4,226 matches
-
epuizant, un infern de frâne și zgâlțâituri. Când am sosit pentru prima oară în New York, până și un ambuteiaj mi s-a părut interesant Astăzi, însă, trebuie să suport un ambuteiaj în New York. Îmi doresc să învăț să merg cu metroul. Am încercat Oricât m-am concentrat, m-am trezit întotdeauna ieșind într-un canal de pe Duke Elington Boulevard, cu un capac deasupra capului. Nu mă pot descurca prin New York și pace... M-am uitat la ceas. Stăteam transpirând și înjurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întors pe dos. Poate că și Manhattan-ul va arăta într-o bună zi la fel - zgârie-fundul-pământului, zgârie-centrul pământului, o sută de etaje sub pământ E aproape sigur că newyorkezii nu-tocmai-mondeni și-au găsit adăpost în canalele colectoare și în tunelul metroului. Ei și-au găsit Ei și-au găsit mici ogeacuri acolo jos, cu paturi și scrinuri Banii i-au împins în jos... În jurul meu doar penurie de femei, mutre bărbătești, capete tunse, halci înfășurate în piei ca niște scafandri autonomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
li se mișcă în gură. În spate, mult mai sus, o femeie voinică doarme întinsă pe suprafața plană sub o foaie de nailon împăturită. Seamănă cu un raportor. În Manhattan, declasații trăiesc sub pământ, în tunelurile pe jumătate construite ale metroului. Aici își fac apariția pe la pervazuri și streșini. Cât de ciudat e că permitem banilor să ni se bage în felul ăsta pe sub piele... În noaptea asta, prin cvartalele de locuințe sociale (parcă tranzistorul lui Dumnezeu, uitat deschis, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am mai descoperit că Selina plătise hotelul și cheltuielile aferente plus încă treizeci de dolari, bani de băutură, cu o fată bună ce era. Primejdia care mă amenințase la JFK încetase. Am zburat cu Trans-American, ca toți ceilalți. Am luat metroul de la Kennedy până în Regatul Unit, și apoi cu un altul, de la Heathrow la Queensway, am străbătut mățăraia întortocheată a subteranului și am ieșit în aerul Londrei ca respirația unei guri care a mâncat carne. Martin Amis mă aștepta în verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uitasem complet și care cred că e mai călduroasă decât paltonul de cașmir, pe care am luat 215 lire de la un bătrân negustor din Portobello Road. Patru ianuarie, 1982. lumea s-a dus iar la lucru. Din trapa aromată a metroului (respirația lui are ceva din exalația fierbinte a tonetei cu hamburgeri și aroma umedă ca de covor a unei gustări indiene) oamenii ies în valuri la intervale de cinci minute, îndreptându-se preocupați, cu fețe hibernale, spre căldură și mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stației nu erau atât de aglomerate ca străzile, însă erau îndeajuns de multe corpuri încât să mă acopere în timp ce mă grăbeam, uitându-mă în jur în căutarea părului de culoarea paiului. Într-un final, am ajuns la peronul Circle Line; metroul tocmai sosea. Pentru un moment nu l-am mai văzut pe Simon și m-am speriat, dar apoi, în timp ce se deschideau ușile, am văzut un tip blond mai în josul peronului și am țâșnit din metrou, reușind să sar în vagonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am avut o mulsime de cliensi. Se mesi! Chelnerul se Îndepărtă cu o atitudine ceremonioasă. Bea Îl urmărea, amuzată. — De unde e accentul ăsta? Din Jaén? — Din Santa Colomba de Gremanet, am precizat eu. Se vede că nu prea mergi cu metroul, nu-i așa? Tata spune că metroul e plin de lume proastă și că, dacă te duci singură, te pipăie țiganii. Era să spun ceva, dar am tăcut. Bea rîse. De cum sosiră cafelele și mîncarea, m-am avîntat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mesi! Chelnerul se Îndepărtă cu o atitudine ceremonioasă. Bea Îl urmărea, amuzată. — De unde e accentul ăsta? Din Jaén? — Din Santa Colomba de Gremanet, am precizat eu. Se vede că nu prea mergi cu metroul, nu-i așa? Tata spune că metroul e plin de lume proastă și că, dacă te duci singură, te pipăie țiganii. Era să spun ceva, dar am tăcut. Bea rîse. De cum sosiră cafelele și mîncarea, m-am avîntat să mă lupt cu toate, fără nici o pretenție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bine? m-a Întrebat el. Am dat din cap că da. — Ți-a scăzut tensiunea, zise Fermín. Ia un Sugus, care vindecă orice. Ieșind din cafenea, Fermín insistă să luăm un taxi pînă la colegiul San Gabriel și să lăsăm metroul pentru altă zi, argumentînd că era o dimineață de mai mare dragul și că tunelurile sînt pentru șobolani. — Un taxi pînă la Sarriá costă probabil o avere, am obiectat eu. — SÎntem invitați de Casa de Economii pentru Cretini, mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sări În ajutor, În sfîrșit păstrînd măsura. — Vă Înșelați, stimate domn. Zorrilla e un dramaturg. Poate că vă interesează don Juan. Are multe daravere cu fuste și, În plus, protagonistul se cordește cu o măicuță. — O iau. Se Însera cînd metroul m-a lăsat la poalele bulevardului Tibidabo. Silueta tramvaiului albastru se ghicea printre faldurile ceții dese, vineții, Îndepărtîndu-se. Am hotărît să nu mai aștept să se Întoarcă și am făcut drumul pe jos, În timp ce se lăsa noaptea. Îndată am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă Bea, pierdută În acea Barcelonă a celor dezvoltați de lume, văzuse și ea aceeași imagine și Înțelesese că n-avea unde să se ducă În altă parte. 3 Începea să se Înnopteze cînd am ieșit la suprafață de pe treptele metroului. Pustiu, bulevardul Tibidabo schița o fugă nesfîrșite de chiparoși și de palate Îngropate Într-o lumină sepulcrală. Am zărit silueta tramvaiului albastru În stație, clopotul controlorului secerînd văzduhul. M-am grăbit și m-am urcat aproape cînd se punea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dinți, cu paharul de coniac alături, și să te gândești la dulceața clipei de acum și la eternitatea celei de dincolo de mormânt. Viața, ca și moartea, e o călătorie. Unii circulă cu căruța, alții merg În camionetă. Cei mai mulți călătoresc cu metroul sau cu trenul. Viața durează doar o clipă, În timp ce călătoria În eternitate nu are sfârșit. Mahmureala și fumul de trabuc aveau menirea să-l transpună În așa măsură În această viziune, Încât Noimann simțea chiar și trepidațiile roților Închipuite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și dacă tot nu găsești un taxi, vorbește cu portarul de la Serena, de pe Twenty-third, Între Seventh și Eighth Street. Spune-i că te-am trimis eu și o să rezolve el. M-am gândit să trec pe lângă el și să iau metroul, dar ideea de a călători singură Într-un vagon de metrou la unu dimineața nu era deloc Îmbietoare. —Mulțumesc, am mormăit eu, refuzând să-l privesc În ochii aceia care probabil se holbau la mine. Am luat umbrela și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
liniște. Treptat, începe să se relaxeze în acest oraș, simțurile sale punându-se în armonie cu diferitele particularități ale spațiului londonez. Oamenii par să aibă alte limite, diferite de cele de la Bombay, alte praguri pentru mânie și tulburare. Călătorește cu metroul și se forțează să nu-și țină respirația, să adopte aceeași nonșalanță ca și ceilalți pasageri care sunt azvârliți pe sub pământ în capsula metalică. Merge la cinema, se lasă scăldat în lumina albă, înfiorându-se când organistul scoate zgomote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zona cu cafenelele de pe trotuar, spre Montmartre. Parisul devine dintr-o dată foarte animat; vânzători de țigări, bărbați pe biciclete, femei elegante cu câinii lor de talie mică; cetățeni de toate felurile care se grăbesc, revărsându-se pe porțile decorate ale metroului ca niște suflete de creștini abia salvate. Orașul de acum pare să nu aibă nicio legătură cu străzile goale pe care a mers cu o seară în urmă. Fierbe de viață. Star îi cere șoferului să oprească într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viața mai dragă. Și sună micul Boc ,din trâmbița dată de babacu’ Băsescu, de nu se mai aude nimic în jur. Nici măcar sunetul prelung și dureros, al prăbușirii definitive a economiei și a nivelului de trai, în nenorocita noastră țară... Metroul din Caracal Se zice că pe timpul împușcatului, la cei din Caracal le-a venit ideea ca să construiască un metrou și în orașul lor. Bineînțeles, că pe timpul acela orice mișcă în țara asta, în materie de construcții, trebuia să aibă aprobarea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acela orice mișcă în țara asta, în materie de construcții, trebuia să aibă aprobarea și binecuvântarea celui mai tovarăș, dintre tovarășii olteni, ai tuturor timpurilor, așa că o delegație din Caracal, s-a prezentat la București pentru a-și expune proiectul. Metroul din Caracal a fost aprobat, numai că mai trebuia rezolvată o singură piedică, de natură tehnică, ce să facă pe parcursul construcției, cu pământul rezultat de la săpare. Au cerut să le fie transmisă o indicație prețioasă, în această problemă spinoasă. După
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
prețioasă, în această problemă spinoasă. După îndelungi calcule, încununate de o matură chibzuință, consilierii prezidențiali de atunci, demni înaintași ai celor de azi, au indicat ca să se sape o groapă mare, în care să se pună pământul rezultat de la săparea metroului. Și totuși metroul nu s-a mai construit, fiindcă după ce săpaseră marea groapă, rezultase parcă și mai mult pământ. Au încercat ei să-l pună în altă groapă, pe care o săpaseră și mai largă, însă iar aveau probleme cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
problemă spinoasă. După îndelungi calcule, încununate de o matură chibzuință, consilierii prezidențiali de atunci, demni înaintași ai celor de azi, au indicat ca să se sape o groapă mare, în care să se pună pământul rezultat de la săparea metroului. Și totuși metroul nu s-a mai construit, fiindcă după ce săpaseră marea groapă, rezultase parcă și mai mult pământ. Au încercat ei să-l pună în altă groapă, pe care o săpaseră și mai largă, însă iar aveau probleme cu pământul rezultat. Unii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pentru a ieși din criză, România, sub înțeleapta conducere a Marelui Cârmaci de la Cotroceni, a pornit încă din primăvară, să ia niște măsuri care parcă au fost sugerate de aceeași consilieri prezidențiali, ce și-au dat cu părerea în problema metroului de la Caracal. De fapt, acum sunt la putere fii acelora, la care nepriceperea și prostia, a reușit să fie ridicată cu eficiență deplină, cel puțin la pătrat. Apoi pe parcursul întregului an, s-a mers vorba cântecului, din greșeală în greșeală
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din sufragerie, pe podeaua din hol și pe podeaua din dormitor. Dimineața plecam împreună și luam același metrou spre serviciu. Luke avea întotdeauna pregătit discursul din stația de metrou: când cobora în centru, mă săruta în văzul tuturor călătorilor din metroul A și-mi spunea „Ne vedem diseară. E rândul meu să gătesc“. Fericire domestică! Miercuri, toată ziua, m-am simțit nasol. Dar eram obișnuită ca la serviciu să mă simt îngrozitor, așa că nu am acordat mare atenție senzației. Abia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși la țărm... se dislocaseră toate și lunecaseră în hău și se pierduseră în cerul gros, fără cer, al pustiului. Încă mai purta, pe ultimele trepte ce urcau dinspre tunelul de lumină al metroului spre gura beznă astrăzii, zâmbetul copilăresc. Bucuros să reintre în marea noapte a însingurării. Durere fericită, o clipă, cât mai durăm, o clipă, atât. Întuneric. Nu se distingea nimic. Nici case, nici străzi, nici oameni. Totul în beznă: economie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
David Minor, de pe Hawthorn(e) Street 87. O sarcină laborioasă, dar una care ar fi dat cu siguranță rezultate pozitive. Dat fiind că nu aveam această opțiune, nu puteam decât să pornesc în sens invers. Într-o duminică, am luat metroul până la Princeton Junction și mi-am petrecut douăsprezece ore în fața unui ecran de calculator, împreună cu însărcinata mea fiică și cumintele, supusul ei soț. Terrence poate nu avea cine știe ce farmec, dar era un supererou al tehnologiei și, când m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișându-mi degetele la spate. Doar așa, când și când, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune bunicul, destul de agitat. Cică metroul e plin de adolescenți cu glugă, care odată scot la tine briceagul. Tot felul de bețivani, care aruncă cu sticle și-și scot ochii unul altuia... — Ei, nu e chiar așa... — Emma, nu merită riscul ! Mai bine iei taxiul. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
haina. N-am de gând să dau iar nas În nas cu el. Pornesc aproape În fugă pe scări și nu mă relaxez decât În clipa În care mă aflu dincolo de ușile mari de sticlă de la intrare. O dată În viață, metroul vine la fix și ajung acasă În douăzeci de minute. În clipa În care Împing ușa de la apartament, dinspre camera lui Lissy se aude un zgomot ciudat. Un fel de lovituri, de bufnituri surde. Poate că Își mută mobila sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]