2,951 matches
-
literar ce caracterizează epoca actuală. Studierea și înțelegerea lor impun schimbări la nivelul instrumentelor interpretative, al criticii literare. Devenirea spectaculoasă a disciplinei, modificarea permanentă a perspectivei teoretice, a direcțiilor și criteriilor de apreciere, precum și perfecționarea investigației vor fi analizate în Metamorfozele criticii europene moderne (1975). Diversificarea școlilor critice începuse încă a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când opera era socotită un complex de sensuri criptice, a căror deslușire impunea interogarea din perspective și cu procedee multiple. Prezentarea criticii sociologice
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
Farsa tragică, București, 1970; Literatura europeană în epoca luminilor, București, 1971; Profiluri literare, București, 1972; Jurnal de cărți, I-VII, București, 1973-1998; Noul Roman francez. Preludii la o poetică a antiromanului, București, 1973; Cultura europeană în epoca luminilor, București, 1974; Metamorfozele criticii europene moderne, București, 1975; ed. 2, București, 1998; Lecturi și sisteme, București, 1977; Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; La Civilisation des livres. Littérature roumaine, littérature européenne, București, 1986; Preludii
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
Literatura europeană modernă, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Edgar Papu, „Bertolt Brecht”, GL, 1966, 37; Adrian Marino, Noul Roman sub acuzație, CRC, 1968, 32; Marcel Duță, Farsa tragică, RITL, 1971, 4; Marian Papahagi, „Noul Roman francez”, TR, 1974, 12; Nicolae Balotă, „Metamorfozele criticii europene moderne”, RL, 1976, 12; Darie Novăceanu, Barochus maniera, RL, 1981, 35; Irina Mavrodin, Portret la o aniversare, RL, 1986, 12; Stan Velea, O sinteză românească despre clasicism și baroc, T, 1986, 12; Răzvan Voncu, Noi, românii, suntem condamnați
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
Nicolae Manolescu, postfață Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1994. Traduceri: Luigi Pareyson, Estetica. Teoria formativității, pref. trad., București, 1977; André Helbo, Michel Butor. Spre o literatură a semnului, precedat de un dialog cu Michel Butor, pref. Adrian Marino, Cluj-Napoca, 1978; Murilo Mendes, Metamorfozele, pref. trad., București, 1982; Luciana Stegagno Picchio, Literatura braziliană, postfața trad., București, 1986; Eugenio Montale, Poezii, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 1988; Rosa Del Conte, Eminescu sau Despre Absolut, pref. trad., cuvânt înainte Zoe Dumitrescu-Bușulenga, postfață Mircea Eliade, Cluj-Napoca, 1990
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
Prezențe lirice, RL, 1989, 45; Valentin Tașcu, Jocul poeziei și al întâmplării, ST, 1989, 11-12; Victor Felea, „Narațiuni întâmplătoare”, TR, 1990, 9; Traian T. Coșovei, Gramatica răbdătoare, CNT, 1991, 45; Aura Christi, Mărturisiri fără margini, CNT, 1994, 46; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 54-56; Geo Vasile, Acatist în contra literaturii leneșe, LCF, 1998, 8; Horea Poenar, Ipostaze diferite ale poeticului, ST, 1998, 2-3; Ioan Țepelea, O conștiință poetică modernă, „Unu”, 1998, 10-11; Poantă, Dicț. poeți, 148-150; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Augustin Pop. Frecventează cenaclul literar al revistei „Echinox”, fiind și redactor al acesteia. După licență (1976) lucrează ca profesor de limbile română și franceză la Moisei și Borșa, în Maramureș. În cadrul activității didactice, inițiază experimente creative, îndrumă activitatea cenaclului literar „Metamorfoze” de la Casa Pionierilor din Borșa (1985-1989). În 1990, timp de câteva luni, este inspector școlar și redactor la revista „Măiastra” (Baia Mare), apoi, întors la Cluj-Napoca, e angajat redactor la Editura Dacia, unde rămâne până în 1998, când trece secretar de redacție
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
marchează calea afirmării unui poet „rând pe rând grav, autoironic, ireverențios, melancolic, îndrăgostit perpetuu, dar și sarcastic și ludic” (Mircea Zaciu). Poemele, diferit dimensionate - între compoziția amplă sau aceea artizanală apropiată de haiku - configurează și transcriu graficul unei dinamici spirituale, „metamorfozele” vocii poetice și ale tehnicilor care îi individualizează timbrul. Întemeindu-și poezia pe forța imaginilor, pe capacitatea lor de reprezentare, P. scrie poeme de notație fulgurantă și de viziune, rod al unei mari acuități perceptive și al unei remarcabile inventivități
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
ambițioasă, care își propune să epuizeze semnificațiile personalității creatoare eminesciene, așezând-o în context universal. Adept al metodei genetice de factură ideologică, P. cercetează sursele autohtone și străine care au fertilizat gândirea eminesciană. Aceeași metodă este utilizată și în Eminescu. Metamorfozele creației (1985), unde interpretul intenționează să descifreze devenirea creației eminesciene, să releve osmoza acesteia cu biografia, precum și locul, originalitatea poetului în mișcarea romantică de pretutindeni. În cea din urmă componentă a acestui triptic, Eminescu. Limbajul simbolic (1989), se analizează oniricul
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
Camil Petrescu, București, 1972; Orele albastre, București, 1981; Eminescu. Originile romantismului, București, 1983; Neamul Basarabilor, vol. I: Cei care am fost, București, 1984, vol. II: Sub soarele pământului, București, 1987, vol. III: Și care am văzut sfârșitul, București, 1998; Eminescu. Metamorfozele creației, București, 1985; Dromichet. Semnul nemuririi, București, 1988; Eminescu. Limbajul simbolic, București, 1989; Cărbune și diamant, București, 1990; Istoria literaturii române. Note de curs , I-IV, București, 1990-1992; Apocalips, București, 1991; Naturi catilinare, București, 1997; Venirea Androginului, București, 1998; Casa
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
București, 1975, Danton, pref. edit., București, 1991. Repere bibliografice: Sasu, Progresii, 20-24; Gh. Bulgăr, Date și sugestii, FLC, 1983, 48; Roxana Sorescu, Două studii de eminescologie, VR, 1984, 3; D. Micu, Noi studii eminesciene, VR, 1985, 10; Ion Dur, „Eminescu. Metamorfozele creației”, „Revista de filosofie”, 1986, 2; Vasile Spiridon, Romanul începuturilor, SLAST, 1989, 36; Micu, Ist. lit., 498, 780. D.V.
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
cont., 221; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 85-97; Călinescu, Ist.lit. (1941), 832, Ist. lit. (1982), 916; Vianu, Opere, V, 254-255, IX, 355-360; Streinu, Pagini, V, 173-187; Șerban Cioculescu, „Raite prin țară”, RFR, 1944, 7; Brădățeanu, Istoria, II, 60-61; Manolescu, Metamorfozele, 85-91; Leon, Umbre, II, 225-230; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 391-394; Corbea-Florescu, Biografii, II, 247-252; Maftei, Personalități, II, 197-199; Micu, „Gândirea”, 934-938; Băncilă, Portrete, 94-97; Simion, Scriitori, IV, 5-10; H. Zalis, Apropierea de Ion Petrovici, LCF, 1995, 22; Rusu, Membrii Academiei
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
formelor fixe, versificația sonoră, impecabilă, trimit la parnasianism, de care O. se distanțează totuși prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de sânge). Visare, spleen, arome producând extazul, simboluri, analogii atestă și influența simbolistă (Vibrațiuni,Yahtul negru). Printr-o ușoară notă parodică la adresa propriei figurații simboliste, O. îl anunță pe Ion Minulescu. A cultivat cu insistență sonetul și rondelul, „poème
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
din jur/ Vuiește ca marea// Numai pustiul din mine/ Îi răspunde/ Plângând” (Singur). Sensul discursului poetic este surprinderea palpitului interior al ființei într-o lume a ideilor, a chintesențelor, în care acesta se regăsește în alte și alte ipostaze și metamorfoze. „Istovirea”, „putrezirea” („Putrezea tăcerea/ Din copaci în jos/ Până în noaptea pământului/ Și mai încolo”) intră într-o dramatică relație cu metafora germinației, a perpetuării (un titlu semnificativ - Semințe de timp). Curgerea și întoarcerea, pierderea și refacerea accentuează ideea timpului ireversibil
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
unor filosofi. Actele de magie oficiate au fost, susține autoarea, de o mare diversitate: practici cu caracter oracular, practici de magie meteorologică, trimiterea bolilor, provocarea morții, uciderea simbolică (uciderea prin defixio, prin „învăluire”; directă, înjunghiere-necromanție), farmece de despărțire, luarea manei, metamorfozele, iluzionarea simțurilor, atacarea/mutilarea morților. Cartea este, totodată, un istoric al magiei și vrăjitoriei la asiro-babilonieni, unde această practică ocupa, în cadrul religiei, o „însemnată poziție”, la akkadieni, egipteni, greci, mesopotamieni. Examinarea este nuanțată, fiind consemnate oscilațiile de la o epocă la
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
care se ocupau de magie. Ample capitole prezintă apariția vrăjitorilor, inițierea lor, bestiarul demonic, plantele și ingredientele magice, instrumentarul casnic, principalele forme de magie și de farmece. O. este preocupată și de cercetarea mitologiei, ca în Mitologie comparată (1998) și Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară (1998). Primul studiu înfățișează „câteva noțiuni fundamentale ce caracterizează sistemul de reprezentări propriu modului de gândire tradițional, și anume pe acelea legate de personajele demonice”. E o abordare comparatistă, în care au pondere mitologia română
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
fixe, al sărbătorilor mobile, lunar, săptămânal etc. - sunt reconstituite toate manifestările spirituale legate de reprezentările generale ale fiecărei zile. SCRIERI: Mitologie comparată, București, 1998; Civilizația rusă. Perioada veche și modernă, București, 1998; Ipostaze ale maleficului în medicina magică, București, 1998; Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară, București, 1998; Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, București, 1999; Calendarele poporului român, București, 2001. Ediții: Simion Florea Marian, Botanică populară, pref. edit., București, 2000, Mitologie populară, pref. edit., București, 2000; Tudor
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
mai abject”, „urletele cele mai sinistre”, acestea fiind, în viziunea poetului iconoclast, „cel dintâi act poetic la care voi adera fără nici o rezervă”. Locul în care efervescența ideilor dobândește consistență estetică deplină este Castelul orbilor, poem al călătoriei onirice, al metamorfozelor și îndrăznelilor imaginative, unde granița dintre vis și realitate dispare în favoarea unei viziuni de tip mistic asupra lumii (volumul se deschide cu un moto din Meister Eckhart). Dar așa cum îi stă bine, poetul suprarealist nu continuă pur și simplu o
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
urmă funcționând și o editură, la care N. își publică placheta de debut, Cartea cu grimase (1933). La Editura unu, de care se îngrijea Sașa Pană, scoate volumul următor, căruia mai vârstnicul comiliton îi schimbă titlul din Altă planetă în Metamorfoze (1934). În 1936 proiectează împreună cu Victor Brauner, Pericle Martinescu și Sașa Pană revista „Antagonism”, care însă nu mai apare. Este perioada în care pictează acuarele suprarealiste destinate ilustrației de carte. Unul dintre ultimii suprarealiști români, alături de Sașa Pană și Gellu
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
plantelor”), străbătute de o umanitate generoasă („Visele mele sînt ca fructele coapte / Pentru cei flămînziți de Liniște și Adevăr”). Totuși, un întreg arsenal avangardist histrionic își găsește locul aici: umor negru, absurd, ironie parodică (În viteză, Undeva, o călătorie). Odată cu Metamorfoze poemele își precizează intenția și își asumă integral asocierea cu suprarealismul, iar în dicteul oniric nu lipsește inserția de realitate brută, ceea ce devine și mai evident în versurile din Spre țara închisă în diamant. Specială este înclinația spre asocieri imagistice
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
trubadurescă pentru femeie, versul conservând unele irizări suprarealiste. Câteva culegeri de versuri din anii ’80 - Păsări de fum (1982), Arbori cu aripi de harfe (1986), Fata pescărușului (1988) - readuc în atenție un poet substanțial. SCRIERI: Cartea cu grimase, Craiova, 1933; Metamorfoze, București, 1934; Spre țara închisă în diamant, București, 1937; Femeia de aer, București, 1943; Moș Ioniță Făt-Frumos, București, 1956; Cartea cu oglinzi, București, 1962; Să ne iubim visele, București, 1967; Stăpâna viselor, pref. Miron Radu Paraschivescu, cu un portret de
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
0,3% Asistența socială pentru păturile vulnerabile 1,1% Starea agriculturii 1,0% Democratizarea societății postcomuniste 1,9% Înviorarea economiei țării 2,7% Oportunitatea de a realiza propriul interes 1,4% Relațiile dintre populația dominantă și minoritățile etnice 0,4% Metamorfoza culturală a cetățenilor 0,4% Libertatea credinței 1,0% Dezvoltarea locală 0,8% Realizările democratice 4,1% Stabilizarea economiei de piață 1,4% Finisarea operațiunilor militare În regiunea Nistrului 0,4% Alte opinii 1,1% Nimic 48,2% Nu știu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
colective Eminescu după Eminescu (1978), în care sunt incluse comunicările prezentate la Colocviul organizat în 1975 la Paris, și Comparatismul azi (2000). Din 1990 perspectiva comparatistă se extinde și se adâncește în lucrările lui P. În Teme, motive, mituri și metamorfoza lor (1990; Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române) el abordează, mai întâi din punct de vedere teoretic, problematica unei ramuri importante a criticii literare, tematologia sau Stoffgeschichte, disociind între temă (domeniu general-abstract), motiv (concretizare a temei sub un aspect tipic) și
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
personaje (în colaborare cu Claude Pichois), București, 1976; Clasicism și tendințe clasice în literatura română, București, 1979; Dicționar de literatură română, Scriitori, reviste, curente (în colaborare), București, 1979; Scriitori și direcții literare, I-II, București, 1981-1984; Teme, motive, mituri și metamorfoza lor, București, 1990; Despre timp și spațiu în literatură, București, 1994; Curente literare românești și context european, București, 1998; Din povestirile lui Anton păduraru, Craiova, 1998; Poeme simple (1942-1945), Craiova, 2000; Comparatismul azi - Le Comparatisme aujourd’hui - The Comparatism Today
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
28; Constantin Ciopraga, „Clasicism și tendințe clasice în literatura română”, LL, 1980; Al. Săndulescu, O carte despre clasicismul românesc, RMB, 1980, 30 septembrie; Mihai Dascal, Critica universitară, RL, 1981, 45; Piru, Ist. lit., 546; Dan Simonescu, „Teme, motive, mituri și metamorfoza lor”, ALA, 1991, 83; Satco-Pânzar, Dicționar, 173-174; Lucian Chișu, Eseistica literară neeuclidiană. Dim. Păcurariu despre spațiu și timp în literatură, L, 1995, 15; Toma Grigore, Incursiuni în literatura română, Craiova, 1995, 154-156; Nicolae Rotund, Dialoguri indirecte, Constanța, 1996, 165-174; Nicolae
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
41; Aureliu Goci, Dizolvarea satului tradițional și eșecul proprietății, „Ecart”, 2001, 157; Geo Vasile, „Destrămarea” vs. „Desfășurarea”, CNT, 2002, 11; Petre Isachi, Anatolie Paniș despre o nouă comedie a destrămării și a supunerii, „13 plus” (Bacău), 2002, 5-6; Cristian Măgură, Metamorfoza infernurilor, RL, 2002, 40; Liviu Antonesei, Cazul Anatolie Paniș, „Timpul”, 2002, octombrie. D.Mc.
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]