpul petrecut în Sakamoto era ocupat exclusiv cu munca. Sakamoto era atât cartierul său general militar pentru Ise și partea de miazăzi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Ise și partea de miazăzi a provinciei Owari, cât și centrul rețelei diplomatice și de informații care se întindea din provinciile de la miazănoapte până în cele apusene. În calitate de centru al operațiunilor secrete, Sakamotu era mult mai convenabil decât Osaka. De asemenea, mesagerii puteau să vină și să plece din Sakamoto fără a atrage atenția în mod deosebit. La suprafață, cele două sfere de influență păreau să fie trasate distinct: Ieyasu de la est la nord-est, iar Hideyoshi din capitală, până în vest. Dar chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
clanului Mori nu aveam de gând nimic în provinciile apusene; aștepta să distrugă primejdioasele rămășițe ale călugărilor-războinici din Shikoku și Kishu; în sfârșit, aștepta să dezbine alianța generalilor care i se opuneau, din apropiatele provincii Mino și Owari. Torentul de mesageri nu se mai sfârșea, iar Hideyoshi îi primea chiar și în timp ce stătea la masă. Tocmai terminase de mâncat și-și lăsa jos bețigașele, când sosi o depeșă. Întinse mâna să ia caseta scrisorii. Era un mesaj pe care-l așteptase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
stătea la masă. Tocmai terminase de mâncat și-și lăsa jos bețigașele, când sosi o depeșă. Întinse mâna să ia caseta scrisorii. Era un mesaj pe care-l așteptase: răspunsul lui Bito Jinemon, pe care-l trimisese ca al doilea mesager la castelul lui Ikeda Shonyu de la Ogaki. Oare era o veste bună sau rea? Nu mai primise absolut nici o știre de la emisarii pe care-i trimisese să câștige alte castele. Hideyoshi desfăcu scrisoarea, de parcă ar fi deschis plicul unui oracol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de parcă ar fi deschis plicul unui oracol, și o citi. Spuse numai atât: — Perfect. Noaptea târziu, după ce se culcase, se ridică, dintr-o dată, ca și cum tocmai i-ar fi venit o idee, și-l chemă pe samuraiul din schimbul de noapte. — Mesagerul lui Bito pleacă înapoi mâine dimineață? — Nu, răspunse garda, îl presa timpul și, după o scurtă odihnă, a pornit spre Mino, luând-o noaptea la drum. Așezat în așternut, Hideyoshi luă penelul și scrise o misivă către Bito. Grație marilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Shibata Katsuie, Sakuma Genba. Cu toate acestea, Shonyu era gata să susțină planul în fața lui Hideyoshi, și spuse: Mâine vom merge în tabăra principală de la Gakuden. Pentru planul său, noaptea se dovedi un sfetnic bun. În zori, însă, sosi un mesager, care îi spuse: Întrucât astăzi își face rondul de inspecție, probabil că Seniorul Hideyoshi se va opri la Castelul Inuyama, pe la amiază. Simțind boarea blândă de la începutul Lunii a Patra adiind peste el, Hideyoshi ieși călare din Gakuden și, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ia o măsură pozitivă, pentru a determina o schimbare, de un fel sau altul. — Asta e, spuse Hideyoshi cu glas tare. Decât să aștept până mâine dimineață când va veni aici Shonyu, mai bine trimit astă noapte la el un mesager. La primirea urgentei scrisori, Shonyu porni, în galop, spre tabăra lui Hideyoshi. Era schimbul al patrulea și încă nu se lumina de ziuă. — M-am hotărât, Shonyu. — Perfect! Ai să mă onorezi să fiu la comanda unui atac surpriză în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și nu-i lăsați lui Kazumasa timp nici să-și tragă sufletul. În cele din urmă, ceru orez și insistă ca masa de seară să-i fie adusă imediat. Hideyoshi nu uita niciodată să mănânce. Chiar și în timp ce mânca, însă, mesagerii continuară să circule între Gakuden și Inuyama. Apoi, sosi ultimul mesager, cu un raport de la Shonyu. Mormăind în sinea lui, Hideyoshi bău alene supa de pe fundul castronului. În seara aceea, focuri de muschete se auziră, de departe, din spatele taberei principale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
sufletul. În cele din urmă, ceru orez și insistă ca masa de seară să-i fie adusă imediat. Hideyoshi nu uita niciodată să mănânce. Chiar și în timp ce mânca, însă, mesagerii continuară să circule între Gakuden și Inuyama. Apoi, sosi ultimul mesager, cu un raport de la Shonyu. Mormăind în sinea lui, Hideyoshi bău alene supa de pe fundul castronului. În seara aceea, focuri de muschete se auziră, de departe, din spatele taberei principale. Împușcăturile răsunaseră, ici și colo, din primele linii, încă de la ivirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
suferind încă o înfrângere, fugiră spre Inaba. Astfel fu împrăștiată Unitatea a Patra. Unitatea a Treia, condusă de Hori Kyutaro, cuprindea cam din trei mii de oameni. Între unități se păstra o distanță de o leghe, una și jumătate, iar mesagerii asiguraseră mereu comunicarea între trupe, astfel încât, dacă Unitatea Întâi se odihnea, celelalte unități se opreau, și ele, una după alta. Deodată, Kyutaro își puse mâna pâlnie la ureche și ascultă: S-au auzit împușcături, nu-i așa? Chiar în acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fost anihilată de forțele clanului Tokugawa, nici chiar viața Seniorului Hidetsugu nu mai e în siguranță, se tângui el. Întoarceți-vă imediat! Kyutaro era luat prin surprindere, dar fruntea sa calmă înfrână impulsul de moment. — Faci parte din corpul de mesageri? De ce mă întrebați asta tocmai acum? Dacă nu ești mesager, de ce-ai venit în fugă așa de tulburat? Ai dezertat? — Nu! Am venit să vă informez care e situația. Nu știu dacă am făcut-o din lașitate sau nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Hidetsugu nu mai e în siguranță, se tângui el. Întoarceți-vă imediat! Kyutaro era luat prin surprindere, dar fruntea sa calmă înfrână impulsul de moment. — Faci parte din corpul de mesageri? De ce mă întrebați asta tocmai acum? Dacă nu ești mesager, de ce-ai venit în fugă așa de tulburat? Ai dezertat? — Nu! Am venit să vă informez care e situația. Nu știu dacă am făcut-o din lașitate sau nu, dar e o urgență și am alergat mâncând pământul pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
am alergat mâncând pământul pentru a-i informa pe Seniorul Nagayoshi și pe Seniorul Shonyu. Cu această ultimă precizare, omul dădu pinteni calului și dispăru, continuându-și drumul spre următoarea unitate din față. — De vreme ce a venit un vasal în locul unui mesager, nu putem decât să presupunem că oamenii noștri din spate au suferit o înfrângere totală. Stăpânindu-și neliniștea din suflet, Kyutaro mai rămase așezat un moment pe scăunelul de campanie. — Toată lumea la mine! Deja informați care era situația, vasalii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
glasul, cu amărăciune: — E trist s-o spun, dar nu avem nici o modalitate de a ține piept unui dușman atât de puternic. Misiunea noastră s-a încheiat aici. Adunându-și trupele, Kyutaro începu rapid retragerea. În acel moment, însă, patru mesageri de la Unitățile Întâi și a Doua sosiră împreună dinspre Nagakute, căutându-l. — Vi s-a trimis ordin să vă înapoiați și să vă uniți forțele cu avangarda. E comanda directă a Seniorului Shonyu. Kyutaro refuză sec: — Nici nu mă gândesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Întâi și a Doua sosiră împreună dinspre Nagakute, căutându-l. — Vi s-a trimis ordin să vă înapoiați și să vă uniți forțele cu avangarda. E comanda directă a Seniorului Shonyu. Kyutaro refuză sec: — Nici nu mă gândesc. Ne retragem. Mesagerilor nu le venea să creadă. — Bătălia abia începe! Vă rugăm să vă întoarceți pentru a trece imediat alături de forțele stăpânului nostru! repetară ei, ridicând tonul. Kyutaro ridică și el glasul: — Dacă am spus că mă retrag, înseamnă că mă retrag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
viață în apropiere de Inaba. Apoi, dând foc fermelor de pe drum, se apărară, în repetate rânduri, de trupele urmăritoare din clanul Tokugawa, pentru ca, în cele din urmă, să revină la tabăra principală a lui Hideyoshi din Gakuden, înainte de apusul soarelui. Mesagerii care veniseră să ceară ajutorul lui Kyutaro erau revoltați. — Ce fel de lașitate mai e și asta, să fugă în tabăra principală fără a arunca măcar o privire în urmă, la situația disperată a aliaților lui? — E clar că i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lui se întoarseră cu toții spre nord-vest. — Să fie oare o insurecție? sugeră unul dintre ei. Dar, în timp ce mâncau ceea ce le mai rămăsese din rații, auziră, deodată, strigăte învălmășite la poala colinei. Tocmai se întrebau despre ce era vorba, când un mesager de la Nagayoshi veni în fugă, spre ei: — Am fost atacați prin surprindere! Ne-au luat pe la spate! strigă omul, în timp ce se prosterna în fața taburetului de campanie al lui Shonyu. — Cum adică, v-au luat pe la spate? întrebă Shonyu. — O trupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Shonyu. — Cum adică, v-au luat pe la spate? întrebă Shonyu. — O trupă inamică a urmărit ariergarda Seniorului Hidetsugu. — Ariergarda? — Au executat un atac neașteptat din ambele flancuri. Shonyu se ridică brusc în picioare, în momentul când sosi un al doilea mesager de la Nagayoshi. N-avem timp de pierdut, stăpâne. Ariergarda Seniorului Hidetsugu a fost nimicită complet. Pe colină se stârni, dintr-o dată, un freamăt de mișcare, urmat de zarva comenzilor nervoase și de sunetele soldaților care coborau, în fugă, drumul spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
rușinea socrului meu. Intenționa ca, în ziua aceea, să-și recapete cinstea obrazului. Nagayoshi era un bărbat chipeș, iar veșmântul morții pe care-l purta cu acel prilej părea mult prea trist pentru el. — Ați transmis vestea celor din avangardă? Mesagerul, care se întorsese, își aduse calul lângă cel al stăpânului său, potrivindu-i pasul după al acestuia și dădu raportul. Nagayoshi, privind drept înainte, ținea lejer hățurile în timp ce asculta. Ce e cu oamenii de pe Muntele Rokubo? întrebă el. — Au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Seniorului Kyutaro de la Unitatea a Treia că ne-am reunit forțele și înaintăm să-l înfruntăm pe Ieyasu la Muntele Fujigane, așa că, să cotească și el în aceeași direcție, ca să ne sprijine. Tocmai când omul se îndepărta în galop, doi mesageri călări alergau cu aceleași instrucțiuni pentru Kyutaro de la Shonyu. Dar, așa cum am povestit deja, Kyutaro a refuzat acea cerere, iar emisarii s-au înapoiat indignați. La vremea când Nagayoshi le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre munți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
legătura cu Okazaki, se vedea departe, spre miazăzi. Dar munții acopereau mai mult de jumătate din orizont. Nu existau prăpăstii abrupte sau steiuri înalte, ci numai valuri-valuri de coline unduitoare. Primăvara fiind pe sfârșite, copacii erau plini de boboci roșiatici. Mesagerii se schimbau în succesiune rapidă, dar Nagayoshi și Shonyu își comunicau gândurile fără cuvinte. Cei șase mii de oameni ai lui Shonyu fură împărțiți imediat în două subunități. Cam patru mii de soldați porniră spre miazănoapte, alcătuindu-și formația la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
șocante. — Vai, ce greșeală! O spusese nu atât ca să critice nereușitele lui Hidetsugu și Shonyu, cât pentru a-și recunoaște propriul eșec și a lăuda intuiția inamicului, Ieyasu. — Jinemon, strigă el, sună cornul să se adune oamenii! Hideyoshi trimise imediat mesageri cu glugi galbene la fiecare divizie, cu ordine de urgență, și, într-o oră, de la Gakuden plecară douăzeci de mii de soldați, grăbindu-se spre Nagakute. Acel transfer rapid de trupe nu trecu neobservat la cartierul general al clanului Tokugawa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
războinicii clanului Tokugawa. Dar Hideyoshi dăduse clar de înțeles că militarii nu aveau voie să efectueze nici o ieșire la luptă fără ordinul lui concret, așa că nu puteau face altceva decât să trimită curieri la tabăra principală. Odată, când sosi un mesager, Hideyoshi tocmai juca go. — O forță numeroasă a clanului Tokugawa se apropie de oamenii noștri la șanțurile duble, anunță omul. Hideyoshi ridică un moment ochii de pe tabla de go, întrebându-l: — A apărut și Ieyasu însuși? — Seniorul Ieyasu n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ridice ochii: — Să-mi spuneți când își face apariția Ieyasu. Dacă nu apare în fruntea armatei, Kyutaro și Ujisato pot să decidă singuri dacă intră sau nu în luptă. Tot atunci, Ii Hyobu și Sakai Tadatsugu trimiseră de două ori mesageri din linia întâi, cu rugăminți pentru Ieyasu, la Muntele Komaki. — Acum e momentul să vă faceți personal apariția. Dacă vă arătați imediat, vom putea, cu siguranță, să dăm lovitura de grație corpului principal al trupelor lui Hideyoshi. La asta, Ieyasu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Kingo și Hachiya Yoritaka, participau la război de partea lui Hideyoshi. Înainte de a prinde cineva de veste, acești doi generali se deplasaseră, de câteva ori, între Hideyoshi și provincia lor natală, Echizen. Conținutul scrisorilor trimise le era necunoscut chiar și mesagerilor, dar, în cele din urmă, Niwa făcu el însuși o călătorie de taină la Kiyosu și avu o întrevedere cu Ieyasu. Asemenea tratative, însă, se desfășurau în cel mai strict secret. Singurii oameni care știau despre ele, din partea lui Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]