4,293 matches
-
curenții subterani ai duhului, fiindcă astfel am fi condamnați să trăim în afara lumii și a adevăratelor rosturi ale acestei lumi, am trăi în afara istoriei însăși. Rațiunea de a fi a lumii acesteia sade în istorie, dar și dincolo de istorie, în metafizica. Sorgintea, originea istoriei ascunde în sine și sfârșitul inevitabil al acesteia,apocalipsa.
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
aflăm din carte, datele sale profesionale: este născut în 1987, licențiat în filozofie la Universitatea din București în 2010, cu lucrarea despre sensurile conceptului de substanță în opera lui Descartes și un master în 2012 cu o disertație axată pe metafizica lui Descartes. Acum este cercetător și doctorand și se ocupă cu relația dintre dintre filozofia lui Descartes și mediile teologice contemporane lui. Prezentarea acestui compendiu, făcută de autorul Vlad Alexandrescu, trasează și itinerariile posibile intru lectură și studiu, având în
RENÉ DESCARTES ȘI UN TÂNĂR FILOZOF BĂCĂUAN, MIHAI-DRAGOȘ VADANA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374211_a_375540]
-
poate aduce indicii spectaculoase pentru reconstrucția dezvoltării filosofiei marelui gânditor. Și al doilea volum - care cuprinde schimburile epistolare ale filosofului din perioada 1639-1644 - surprinde prin varietatea de corespondenți, precum și prin numeroasele domenii acoperite, de la amănunte de viața cotidiană la literatura, metafizica, filosofie naturală, filosofie morală, medicina, algebra, geometrie, muzica sau optică. Este perioada în care Descartes a redactat textul latin al Meditațiilor, pe marginea căruia corespondează cu diverși apropiați. Strategia lui Descartes de a conceda adversarului o parte din obiecția pe
RENÉ DESCARTES ȘI UN TÂNĂR FILOZOF BĂCĂUAN, MIHAI-DRAGOȘ VADANA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374211_a_375540]
-
numai) aparent ciudate se sublimează firesc în umorul stenic și sănătos. Această lume mirifică ne propune o realitate diferită de a existenței banale, cotidiene. Pentru a crea acest univers fabulos, pictoriță apelează la cunoștințele ei de astrologie, de cabala, de metafizică și alte filozofii alternative. Pictura, cu elemente de suprarealism, de realism magic și oniric, se combină în mod firesc cu modernismul artei vizionare. În această optică, în care abundă simboluri, mituri, elemente biblice, conotații actuale, forța și inteligentă, ni se
PICTURI NEUZUALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362240_a_363569]
-
opoziții, Absolutul stă în eternitatea sa fixă: lumea empirică este o decadență a spiritualității pure a lui Brahman- Ătman. Ba chiar o iluzie (măyă), deoarece el singur există și lucrurile există în unitatea sa: în fond ne aflăm în fața unei metafizici monisto-acosmico-idealistă [79], de unde derivă în mod logic o morală ascetică" [80]. Odată definită esența universului identică în eul individual (Ătman) și în eul cosmic (Brahman), rămîne să obținem cunoașterea pentru a face reală și operantă o atare identitate eternă și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în individ în timpul somnului profund, lipsit de vise"; cu alte cuvinte "trebuie să dobîndești cunoașterea supremă ce numai ea poate să facă astfel ca omul să-și învingă dorințele și instinctele cu care este legat de lumea aparențelor" [81]. Tocmai metafizica monisto-acosmico-idealistă va sta la rădăcina Idealismului german, bineînțeles adaptată, lărgită și "laicizată", pentru a o ajuta să corespundă mai bine cu mișcarea iluministă, căreia Idealism-Romantismul i se substituie continuînd-o, chiar dacă aparent este în opoziție clară cu ea. Aspectul idealist al
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ucisă în timpul răscoalei din 1907. Strigoiul este atras de sângele celor vii și va fi răpus prin împlantarea unui fier în inimă. Filonul popular al romanului servește numai ca suport epic. De fapt, Mircea Eliade a vrut să evoce dragostea metafizica dintre un pământean și o ființă nepământeană, conflictul dintre două forțe: Viața și Moartea. Pictorul Egor și arheologul Nazarie sosesc pe rând la conacul doamnei Moscu, Egor fiind invitat de fiica doamnei Moscu, Sanda. Profesorul, „o glorie a științei românești
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
care nu ies în larg; compoziții occidentaliste majore care nu ating niciodată strigătul disperării sau al speranțelor false. În România anilor '30 se impun marile repere: opera lui Cioran și cea a filosofului și poetului Blaga, cel care construiește o metafizică națională a spațiului și a timpului. Aceste opere creează o tradiție, ele sînt izvoare de referință, apoi referințe diluate, reduse la stereotipuri. Se oscilează fără încetare între ironia destabilizatoare, ivită dintr-o absență a articulării identității și armonioasa uniune cu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fixă - de-a lumina pe toată lumea. În fața clarității și-a majorității științei dispare tot ce este superstiție, fantom sau negură, și în știință nu e altă crimă decât a imprima creierilor ce nu este exact. În fața științei exacte dispare orice metafizică, căci știința este adevărată și pozitivă. Fiindcă politica se amestecă pretutindeni, Gambetta a trebuit să vorbească și de dânsa. Institutul a făcut cea mai bună politică evitând orice polemică și [opunîndu-se] tuturor rivalităților personale. Societatea doctă, rezămîndu-se pe demonstrația științifică
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
azi. Predă în școală câteva axiome de morală și lasă biserica la o parte. Ea e de prisos". E adevărat că morala teoretică n-a făcut progrese de la Bramani încoace; {EminescuOpXI 468} 26. ["O SOFISMĂ ADES REPETATĂ... e adevărat că metafizica filozofilor n-a fost în stare a o-ntemeia pe baze mai sigure decât biserica. Dar oare forma în care biserica o predă să fie indiferentă? Tocmai forma aceasta tradițională, combinată cu legenda, dogma și cu artele frumoase, să nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai vorbi!"; "Iată, nu există sus, nu există jos". Omul lui Nietzsche este asemenea pinului: "beat de mărețimi", dorindu-se "aspirat" de lumină, "de soare". Prințul din Povestea magului ... are însă responsabilitatea întoarcerii, a aducerii unui mesaj. Este aici o metafizică a nostos-ului, a "reintrării în ordinea lumii", pe care o teoretizează G. Liiceanu referindu-se la "rătăcirea" lui Ulise.19 Eroul lui Eminescu nu este un rătăcitor, nu este omul veloce care va fi "când aici când dincolo", sau: "nici
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
doctor în filosofie și elaborase la Satu Mare (între 1881-1884) compendiul "filosofic" Instituțiuni filosofice ("prelucrate de Dr. V. Lucaciu, profesoriu de religie greco-catolică și de limbă și literatură română în Gimnaziul Superior de Stat din Satu Mare") în trei cărți: Logica, 1881; Metafizica, 1882 și Filosofia morale, 1884. Însă pentru profesorul V. Lucaciu din "speculațiile metafizice" se naște un "curent vrăjmaș" dăunător bisericii catolice: "cari culminează în ipotese și sunt tot atât de deosebite ca și scriitorii lor, ca unele ce bat câmpii erorilor superlative
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
poet al glumițelor agreste. Nu mă poate abate nimeni de la raționamentul: așa cum e pictura poetului Mărinică, tot așa e și poezia pictorului Sorescu. Îl aud, într-o dimineață, la radio, divulgîndu-ne tainele picturii sale, care aprofundează acum tema, neliniștitoare prin metafizica ei abisală: cocoșul. Ce mai! Cam ăsta e cucurigul picturii lui Mărinică. Sinaia. Într-un cotlon al marii peluze a Peleșului, în calea cohortelor de vizitatori, un ghitarist și bascul lui pentru bani. Rămîn un timp lîngă băiatul delicat, care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
filme SF, își face intrarea în lumea serioasă a științei: teleporta-rea cuantică. O adevărată explozie de publicații în aceste noi domenii e însoțită de investiții financiare considerabile. Și dacă intervin și banii, asta înseamnă clar că nu e vorba de metafizică sau de poezie. Și atunci, despre ce este vorba? În miezul tuturor acestor dezvoltări se află principiul suprapunerii cuantice, ilustrat prin celebra pisică cuantică a lui Schrödinger, moartă și vie în același timp. Această pisică ciudată este vie cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Realitatea nu mai este reală, ci o fantasmagorie destructivă. Problema subiect/obiect a fost în centrul reflecției filosofice a părinților fondatori ai mecanicii cuantice. Pauli, Heisenberg și Bohr, ca și Husserl, Heidegger, Gadamer și Cassirer au respins axioma fundamentală a metafizicii moderne: separarea totală dintre subiect și obiect. Împărțirea binară (subiect, obiect), care definește metafizica modernă, este înlocuită, în abordarea transdisciplinară, de împărțirea ternară (subiect, obiect, terț ascuns). Al treilea termen, terțul ascuns, nu este reductibil nici la o-biect, nici la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în centrul reflecției filosofice a părinților fondatori ai mecanicii cuantice. Pauli, Heisenberg și Bohr, ca și Husserl, Heidegger, Gadamer și Cassirer au respins axioma fundamentală a metafizicii moderne: separarea totală dintre subiect și obiect. Împărțirea binară (subiect, obiect), care definește metafizica modernă, este înlocuită, în abordarea transdisciplinară, de împărțirea ternară (subiect, obiect, terț ascuns). Al treilea termen, terțul ascuns, nu este reductibil nici la o-biect, nici la subiect. Noul raport dintre subiect și obiect în cunoașterea transdisciplinară ar putea permite, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în corespondența sa cu Fierz: ne-am cufundat prea adînc în secolul al XVII-lea9. Cu alte cuvinte, dacă civilizația occidentală persistă pe calea periculoasă a unei separări prea brutale a subiectului de obiect, a științei de religie, a fizicii de metafizică, a cauzalului de acauzal, o catastrofă va fi iminentă. SARCINA CEA MAI IMPORTANTĂ A VREMII NOASTRE: O NOUĂ IDEE DESPRE REALITATE Jung, Pauli și Lupasco nu s-au mulțumit să constate existența unui focar de distrugere potențială a civilizației noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
gînditor mai puțin original decît Lupasco, Alfred Korzybski. Numele lui Lupasco nu e citat nici măcar o dată. Dar să reluăm lectura acestui pasaj în care găsim, poate, cheia enigmei. Bachelard scrie: "Din această ultimă lucrare se desprinde, din fericire, o solidă metafizică a microfizicii. Ar fi bine să poată fi publicată. Nu mergem însă atît de departe ca S. Lupasco. El nu ezită să integreze, într-un fel, principiul contradicției în intimitatea cunoașterii. Activitatea dualizantă a spiritului este, pentru el, neîncetată. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
activă o regulă de metodă [...]". Observația lui Bachelard asupra raportului dintre subiect și obiect este capitală: "A logiciza o dualitate de ființe experimentale pe care teoreticienii fizicii se mărginiseră la a o matematiza, acesta pare a fi efortul conducător al metafizicii domnului Lupasco. Nu vom putea aprecia întreaga importanță a unei asemenea concepții decît după ce domnul Lupasco își va fi publicat lucrările despre aspectul logic propriu-zis al fizicii teoretice. Dar se simte de pe acum interesul unor asemenea cercetări. În acest domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
potrivit frumoasei imagini a arcului și a corzii, pe care o propune Wunenburger , înseamnă a refuza să opui universul psihic și universul fizic, și a le gîndi ca cei doi versanți ai aceluiași Tot. Înseamnă a refuza să opui o metafizică a Ființei unei metafizici a Cunoașterii, adică să le referi și pe una și pe cealaltă la o omogenitate principială. Înseamnă să substitui acestei opoziții o metafizică a Devenirii". Observația lui Antoine Faivre este capitală. Dincolo de cazul exemplar al alchimiei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
arcului și a corzii, pe care o propune Wunenburger , înseamnă a refuza să opui universul psihic și universul fizic, și a le gîndi ca cei doi versanți ai aceluiași Tot. Înseamnă a refuza să opui o metafizică a Ființei unei metafizici a Cunoașterii, adică să le referi și pe una și pe cealaltă la o omogenitate principială. Înseamnă să substitui acestei opoziții o metafizică a Devenirii". Observația lui Antoine Faivre este capitală. Dincolo de cazul exemplar al alchimiei, filosofia lui Lupasco ne
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ca cei doi versanți ai aceluiași Tot. Înseamnă a refuza să opui o metafizică a Ființei unei metafizici a Cunoașterii, adică să le referi și pe una și pe cealaltă la o omogenitate principială. Înseamnă să substitui acestei opoziții o metafizică a Devenirii". Observația lui Antoine Faivre este capitală. Dincolo de cazul exemplar al alchimiei, filosofia lui Lupasco ne protejează de "hidra identitară", atît de amenințătoare în viața noastră de toate zilele. Gîndirea lui Lupasco se revelează ca apropiată de alchimie și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a negatorului terțului și al lui Dumnezeu însuși. În monografia sa despre Cioran, Simona Modreanu observă cu subtilitate: "Neputînd adera nici la un "da" spontan, nici la un "nu" torturat, Cioran adoptă mai întîi o logică, apoi un fel de metafizică a terțului inclus [...], fondată pe "voluptatea contradicției" și o anume noblețe a lamentației, care îi diluează văicărelile în subtilitățile paradoxului"21. Dar să-i lăsăm lui Benjamin Fondane ultimul cuvînt. Într-o scrisoare inedită adresată lui Stéphane Lupasco pe 23
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
resimțeam. Poate că în acel articol, unele formulări mi s-au părut raționalizatoare, nu mai știu ! B. N.: În scrisoarea sa, Lupasco spune: "Fără îndoială, v-a deranjat cuvîntul determinism, în legătură cu evenimentul. Dar, mai întîi, o logică nu este o metafizică. Pe de altă parte, de-a lungul lucrărilor mele, nu am făcut decît să degajez logica antagonismului și complementarității contradictorii..." E. M.: Sunt două tipuri de probleme: una la nivelul cuvîntului determinism, cealaltă la nivelul cuvîntului metafizică. "Determinism, e foarte posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în obiceiul de a atribui tuturor lucrurilor exterioare o viață asemănătoare cu a noastră. Starea metafizică sau filosofică este una intermediară, care asigură trecerea spiritului uman de la starea teologică la cea pozitivă. Comte consideră că, fiind incapabilă să construiască ceva, metafizica se limitează la a pregăti terenul și suprimă teologia fără a pune nimic în loc. El consideră metafizica o formă slăbită de teologie, care nu face altceva decât să înlocuiască forțele supranaturale cu entități abstracte existente în natură. Între cele două
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]