35,167 matches
-
chicote voluptăți/ pentru care timpul nu are dimensiuni// ninge "cum illo tempore"/ printr-un labirint imaculat cu chipul necuprins în încruntările/ zilei ce începea/ un vers medieval dezvinovățindu-se: "n-am nici o vină n-am"/ expediția mea pe cei zece metri de ogradă la marginea orașului/ prin noaptea zăpezii nu trebuia să aibă nici o/ victimă/ ca mult mai tîrziu în trei ore de santinelă să-mi împing/ pîslarii prin toate cercurile vîrstelor mele în timp ce/ prin dormitoare soldații demontau visul ca pe
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
și că, drept urmare, apăru la un moment dat și Inchiziția?... Dar celălalt adaos, civil, - Cavalerul tristei figuri, personajul tragi-comic al originei complexe?... În drum spre muzeul Prado, barocul madrilen al edificiilor vechi îmi dă senzația unei apăsări estetice grele pe metru pătrat. Pot să spun că încep să respir mai ușor abia cînd întîlnesc vreunul din blocurile americanizate din centru. Unul are fațada imensă de sticlă peste care curge silențios o pînză uriașă de apă prelingîndu-se peste siliciul scînteind în soarele
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
inocentă diversiune electopală! Șansele lui Mugur Isărescu vor crește și pentru că Iliescu a atins (ba chiar a depășit!) apogeul popularității sale, iar Stolojan e departe de-a fi un alergător de cursă lungă: după două-trei țâșniri, ca la suta de metri, el pare a-și fi epuizat totalmente mesajul. A făcut și greșeala de-a intra pe teritoriul pedeserist (afirmând ritos că nu vede nici o problemă în persistența comunismului și securismului în România), unde oricum vechii meșteri neo-bolșevici sunt de nebătut
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
autorului nostru că "Doina nu este nicidecum o producție inferioară sau marginală, ci, la o analiză atentă, o creație reprezentativă și testamentară, o capodoperă în genul ei". Dar înțelegem perfect de ce supralicitează un doctrinar legionar de astăzi această poezie în metru popular din 1870. În schimb, autorul nostru are dreptate, în eseul Eminescu și creștinismul, să dezaprobe abuzul de a supralicita dimensiunea religios creștină a operei sale. Eseul despre N. Paulescu demonstrează concepția spiritualistă a lui Paulescu. Cînd Paulescu a publicat
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
inventează acest restrîns vocabular critic, Dan Mănucă trece la interpretare. Din păcate, aceste cuvinte cu încărcătură poetică și filosofică nu au adus nimic nou în planul analizei. Spre exemplu, persistă ierarhizarea genurilor literare: "Pînă la monologul grav, din Odă (în metru antic) mai este cale îndelungată. Acum este preferat dialogul, ca formă a unei rămîneri în lume, a necesității de a comunica, indiferent cu cine. Novicele nu se poate încă detașa complet de sine, ci se află abia în stadiul desprinderii
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
și superficială - ca însăși lumea la care se raportează. Protestatarul e un măscărici, și totul nu e decît o farsă. În afară de moarte. În preajma morții, e răvășitoare fața albă, de clovn trist, a lui Jim Carrey, bolnav pe ultima sută de metri, tîrît, în cărucior, să caute vindecarea la un vraci exotic - și, întins pe masă, ca un cadavru viu, izbucnind în hohote nebune de rîs, cînd realizează că vraciul e, și el, tot un farsor... Patriotul și Omul din lună - iată
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
promo ușor deplasat pentru un festival de scurtmetraj al cărui îndemn publicitar e infinit mai tranșant: "un miriapod are sute de picioare, o soacră emite, în medie, două miliarde cuvinte, iar Ben Hur se-ntinde pe sute de mii de metri de peliculă..." La capătul acestui inventar de zerouri, concluzia-slogan se impunea aproape de la sine - "Siate brevi!" (adică "Fiți scurți!") - și mai-mai că-ți vine și ție, cronicar și spectator la cea de-a 7-a ediție a Festivalului Internațional de
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
cu Dinescu sau cu Doina Cornea? Căutarea unei legitimări prin sine și prin micul grup de suporteri i-a fost în cele din urmă fatală președintelui. Omenește vorbind, lucrurile sunt de înțeles. Să ne amintim că, până pe ultima sută de metri a campaniei electorale, nici țărăniștii, nici liberalii și nici marile personalități ale opoziției nu s-au prea înghesuit să pună umărul la victoria fostului rector al Universității din București. A fost un sprijin cam în dorul lelii, exact cât să
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
asfalt răsturnat pe trotuar. E un cablu telefonic. Țipetele lor, strigătele, îndemnurile ca la țară cerînd spații întinse, nepotrivite aici în spațiul citadin restrîns. Cablul se desfășoară lent de pe un fel de mosor gigantic de un diametru de vreo trei metri, cablul fiind încă înghețat. Aprind veseli focuri mici ca la ei, la țară, să-l dezghețe. Lăzi de fructe sparte, făcute surcele pe care unul le aduce gospodărește în brațe călcînd rar pe mijlocul bulevardului cu circulația oprită. Țărani cu
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
al acestei pegre ajunsă la ora ciocoismului atotbiruitor. Se spune că avioanele de după-amiaza nu mai decolează și nu mai aterizează la Băneasa pentru a nu strica tihna aurită a posesorilor de vile cu piscină construite la câteva zeci de metri de pista aeroportului. Se vorbește, de asemenea, de redistribuirea zonelor de influență între capii lumii interlope susținuți, firește, de aceiași tartori securiști. Unii intră la închisoare, alții sunt eliberați iar alții trecuți pe linie moartă, după cum dictează capetele neîncoronate, dar
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
trimis să consemneze evenimentul găsește o firidă anume, invadată de uriașe plete vii de culoarea aramei, pe care tîrnăcopul, eliberîndu-le, le revarsă abundent în afara criptei. Odată scoase și ultimele fire de păr dintr-o coamă măsurînd douăzeci și doi de metri și unspreceze centimetri lungime, în firidă rămîne scheletul mărunt al unei fetițe: Sierva Maria de Todos los Angeles. Miracolul e simplu de explicat, pentru un om al zilelor noastre, sau cel puțin așa i se explică reporterului: părul uman poate
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
zbor. Lucru ciudat era însă că atât numărul cât și mărimea lor creșteau mereu. În același timp crescând și numărul și panica oamenilor. Războiul le-a adus. S-au hrănit cu cadavre! șopteau oamenii. Iar ele creșteau. Aveau aproape un metru lungime și bâzâiau ca nebune. Cu ochii imenși, ca niște bolovani negricioși cu multe fațete, cât niște faruri și cu trompa scoasă-nainte se roteau nehotărâte prin aer. Înfricoșați oamenii începeau să se-ncuie prin case. Din înalt, bâzâitul sinistru
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
lumea trăgea de bucurie. Orice-ar fi fost, va afla. Și înviorându-se încă o dată din apa Moldovei, porni cu pasul grăbit spre oraș. Prin aer se simțea un zgomot nelămurit. Își înălță privirile. Un monstru înaripat de vreo trei metri trecu greoi pe deasupra zăvoiului. Adrian îl privi. Văzu cum pierdea din înălțime prăbușindu-se cu un plescăit în apa Moldovei. Apoi zgomotul se repetă și un alt monstru căzu în zăvoi cu zgomot de vreascuri strivite. Uluit, Adrian se îndrepta
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
adăpostească toate flotele lumii, - deschiderea spre nemărginirea oceanului Pacific... Peste Poarta de aur se poate ajunge pe țărmul celălalt pe care se află o adevărată grădină botanică în aer liber cu arbori sequoia exotici, unii avînd circumferința de peste 20 de metri. Am îmbrățișat un astfel de exemplar; adică am cuprins cît am putut cu brațele ceva din scoarța verzuie, tropicală, după aceea punîndu-mi pe ea urechea... E un obicei vechi ce spune că astfel, dacă ești atent, ai putea auzi răgetul
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
a.m.d), mai rar a fost încercată o interpretare din perspectivă feministă, perfect justificabilă dacă ne gîndim doar la prestația excepționalei vrăjitoare Margareta, devenită la un moment dat invizibilă, într-o bună seară de sabat: "Margareta se ridică la un metru în văzduh și lovi în lustră. Două lămpi făcură explozie, aruncînd în toate părțile țurțuri de cristal. Strigătele de la intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit. Margareta pluti pe geam afară și făcîndu-și ușurel vînt, își repezi ciocanul
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
cu coviltir luminate pe dedesubt în ridicare de farurile unei mașini ce venea dindărăt pe asfaltul curat... Pescarii spuneau că era acolo un țigan pe care-l chema Tase și care săpase în mal o bortă cam de vreo doi metri și că lumea se certa pe râme, pentru că Tase le vindea cu un leu râma... Ilie, orbul care vindea ziare, intră bocănind cu bastonul lui alb în alimentara în care se vindeau de toate, și, ridicând capul în sus și
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
mi s-a părut nepermis de vulgară. Bănuiam o rațiune înaltă în acest efort și proiectam, la capătul lui, o construcție neobișnuită, la limita mitologiei. într-una din zile, într-o arșiță de august, l-am urmărit cîteva sute de metri, pînă aproape de restaurantul Calul Bălan. Mergea încet, legănat, baloturile de ziare i se bălăngăneau de o parte și de alta a gîtului și, pentru prima oară, poate din cauza distanței mici, i-am auzit gîfîitul neputincios și parcă am simțit organic
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
așa că citim pe tăblițe mai întîi numele, apoi prenumele. Uneori chiar și inițiala. Obișnuiți altfel, ne întrebăm adesea nedumeriți: cine să fie Vuia Traian? Dar Ghica Ion? Cît despre Dobrescu Demetru, și mai puțini au idee. Noroc că, la cîțiva metri mai încolo, pe aceeași stradă fostă Onești din Capitală, citim pe o altă tăbliță: Dem Dobrescu. Primar general al Capitalei. Am zis noroc că...? Halal noroc! Cei care, destui, l-au ales pe Traian Băsescu or fi intrînd în panică
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
băieți își pierde brusc interesul pentru joc în timp ce altul își amintește prima lui experiență puberală, într-un pasaj cenzurat în prima ediție: "Nu colegii apărură însă de după tufișuri, ci profesoara de matematică. Ea se uită în jur, la nici zece metri de el și începu să se dezbrace. Nu-l observase. își scoase întîi bluza, o bluză verde, trăgînduși-o peste cap și dezvelindu-și sînii. Semănau cu două coifuri culcate, cum văzuse el într-o vizită la Muzeul Județean de Istorie
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
al Poetului, cu prilejul împlinirii a două mii de ani - BIMILENARIUL - nașterii lui Ovidiu. Orice om amărât sau fericit se poate opri astăzi la umbra artistului gânditor, cu o mână în bărbie, cum îl arată statuia imensă de bronz de doi metri și jumătate, - opera lui Ettore Ferrari din Sulmona, - dezvelită în anul 1887 și dăruită Tomisului de azi, în anul 1925... Deviza? Cano tristia tristis... Fiind trist, cânt lucruri triste. Tema Tristelor și Ponticelor, operele ce înnobilară un ținut atât de
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
de la ferestrele căreia se zăreau, în nopțile fără vânt, razele luminoase ale farurilor din Africa. Explorând cu tata adâncurile încremenite din jurul insulei descoperiserăm un șir de torpile galbene, împotmolite de pe vremea ultimului război; recuperaserăm o amforă grecească de aproape un metru, cu ghirlande pietrificate, pe fundul căreia zăcea drojdia unui vin străvechi și otrăvitor, și ne scăldaserăm într-o baltă aburindă ale cărei ape erau atât de dense că aproape se putea merge pe ele. Dar revelația cea mai minunată pentru
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
că nu din dragoste le îngăduia, ci pentru ca în felul ăsta n-aveau s-o mănânce șobolanii. Noaptea, pe când părinții vedeau la televizor programele pentru adulți, Fulvia Flaminea ne lua la casa ei, la mai puțin de o sută de metri de a noastră, și ne învăța să distingem vuietele îndepărtate, cântecele, rafalele tânguitoare ale vânturilor din Tunis. Bărbatu-său era un om prea tânăr pentru ea, care lucra în timpul verii pe la hotelurile turistice, în celălalt capăt al insulei, și se
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
și în zare se auzea un bubuit de tunete nedeslușite, dar marea era netedă și diafană și propria-i lumină îi era parcă de-ajuns. Înotarăm la suprafață până la linia farului din Pantelaria, o luarăm apoi cam o sută de metri spre dreapta și ne cufundarăm la locul unde socoteam că văzuserăm la începutul verii torpilele de război. Erau acolo: șase, vopsite în galben strălucitor, cu numerele de serie intacte, întinse pe fundul vulcanic într-o ordine atât de perfectă că
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
că s-ar sfii să împuște - nu mulți, doar cât să-i sperie pe ceilalți - opozanți, mai ales că are și exemplul înaintașilor săi talibani: ca mare iubitor de fotbal, ei ar urma să fie așezați pe punctul de 11 metri și împușcați din tribune! Lumea trăiește clipe cumplite, iar văcăroii se narcotizează cu iluzia că i-au tras lui Vadim, la scara avionului, o inubliabilă palmă morală. Nu i-au tras nimic. I-au oferit doar prilejul să spună că
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
longevivi... Sînt... să dea domnul să fiu unul din aceștia. După ce am lucrat atîta, după ce am expus atîta, am, în momentul de față, atît de mult de lucru în atelier, îmi pregătesc acum o expoziție importantă, pe suprafețe mari, doi metri, trei metri, un metru (observă: înșirui dimensiunile astea mai mult pentru a-mi biciui bidiviul din mine), vine o vîrstă cînd trebuie să-ți chivernisești energia. Cum scriam prozele: primăvara sau toamna părăseam lucrul din atelier și fugeam la Cumpătu
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]