1,344 matches
-
lipsă de măsură în toate care, pentru a-l parafraza, le sînt comune cu pensionarii azilelor. Încercați să vizualizați concret imaginea propusă de el: mii de bărbați transformați instantaneu în femei, mii de uniforme sobre, de pantaloni ajustați pe picior metamorfozați într-o mare de fuste fluturînde în toate cele patru vînturi și veți înțelege nu atît absurditatea, cît secretul spaimei depuse în această noțiune de mulțime. Spaimă și de lupta dintre sexe, și de pierderea sexului, cel masculin, se înțelege
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un caracter esențial, anume acela de a fi format adunări în care indivizii se înghiontesc, se măsoară din priviri unii pe ceilalți, acționează în mod personal unii asupra celorlalți. Acest caracter dispare cînd partidul, fără a-și da seama, se metamorfozează în public. Publicul este o mulțime imensă, dispersată, cu contururi nedefinite, în permanentă schimbare, și în cadrul căreia unica legătură este cea de natură pur spirituală, dată de sugestiile la distanță, operate și suferite de către și prin publiciști. Uneori se ivește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
excerbat, într-o exagerată iubire pentru propriile lor persoane. Să mergem mai departe. O întreagă serie de mimetisme, de jocuri de imitație au o funcție analogă. Clovnul și cine nu este clovn într-un moment sau altul al existenței sale? metamorfozează o situație tensionată, tragică chiar, în situație comică. Bufonul înșeală cenzura. Pe un ton glumeț, el proferează adevăruri pe care curtenii nu îndrăznesc nici măcar să le murmure. Dintr-o trăsătură crudă de condei, uneori rizibilă, caricatura reproduce o idee sau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
astfel încît să fie ocolite rezistențele ideologice și afective ale evreilor. Nici măcar transmiterea lor într-un cerc restrîns, cel al Leviților, de-a lungul mai multor generații. Incubația prezintă o consecință cu mult mai remarcabilă: preceptele și ideile profetului se metamorfozează în credință, în tradiție. "Și tocmai această tradiție a marelui trecut a lucrat din umbră, a dobîndit din ce în ce mai multă putere asupra minții oamenilor și a reușit să transforme divinitatea lui Iahve în cea a lui Moise și să reînvie religia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
-ul, pentru colonizarea lumilor, mutația dirijată a pământenilor destinați să se adapteze unor medii diferite: pantropia. Un bun exemplu al acestui procedeu ni-l oferă nuvela lui Paul Anderson Call Me Joe / Jupiter și centaurii (1957), în care pământenii sunt metamorfozați încât să reziste condițiilor de viață de pe uriașa planetă gazoasă. 3.2. Clonele și problemele identității Cele mai interesante aspecte propuse de SF prin această tematică a clonării sunt problemele legate de identitate și originalitate. Am văzut cum, în Minunata
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
stilului, verismul cadrului și cursivitatea dialogului. În romanul Pelagră, partea a doua a trilogiei Oameni la pândă, ce urmărește a fi o frescă a satului românesc interbelic, tendenționismul subzistă, mai ales în construcția personajului principal, același Simeon Armașu, acum complet metamorfozat într-un arivist fără scrupule. Și inginerul Andrei Moga, din Reptila, este tentat să se cațere în vârful piramidei, dar este dezgustat în cele din urmă de compromisul moral. Alături de romanul intelectualului, există aici un roman de șantier, un roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
Campbell se referă în special la faptul că deși Casa Albă a afirmat natura fără precedent a atacurilor de pe 11 Septembrie, în cadrul "războiului împotriva terorismului" s-a recurs la practici mai vechi din politica externă; în cuvintele lui, s-a metamorfozat în Războiul Rece (1999: 17). "Această întoarcere la trecut arată că avem alte ținte inamice, alți aliați, dar aceeași structură de a ne raporta la lume prin politica externă" (2002a: 18). Cynthia Weber (2002) argumentează asemănător, sugerând că atacurile de la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
barthesiană a noțiunii de „antimodern”. Este vorba despre tînărul Roland Barthes, fascinat În anii ’40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe de altă parte, putem vedea În antimoderni o replică a postmodernilor. Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat În istoric al ideilor, demontează În primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e - poate ar fi bine să ne gîndim că nici stînga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tîmpă și mult cabotinism; poate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o identitate falsă, datorită căreia este în măsură să facă descoperiri cu consecințe întotdeauna complexe: Mercur, în Amphitryon - de la greci până la Molière sau Kleist -, sau Clarin, într-o piesă mai puțin cunoscută a lui Calderón, El Mejor enconto Amor, unde, metamorfozat în maimuță, surprinde faptele lui Leporello. Simulare sau substituire - iată două procedee legate de schimbările identitare la care se apelează în cazul operațiilor de supraveghere, ludică sau nu. Ele se înscriu în aceeași sferă ca și practicile travestirii, atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mai adesea, de strategie. Dacă vrei să supraveghezi, să spionezi, să cercetezi în voie, trebuie să-ți schimbi înfățișarea, uneori și sexul, să accepți roluri subalterne - proceduri necesare, frecvente în asemenea cazuri. Travestirea implică, așadar, o metamorfoză observată de către spectatori, metamorfoză ale cărei forme de manifestare, mai mult sau mai puțin evidente, depind de opțiunea regizorală. Unii regizori se mulțumesc să marcheze „transformarea” doar prin câteva semne, tocmai pentru a sublinia artificiul procedeului; alții, dimpotrivă, sporesc detaliile, insistând asupra travestirii ca
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care îl voi numi microtemă. Microtema prezintă într-un centru de maximă importanță al operei, de obicei chiar în mijloc, o variantă minusculă, concentrată, a subiectului dezvoltat în întregul compoziției. Microtema cărții de rugăciune în relația sa cu brațul copilului metamorfozează subiectul spiritual al operei în acțiunea vizuală concretă. Un alt exemplu de microtemă, chiar mai izbitor, poate fi întâlnit în decorația pictată a unei cupe, aparținând pictorului grec Duris (figura 44). O vedem pe Atena turnându-i vin lui Hercule
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
să picteze rețele. Pictarea acestor diagrame, spune ea, s-a bucurat de deplina considerație datorită ruperii cu tradiția picturală. Rețeaua a ridicat o barieră care a izolat artele vizuale într-un „domeniu al vizualității exclusive”. Era o fortăreață care se metamorfoza într-un ghetou. „Niciodată”, declară ea, „explorarea nu ar fi putut să aleagă un teren mai puțin fertil”. Sterilitatea estetică a acestor diagrame i-a tentat pe unii artiști să devină suspicioși față de orice schemă compozițională - o neînțelegere care se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tramvaiele și mașinile ca niște mistreți negri sau ca niște diligențe cu bandiți: Când m-am urcat apoi în autobuz/ Murise dimineața la havuz/ Tot așa se-ndepărtau cu toate/ Tramvaiele algebric legănate". În poezia lui Leonid Dimov, obiectele se metamorfozează ca la suprarealiști; dar fără să-și piardă, parcă, determinările reale. Asistăm, mai ales în volumul "A. B. C.", volum de selecție la o evoluție de la formula barbiană, de la simbolistica încifrată, la formula alegorică a horelor argheziene; de la lumea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și în volumul "Vine iarba". Treptat, aflăm de-a lungul poemului, cum că Manimazos este muritor și ca orice flăcău de rând păzește șarpele, după obiceiul din Tracia, ca să-l surprindă în ziua primenirii, moment în care Manimazos se va metamorfoza, din trupul lui va crește pământul și iarba Traciei. În lumea Traciei rezistă numai cei puternici, cei neputincioși și bicisnici dispar. Manimazos își va alege fecioara, încercându-și arcul menit să prăsească în inima crăiesei pe viitorii viteji ai Traciei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu fim, să nu fie"; orice este posibil, repetă obsesiv poetul, atâta vreme cât harul este divin ("Coboară Doamne stelele joase/ pe coasta mea de colivie"). Nichita Stănescu încearcă o resacralizare a universului, totul cuprins într-o unitate: floare, frunză, iarbă. Universul metamorfozat pe plan fizic și spiritual dă sentimentul pierderii echilibrului, generând desprinderi și întrupări, împerecheri concretizate în diverse atitudini poetice. Distingem la N. Stănescu o anumită ținută clasică, contemplativă; alteori este sentimental și liric, mimând jocul arghezian sau pe Geo Dumitrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu numai din misticii daci, dar și din arhitecții Romei, constructori de poduri și apeducte".3. Versurile poemului dezvăluie o energie uriașă și o viață secretă. Duhul fântânii cuprinde toată ființa "Duhul fântânii mi-a intrat în oase". El se metamorfozează într-o femeie îmbrăcată într-o mantie aprinsă și momentul este straniu: "Și trebuie să taci să nu se prăbușească/ Ora este aleasă ", adică există un singur moment când fântâna este bântuită de flăcări purificatoare. Fântâna spre care se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
domeniul mentalităților. Mai mult, din cauza întrebuințării lui abuzive, căpătase și o nuanță ironică: cine își schimba des maniera, sentimentele, atitudinile și moravurile era numit „transformist”. Astfel, într-un roman apărut la începutul perioadei interbelice se poate citi: „- Ce repede se metamorfozează un intelectual într-un Don Juan... Ești un adevărat transformist, dragul meu...” 3) Abilitățile literare sau tendințele de înnoire erau caracterizate, chiar și mai încoace, prin același cuvînt. De aceea, amintind de Jean Cocteau, un critic găsea potrivit să-l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
uneori turnură de întreceri. Nu sînt citate fragmente din alocuțiuni, e însă ușor de imaginat substanța și sensul, ținta lor: elogiul. Banchetul a avut și o componentă culturală. „N au lipsit nici de data asta manifestările spritualo-literare”, scrie, pretențios, participantul metamorfozat în reporter. Spre ilustrare, el dă „cîteva mostre” de „quatrene epigramatice”, cinci în romînește și unul în franceză. Două din cele romînești sînt semnate Ap. , adică Gh. D. Apostol (1886-1971), poet de factură semănătoristă care debutase editorial în 1918. Primul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cultivă perfect lucid eul liric îi permite să întârzie, vizual, olfactiv sau tactil, asupra fiecărui element din proximitatea sa. Pe măsură ce el pare a se adânci în lene, obiectele și ființele care îl înconjoară se încarcă, dimpotrivă, cu energie și se metamorfozează într-un mod absolut fermecător. Procedeele recurente de transfigurare sunt antropomorfizarea (în dulap se ascund "dulci farfurii cu sufletul ca roza/ de parfumat", "cuțitele vorbesc de mărul acru", "îmbătați de-azur și izuri/ bat cu capu-n geamuri triste/ bâzalăii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Și nu ne duce în ispită/ Cu ei, ci poartă-ne sublim/ Ca-ntr-o caleașcă infinită/ Spre-un cer ținut de-un serafim" (Rugăciune). Chiar și reprezentanta așa-zicând genuină a feminității care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
duce în ispită/ Cu ei, ci poartă-ne sublim/ Ca-ntr-o caleașcă infinită/ Spre-un cer ținut de-un serafim" (Rugăciune). Chiar și reprezentanta așa-zicând genuină a feminității care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică poemele în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atât răul sublimat, cum am văzut, în act poetic, cât răul să îi spunem poietic. Altfel spus, suferința cuvintelor, chiar și a celor în stare embrionară, abrutizate, torturate de utilizatorii incapabili a le percepe esența sacră și de a le metamorfoza în poezie: "carele cerului/ scârțâie/ sub povara cuvintelor/ cu mâinile legate/ cuvintelor/ trăgând la galere/ cuvintelor/ nerostite încă de oameni/ purtate pe brațe/ de necunoscutele puteri/ ale îngerilor" (Invazia lăcustelor). Nici agonia regnurilor din lumea naturală (Taina prefacerii în amintire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
salamandra cu o mie de părți/ să se preschimbe/ într-o femeie cu o umbrelă". Mă încăpățânez să îl contrazic: în cele mai bune pagini din Măști, reportaje, peisaje, utopii, "femeia cu o umbrelă" în care, pentru autorul lor, se metamorfozează însăși Poezia chiar există. Referințe critice (selectiv): Adrian Alui Gheorghe, în "Convorbiri literare", nr. 4, aprilie 2000; Bogdan Crețu, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 2000; Dan Bogdan Hanu, în "Convorbiri literare", nr. 9, septembrie 2001; Emanuela Ilie, în "Cronica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
forțele cosmice vegetative, animale și psihice se dezvoltă progresiv. Filosoful austriac împarte copilăria și adolescența în perioade de cîte șapte ani. La încheierea primei perioade, structura organismului copilului este încheiată, iar forțele "eterice", care au stimulat alcătuirea acestei structuri, se metamorfozează în forțe de învățare. Copilul este acum apt să intre la școală. A doua perioadă de șapte ani este împărțită în subperioade de cîte doi ani și patru luni fiecare. De la șapte la nouă ani domină tendința de imitare; de la
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de granițe cu Asia și o noțiune istorică înzestrată cu granițe schimbătoare. Este o noțiune cu chipuri multiple, pe care nu le poți supune unei supraimpresiuni fără a obține ceva nedeslușit. Europa este o noțiune a prefacerilor care s-a metamorfozat de două ori în mod cu totul uluitor de la căderea Imperiului Roman încoace, prima dată în secolul XV-XVI, iar a doua oară, exact la mijlocul secolului XX. Europa nu are unitate decît în și prin multiplicitatea sa. Interacțiunile dintre popoare, culturi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]