1,742 matches
-
este găsirea și pierderea succesivă a scrisorii de amor. Comicul de intenție ilustrează atitudinea autorului față de personaje și situațiile în care acestea acționează: "nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Caragiale satirizează o lume degradată, o lume coruptă, meschină, perfidă, folosind sarcasmul (Mariana Badea). O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă este o comedie de moravuri care pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate coruptă. Jupân Dumitrache Titircă, zis Inimă-Rea, este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
filosofică în multe poezii identificăm elemente care se înscriu în această temă: "dorul nemărginit", viața ca vis, voința oarbă de a trăi, identitatea indivizilor prin moarte, titanismul și revolta față de ordinea prestabilită, ataraxia, condiția nefericită a geniului într-o lume meschină, dezamăgirea creatorului în societatea care nu-l înțelege; fără a fi fericit și fără "a ferici pe cineva", geniul nu are moarte, dar "n-are nici noroc" și se retrage în lumea lui spirituală (Scrisoarea I, Luceafărul, Împărat și proletar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
univers; e un rezultat al gândirii mitice și simbolice. Poezia transfigurează prin metamorfoza "joc cu icoane"... Poetul caută cuvântul "ce exprimă adevărul" (adevărul vieții, sentimente profunde), aspiră spre o artă ideală, dar nu se poate manifesta într-o societate superficială, meschină. El își exprimă viziunea filosofică asupra iubirii și morții, ridicând privirea la "steaua/ singurătății", întorcându-se la propria-i tinerețe, când putea visa: "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată". Meditând asupra morții, poetul își imaginează ca simbol mitologic, pasărea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
I Romanticii sunt visătorii care ajung la esențe și la origini, asimilează concepte, materializează conceptele abstracte, în imagini poetice cu valoare de simbol. Mihai Eminescu, ultimul mare romantic, a scris poemul Scrisoarea I, unde abordează problema geniului, într-o lume meschină. Alături de Luceafărul, Scrisoarea I este un poem filosofic, face parte din seria celor cinci scrisori și reliefează soarta omului de geniu întrupat într-un savant, în raport cu timpul, societatea și posteritatea, surprinzând geneza și stingerea universului. E o meditație filosofică despre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie". Această pieire a universului și-a găsit o strălucită viziune escatologică. Poetul introduce simetria: începutul și sfârșitul universului stau sub semnul haosului, întunericului, păcii. Tabloul al patrulea e o satiră la adresa societății meschine, cuprinde elemente de meditație filosofică și are caracter moral. În acest tablou se prezintă relația omului de geniu cu lumea contemporană și cu posteritatea. Poetul revine la ideea filosofică a identității oamenilor cu ei înșiși: "Unul e în toți, tot
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
noaptea, cerul, luna, Luceafărul); tema naturii (pastelul cosmic); tema iubirii: idealul absolut de iubire, incompatibilitatea celor două lumi; tema folclorului: formule specifice basmului, cuvinte și expresii ale limbajului popular; tema filosofiei: condiția nefericită a omului de geniu într-o societate meschină; tema fortuna labilis. În poem sunt prezente cele trei genuri literare: genul liric (exprimarea directă a gândurilor și sentimentelor poetului); genul epic (subiectul narativ al basmului); genul dramatic (existența personajelor, dialoguri, drama omului obișnuit, drama omului de geniu neînțeles de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
jocurile societății mediocre: Nu spera când vezi mișeii/ La izbândă făcând punte/ Te-or întrece nătărăii/ De oi fi cu stea în frunte" (Strofa a șaptea). Numai rațiunea te poate ajuta să te strecori printre relele sociale, într-o societate meschină, și îndemnul exprimat fluent, convingător, împrumută ceva din naturalețea expresiei populare: "Nu băga nici chiar de seamă/ Din cărarea ta afară/ De te-ndeamnă, de te cheamă". Ispita este departe de demnitatea umană prin scopul ei stupid "Ca să schimbe actorii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
strofe, fiecare strofă are opt versuri scurte de opt silabe (măsura populară), rima încrucișată, ritm trohaic. Scrisoarea III Eminescu recreează istoria sub semnul vizionarismului, căutând sensurile istoriei universale și naționale. În Scrisoarea III, "omul politic, patriotul dispare într-o lume meschină", mediocră. Prin antiteză, poetul aduce față-n față trecutul reprezentat de Mircea cel Bătrân și prezentul judecat de "istoria eroică"; o istorie ideală și alta monstruoasă. Partea întâi este dominant epică și cu unele momente dramatice, partea a doua este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Fred Vasilescu și Ladima, prin compelxitatea lor, iar ușuratica Emilia pare să fie trecută cu vederea. Camil Petrescu readuce în prim-plan drama intelectualului care vrea cu orice preț să-și păstreze nealterată conștiința și demnitatea sa, într-o societate meschină. Drama lui Ladima repetă drama altor personaje camilpetresciene, fiind și o dramă a imposibilității atingerii absolutului în dragoste. În romanul Patul lui Procust se remarcă mai întâi structura compozițională deosebită. E un roman scris la persoana I, în care se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
antinomia se manifestă între ideea de iubire absolută și dragostea dintre Gelu și Maria. În plan familial, Gelu Ruscanu oscilează între a păstra nepătată memoria tatălui și a renunța la publicarea scrisorii. Tema dramei: destinul individului superior într-o lume meschină, în care încearcă să-și impună valorile: iubirea, dreptatea, justiția socială, demnitatea umană. Jocul ielelor este alcătuită din trei acte și douăsprezece tablouri. Acțiunea se petrece în București, în anul 1914, în redacția ziarului Dreptatea socială. Gelu Ruscanu este directorul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
final, protagonistul se sinucide, așa cum făcuse și tatăl său, sinuciderea lui fiind o ultimă formă de revoltă. Gelu Ruscanu este un personaj tipic în opera lui Camil Petrescu. Eroul este de tip superior, caută un ideal, se raportează la lumea meschină, este lucid, intransigent față de sine însuși, incapabil de compromis, cu un simț al datoriei morale. Camil Petrescu impune în teatrul românesc "drama absolută". În Jocul ielelor, Gelu Ruscanu dezlănțuie o campanie de presă cerându-i lui Saru-Sinești, ministrul Justiției, să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
singur, așa cum îi spusese mătușa Irena. Și Maria constatase că "nălucirile" lui nu se pot aplica la viața reală: "Vrei să strângi totul în cămașa de forță a ideilor tale". Conștient că dragostea absolută nu poate triumfa într-o societate meschină, Gelu Ruscanu face presiuni asupra ministrului Justiției pentru a demisiona, suspectat că și-ar fi ucis mătușa, ca să intre în posesia moștenirii. În discuție cu mătușa lui, află că tatăl său nu a murit într-un accident de vânătoare, ci
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
instinct al parvenirii. Prefectul Tipătescu, deși este personajul cel mai lucid, e un tip imoral, întreținând o veche relație cu Zoe, femeie autoritară de care depind multe afaceri politice în orășel. Cu o luciditate de neegalat, Caragiale înțelege interesele personale meschine care domină viața politică a vremii sale. Pentru toți cei prinși în această mașinărie politică, țara este un fel de moșie personală, iar poporul este ignorat în necesitățile sale vitale și disprețuit. Pentru fiecare din cele nouă personaje ale piesei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ținând cont întotdeauna și de poziția ocupată de fată în ierarhia socială. Din 210 cazuri descoperite în ar hive pentru pe rioa da 1750-1830, doar 21 s-au în che iat cu căsătoria, dar și aceasta realizată în condiții deosebit de meschine, cuintervenția mitropolitului, cu aducerea silită a frică la biserică, cu desfacerea căsătoriei la câteva luni după, cu amenințări. Aproape jumătate din fetele seduse (92) au fost înzestrate. Cum în toate cele 210 cazuri au avut loc procese derulate în fața justiției
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
filosofie și viața că existența concretă și obiectivă a filosofului -, or, viața este izvor pentru literatură. În filosofie, abordare mediocra a vieții, spune Cioran, nimic nu e direct, totul e derivat, "degradat, de un rang inferior", iar "filosofii sunt agenții meschini ai absolutului"4. În limbaj, Cioran vede un alt punct de ruptură între filosofie și literatura. Prima folosește jargonul cuvântul îmbălsămat, care trimite la "conceptele mumificate" ale filosofiei în accepțiunea lui Nietzsche, în timp ce cea de a doua folosește cuvântul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de a se fi născut" și "viciul de a trăi", Cioran a depins toată viața de biologicul din el, recunoscând că nimic nu e mai misterios decât destinul unui corp, căci depindem de trup, e ca un destin, o fatalitate meschina și lamentabila căreia îi suntem supuși. Corpul e totul și nu e nimic, un mister aproape degradant, e totodată o forță fabuloasă, cu toate că, o dată ce ai devenit conștient de dependență produsă de el, e cu neputința să o uiți. Cioran a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
noastră să fim infinit departe de toate și infinit mai aproape de toate. O iubire totală și infinită nu este posibilă fără o detașare, crede Cioran și "numai un suflet care se sfâșie de iubire mai poate reabilită lumea aceasta vulgara, meschina și dezgustătoare"68. Numai așa ne-am realiza în mod absolut, știind să renunțăm la tot, fără să vedem în această o pierdere, însă, spune, dezamăgit de apartenență să la o specie "tristă": "Nu poți să ai totul, decât în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
32 Prin plecarea lui Condé în exil, cardinalul a dat o lovitură puternică prinților. Înainte, veriga care îi unea pe protestatari era ura pe care o resimțeau față de Mazarin. După fuga acestuia, nemaifiind nicio piedică, au ieșit la lumină interesele meschine ale fiecăruia, care vizau fie tronul, fie o îmbogățire rapidă. Idem, "Like a marble statue, she retain her position, firm and motionless. And still the boy-king, emulating the example of his royal parent, remained immobile, with closed eyes and steady
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
la Capitalul: "În domeniul economiei politice, cercetarea științifică liberă are dușmani mai mulți decît în oricare alt domeniu. Caracterul specific al materialului de care se ocupă economia politică ridică împotriva ei pe cîmpul de luptă pasiunile cele mai violente, mai meschine și mai detestabile ale omului". Iar economiștii nu furnizează doar date tehnice; ei contribuie de cele mai multe ori și la determinarea scopurilor sau a obiectivelor. De fapt, se întreține o confuzie permanentă între scopuri și mijloace. Economiștii sunt de multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
timid, o fire sensibilă, delicată, și un însingurat, această ultimă ipostază tinzând nu arareori către mizantropie. Când este însă contrazis în diverse probleme care merg de la literatură și filozofie, până la teatrologie și chiar arta de a purta un război, devine meschin, orgolios și violent, se simte ultragiat și se complace în postura de victimă. A nu fi de acord cu el echivalează cu un atentat la bunul său cel mai de preț universul cultural construit cu atâta migală. Inconștientul personal estompează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sofisticată și evoluată ar fi devenit viața pe care o duce. Într-un mod paradoxal, conceptul de inconștient devine pentru civilizația actuală un receptacol al vechilor trăiri religioase și, consubstanțial, mitice. Ne declarăm areligioși, respingem orice model de umanitate în afara meschinei (sau, după caz, glorioasei) condiții umane, însă purtăm pe umeri acest receptacol-dulce povară sisifică. Niciun eveniment petrecut nu are caracter de unicitate, durata cosmică înseamnă o întoarcere eternă (anakuklesis), la ceea ce a fost cândva 235. Și, dacă, periodic, se va
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
adausurile hiperbatice, de tipurile amintite anterior, revelă punctul de vedere diferit al unui personaj sau al autorului despre un fapt, despre un alt erou. Metaforic, perceperea acestei prelungiri a "spațiului" survine, de pildă, în capitolul O după-amiază de august: sufrageria meschină a Emiliei vs. dormitorul ei. Sugestivă și plină de conotații, pe care le vom susține argumentativ în continuare, este asemănarea cu un muzeu loc tradițional ambivalent în care "ceea ce trebuie imaginat" și realitatea coexistă: "E în mine o lămurire mare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pacientului în acest sens, poate fi cu ușurință interpretată drept o restrângere a drepturilor pacientului, drept o încălcare a autonomiei acestuia și un caz tipic de incompatibilitate a celor două principii. În practica internațională se observă și o atitudine egoistă, meschină chiar, care a ajuns să guverneze relația medic-pacient, ca urmare - credem - a înțelegerii greșite tocmai a acestui principiu al autonomiei. Astfel, încrederea s-a transformat în neîncredere, chiar într-o oarecare teamă, atât a pacientului în fața actului medical precum și în fața
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
ex-opioman, pacifist mesianic, ecologist vegetarian. Confruntat cu unul din "pacienții deznădejdii" veniți la cabinetul lui Katie, iritată că nu mai are nici o șansă în fața lor, îi ia durerea cu mâna, "miracol" care o face pe doctoriță să se simtă mică, meschină și fără speranță. Lăsându-se și ea pe mâinile acestuia, Katie se alege cu un diagnostic simptomatic: este ca o mașină pe care o lasă bateria. Traducând din engleză, Radu Paraschivescu a fost atent la întreg ambitusul artei narative a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al nonvalorii, în care "nebunii se adună/ și pânze de vorbe ei țes disperați/ o lume prostită/ de gânduri ascunse/ se scaldă în vorbe/ și lacrimi ce dor". Spectator, fără voie, "într-o lume neputincioasă/ dar repetabilă", măcinată de preocupări meschine și condusă, egal, de iluzii lipsite de grandoare, artistului nu-i rămâne decât să spere "să fiu alungat/ din lumea aceasta/ cu șerpi/ ce mă-ndeamnă/ la moarte/ la moarte de vise/ la morți de cuvânt/ la morți de lumină
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]