2,515 matches
-
ca să surpe pe diavolul și să curățească văzduhul”1. Ar fi pripit să vedem în această exegeză patristică un simplu ecou al mitologiei elenistice târzii, împărtășită de autori ca Plutarh sau Filon Alexandrinul 2. Referința la „demonii aerului” nu este metaforică, ci metafizică. Epurării efectuate pe Cruce îi corespunde, într-un orizont perfect palpabil, o performanță lingvistică fără echivoc. Nu întâmplător, Evangheliile consemnează foarte amănunțit patimile Domnului. Citindu-le, descoperim că Hristos asumă replica silențioasă atunci când e supus batjocurii. Fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
relațional, cîștigînd o nouă identitate, conferită de sinteza imaginativă. Considerată superficial, viziunea ar părea pur impresionistă (de „impresionismul” lui Voronca vorbea, de exemplu, G. Călinescu, În Istoria... sa, iar Perpessicius găsea formula „pointilismului poetic”); „notația” propriu-zisă este de fapt deviată metaforic (metonimic) spre un spațiu asociativ insolit În context, cu elemente Împrumutate de predilecție din sfera modernității mașiniste și trimițînd, ca modalitate de plasticizare, la ceea ce teoreticianul Voronca numește „o analogie de corpuri geometrice”, Într-un paralelism cu constructivismul pictural. Oricum
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dinamică a poemului ca realitate discursivă. Și dacă nu se poate susține, totuși, o perspectivă pur „textualistă” asupra poemului - căci avem de-a face și cu o conjugare de planuri ale percepției directe, cu colaje de texte „jurnalistice”, cu prelucrări metaforice ale „senzației” și, fragmentar, chiar cu acel „impresionism ordonat” pe firul, mai mult sau mai puțin mascat, al unei „idei” - este limpede că viziunea tradițională asupra poeziei s-a schimbat substanțial; poemul contează, În coerența sau rupturile sale funcționale, pentru
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește În Ulise viziunea din poemele „integraliste” Într-o sintaxă, totuși, mai destinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins În acumulări de notații brute sau metaforice ale decorurilor și gesticii cotidiene: „pe bulevarde sirenele autobuzelor [...] acompaniază concertul prin fără fir”, „scrîșnesc din dinți marile cotidiane”, „agenții companiilor de afișaj primenesc rufăria zidurilor”, „se ascut zgomotele ca pumnalele”, „precupeții ridică obloanele somnului”, „strada te primește ca o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imagine” n-a fost niciodată utilizat Într-o atît de mare măsură la poetul nostru ca În Brățara nopților, unde libertatea asociativă nu cunoaște, practic, nici o Îngrădire. Pe de altă parte, Însăși „mecanica” textului, prin care un termen al ecuației metaforice atrage... automat după sine o nouă Înlănțuire metaforică, orientează spre același procedeu. După cum predominanța imaginarului nocturn și culoarea onirică a unor imagini, introducerea frecventă a visului În spațiul asociativ Îl situează pe autorul Brățării nopților În aceeași arie de rezonanță
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atît de mare măsură la poetul nostru ca În Brățara nopților, unde libertatea asociativă nu cunoaște, practic, nici o Îngrădire. Pe de altă parte, Însăși „mecanica” textului, prin care un termen al ecuației metaforice atrage... automat după sine o nouă Înlănțuire metaforică, orientează spre același procedeu. După cum predominanța imaginarului nocturn și culoarea onirică a unor imagini, introducerea frecventă a visului În spațiul asociativ Îl situează pe autorul Brățării nopților În aceeași arie de rezonanță. Cu toate acestea, scrisul lui Voronca nu atinge
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca o frontieră”, „arc voltaic surîsul și În gest amnar”, „devastează-mă ca pe o casă / de economie”, „ce rar album de timbre marea mediterană”), majoritatea versurilor din Plante și animale se Înscriu Într-un regim imaginar mai destins: supraaglomerarea metaforică din cărțile precedente (excepție face doar poemul Floare a aerului zăpadă, În prelungirea imnurilor din Ulise) aproape că a dispărut, fraza a cîștigat În fluență. Simplitatea naivă a desenelor lui Brâncuși ce Împodobesc ediția princeps se armonizează perfect cu substanța
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ritmica melodică a frazei”, presupunînd un tratament fantezist al lexicului, ce atrage atenția asupra cuvîntului Însuși, cu o sintaxă discontinuă, adesea eliptică, opusă „ordinii tradiționale a frazei”, cu un ritm apropiat de cel al poeziei și avînd o puternică Încărcătură metaforică. Sub acest ultim aspect, - al caracterului figurativ al limbajului - proza poetică a lui Voronca poate fi apropiată chiar, cu suficiente argumente, de tehnica suprarealistă, pusă În mișcare de „stupefiantul imagine” (Aragon) Întemeiat, după expresia lui André Breton, pe „gradul de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dintre obiecte distanțate de convenția realistă. În prelungirea unor mai vechi considerații ale sale, poetul francez va face mai tîrziu niște afirmații ce ni se par valabile În mare măsură și pentru modul cum Voronca Își concepe poemele: „Numai declicul metaforic ne pasionează: doar prin el putem acționa asupra motorului lumii. Cuvîntul cel mai exaltant de care dispunem e cuvîntul CUM, fie că acest cuvînt e rostit sau tăcut. De aceea, vom respinge cu dispreț reproșul ignar ce i se face
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prezență o specifică mixtură de poem și program de creație, amintind, acesta din urmă, de publicistica militantului avangardist. Cum s-a putut vedea Însă, chiar În textele-manifest, adeseori expresia nu e a unui teoretician propriu-zis, ci se Înfățișează ca aproximare metaforică a „ideii”, fiind asumată de o voce individualizată, ce se vrea exponențială. Poemele În proză conservă astfel de urme ale unei poetici mai explicite, dacă nu străină de atmosfera generală a operei (Întrucît e conturată cu instrumente similare celor din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca tot atîtea răspunsuri. A deștepta și a răspunde devin, pe mari suprafețe ale poeziei, nucleele verbale În jurul cărora se construiește viziunea metamorfozelor provocate În universul exterior de impactul cu „undele” vieții lăuntrice, fie numite direct, fie reprezentate prin „delegați” metaforici. Un fragment din Brățara nopților, XII, pune Într-o grăitoare relație această așteptare / provocare a răspunsului, cu actul convocării tuturor semnelor universului În poem, dinspre cele patru puncte cardinale, Întru realizarea marii sărbători cosmice: Cheamă de la apus Împărțitorul de semne
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
distanțarea ironică de sursă laforguiană) supraîncărcîndu-și discursul cu comparații adesea insolite, dar și cu mai facile metafore in praesentia. În cazuri extreme, precum În strofa citată și de E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, fiecare expresie directă Își găsea dubletul metaforic, fapt ce justifica afirmația amintită a criticului, privind acea „facilitate aproape prodigioasă de a se exprima În comparații și imagini” care, „se anulează tocmai prin acumulare”. Se poate spune deci că sămînța ideilor avangardiste În materie de „construcție nouă” a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
loc, altfel spus, o remodelare a „obiectelor” tradiționale În tiparele noii sensibilități, Îmbogățite cu date inedite. Dacă extensiunea universului imaginar spre toposurile „metropolitane” era o noutate relativă (simbolismul familiarizase publicul cu ea), mai șocantă putea să apară introducerea În relația metaforică vizînd, bunăoară, „sentimentul naturii” sau erosul, a unor termeni mai mult sau mai puțin prozaici, din sfera cotidianului citadin și din recuzita „mașinistă”. A spune femeii iubite: „Părul tău a spălat atît de chimic orele”, sau: „Te port În mine
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
urma urmelor, ceea ce tulbură canalele de receptare obișnuite este, În asemenea cazuri (și scrierile ulterioare ale lui Voronca le vor oferi cu nu mai puțină insistență), gradul de arbitrar al asocierilor, foarte relativă, adeseori, echivalare a obiectului cu replica sa metaforică, acoperire doar parțială a cîmpurilor semantice ale celor doi termeni; adică tocmai ceea ce, În chip programatic, teoreticianul Voronca ceruse imaginii ca alianță de elemente cît mai Îndepărtate Între ele. O astfel de procedare Îl va contraria, de exemplu, chiar și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, Încă În aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot În legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin Înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat În baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie Dolores Toma, oprit la descrierea unui obiect, Îl consideră din mai multe puncte de vedere, dînd mai multe echivalente, parțial sinonime”. În mic, e foarte frecventă bunăoară dublarea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Ulise, 1) - alternează cu (sau se structurează treptat În) imnurile ce punctează din loc În loc suita poemelor, concentrîndu-și „calea lactee de imagini” În jurul cîte unui singur element tematic, apărut În discurs prin hazardul asocierilor, dar declanșînd imediat o Întreagă serie metaforică ce plasează obiectul În relații extrem de ramificate. Așa sînt „imnurile” Închinate ceaiului, cartofului, oglinzilor. În partea a cincea a poemului („Te oprești la vînzătoarea de legume...”) abundent enumerativă, momentului numirii (metaforice) a cartofului, În seria „legumelor”, generează acea stare de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prin hazardul asocierilor, dar declanșînd imediat o Întreagă serie metaforică ce plasează obiectul În relații extrem de ramificate. Așa sînt „imnurile” Închinate ceaiului, cartofului, oglinzilor. În partea a cincea a poemului („Te oprești la vînzătoarea de legume...”) abundent enumerativă, momentului numirii (metaforice) a cartofului, În seria „legumelor”, generează acea stare de exaltare caracteristică imnului sau odei: și iată fața de hristos chinuit a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului albe netede ca tuburi rădăcinile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
am limpezimea tăcerea ta fruct al țărînei asemeni cu țărîna... În schimb foarte caracteristica secvență imnică a oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la Început pînă la sfîrșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat Într-o Întinsă serie metaforică: oglinda (atît de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine astfel spațiul ideal pentru sugestia interferențelor eu-univers, topos În care imaginea eului și imaginile lumii se pot Întîlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
busuioc sunt oglinzi prinse cu agrafe sunt oglinzi care nu se văd deloc cum În oceanul atlantic curenții calzi cum În glasul tău se umflă păuni cum În piersică sîmburele cum sub trăsnetul crengilor În pădure tăcerea. O asemenea „macrologie” metaforică poate fi Întîlnită, pe spații mai Întinse ori mai reduse, și În alte volume. Un caz tipic e, bunăoară, poezia Floare a aerului zăpadă, din Plante și animale, avînd aceeași structură de „odă” ca „temă cu variațiuni”, pentru ca În Incantații
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
insolită a unor termeni. Căci ele cumulează, cum se poate ușor observa, un număr foarte mare de elemente cu funcție determinativă pentru nucleul imagistic, dar care, la rîndul lor, intră, fiecare, În noi lanțuri asociative, Încît textul primește o Încărcătură metaforică, neobișnuită. Și se Întîmplă, astfel ca, de la un punct Încolo, interesul cititorului să fie acaparat de chiar acest spectacol al punerii În relație. „Conținutul”, „ideea”, „starea de spirit” ca atare rămîn În plan secund: de pe semnificat, atenția se deplasează asupra
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atenția se deplasează asupra mișcării zigzagate a semnificantului. Un fel de nerăbdare barocă și manieristă, o caracteristică instabilitate, un sentiment al provizoratului și tranzitoriului pot fi descifrate peste tot În scrisul lui Ilarie Voronca - „miliardarul de imagini”. Abia coagulat, sîmburele metaforic germinează În acea luxurianță „tropicală” a discursului, ce antrenează, parcă mereu nesatisfăcut În imperialismul său, noi și noi aluviuni verbale. Cum am mai observat, descripția și notația „impresionistă” manifestă mereu tendințe centrifuge: tentația „demonului analogiei” este prea mare pentru ca poetul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cît mai multor raporturi și analogii posibile Între evenimente, stări și obiecte, rămîne evidentă reminiscența „canavalei” pe care se țese discursul liric și pe care o „traduce” imagistic. Comoditatea relativei linearități a cadrului ideatic-descriptiv e Însă larg compensată de performanțele metaforice ce tind spre o anume independență față de acesta, cerînd considerare În sine și un statut ambiguu, Între imaginea-mijloc de expresie și limbajul intranzitiv, autoreferențial. Ruptura nu e deci totală și gustul nebaroc al descripției ingenios travestite În discursul a cărui
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ilustrînd din belșug expansivitatea „asociaționismului”, „beția de imagini”. Acesta a fost, de altminteri, și aspectul cel mai frecvent la apariția fiecărei culegeri din poemele sale, cînd cu admirație, cînd cu serioase rezerve. Expresii ca „delir metaforic”, „delir imagistic”, „beția de metaforică”, „uluitor bric-a-brac de vorbe, metafore și imagini”, „abundența imaginilor” etc. revin mereu În comentariile epocii, putînd fi sintetizate, sub unghiul judecății de valoare, Într-o formulă a lui Pompiliu Constantinescu, pentru care, la Voronca „excesul Însușirilor sale este contrariat de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
eforturi neobișnuite. Nu-i vorbă că, În chiar cazul acelei „métaphore filée”, În care Michael Riffaterre vede un procedeu tipic suprarealist al semiozei, arbitrarul poate fi În cele din urmă redus printr-o considerare atentă a sintaxei ce leagă seria metaforică de contextul secvenței; iar pe de altă parte, multe dintre imaginile suprarealiștilor celor mai notorii ca Breton și Eluard, sînt recunoscute a nu depăși - lucru de altfel, firesc - statutul unor metafore „clasice”. Dacă are, ca suprarealiștii‚ un adevărat cult pentru
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
este cu atât mai clar marcată în cazul poeziei, cu cât, pentru multă vreme, aceasta a fost identificată exclusiv cu unul dintre avatarurile sale; este vorba de acel curent dominant în decursul secolului XX, un curent orfic, abstracționist, metafizic, autosuficient, metaforic și purist - care „de la Baudelaire la suprarealism”, trecând prin Mallarmé și Valéry, a știut să-și impună mai eficient, o vreme, programul teoretic. La un examen mai atent nu poate trece neobservată împrejurarea că, de fapt, în decursul aceluiași secol
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]