1,252 matches
-
tot trimite poze prin fax cu armăsarul ăsta al lui, care e pe un câmp din Spania, așteptându-mă pe mine. Nu mai suport. Lauren oftă, ca și cum s-ar fi simțit frustrată. Mda, cred că Într-adevăr primești cadouri mai mișto dacă ești divorțată. Cinci Orgasme mi-a trimis haină Yves Saint Laurent cu garnitură din blană de nurcă. Lauren Își trecu degetele peste colierul de la baza gâtului, făcut din perle foarte mari, aur și turcoaze, ca și cum ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu spun altfel) aia despuiată pe un site funebru, macabru și lugubru ? și în definitiv, de ce există un site pentru morți ? Oare pagina asta nu e în sine o blasfemie ? E cool să mori mai nou, nu ? E fain, e mișto... Așa e, nu observasem : anunțurile mortuare, tristețea oamenilor se scurg în chenare negre flancate de o reclamă de „capac frigorific de sicriu” și o reclamă foarte sexy la lenjerie intimă. Altcineva comentează mai departe : Andreea says : 25.02.2009 at
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apăream în mod neprevăzut în grupul de cunoscuți mânuit numai de el. Apariția mea acolo, însemna întotdeauna ori anihilarea glasurilor până atunci stridente, descătușate, dacă anterior eu eram subiectul discuției, ori reversul acestei situații: apariția mea ca intrus, să declanșeze mișto-uri, ca și cum eu aș fi fost unul din cei de la curtea lui Roș împărat al lui Ion Creangă, din aceia cărora le curgeau oghialele de pe dânșii. Bineînțeles că toată lumea din orășel știa că fusesem student la București, dar nu știa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu scot copiii limba, și că până și Nineta, ca s-o ierte Dumnezeu de păcate, vorbește frumos despre porcul de primar care ne dă curent cu țârâita, atunci când merge cu mine la biserică. Și am mai zis că e mișto la biserică, pentru că preotul nu pune note, ca la școală, nici nu înjură, ca milițianul, și mă laudă mereu. Domnul tovarăș a rămas uimit de inteligența mea, s-a uitat lung la doamna noastră ceva în genul "n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
călca pe urme, eram foarte fericit. Chiar mai fericit decât atunci când, privind către ochii înlăcrimați ai tatei, simțeam din privirile lui fericite, încă o dată, că în viitoarele săptămâni, nici chiar dacă i s-ar fi spus de la școală că am făcut mișto de luna de pe cer, nu și-ar mai fi folosit cureaua pentru a mă educa așa cum se cuvine în casa unui om cinstit și drept, care știe cum trebuie să fie crescut un copil pentru a fi folositor societății de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și că am putea juca, substituindu-i, într-un film de genul Stan și Bran în vizită la stilați... Ne-ați putea spune numele lui? Noi ne-am străduit, dar n-am dat peste el... Vorbise profundul. Hopa! Era la mișto... Băieții făcuseră săpături. Știau că unchiul nu există. Știau, dar nu erau prea siguri... Tata, semn către lacătul de la gură; interdicție de la marele unchi. Eu, cu aceeași autoritate, confirm tot cu gimnastica pozitivă a părții gânditoare a corpului... Ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Paul, ne-am străduit din răsputeri să adormim. Chiar dacă acasă nu mai auzim avioanele, n-am putut dormi fără ele. Nu-i așa că-i ciudat? Căzu pe gânduri preț de o secundă. — Parcă era o gaură în perdeaua de tăcere. — Mișto, am zis. Antisunet. Clio se uită la mine. — Iar Dusty, spune Jane băgându-se din nou în discuție. Când ne-am mutat, am crezut că o să aibă o cădere nervoasă. — Dusty? întrebă Clio. — Pisica noastră. E bătrână, era a strămătușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întindem între copacii din fața cortului și poți să stai în el și să citești cărți. — Și? Clio ridică din umeri. — Pot să mă întind și eu în el ca să citesc Fight Club. Am zâmbit. — Bine, atunci. Să cumpărăm un hamac. — Mișto. — Dar ce-ar fi să-l cumpărăm pentru amândoi? Ca un bun comun. De împărțit. — O! — Doar dacă, am zis, mângâind-o pe mână așa cum făcuse și ea, doar dacă nu vrei să cumpăr un hamac doar pentru mine fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prietenilor noștri probabil nici n-ar bănui. Dar există, e acolo, puternică, directă și evidentă, dacă știi unde să te uiți. Un fel de secret aflat în văzul tuturor. — Cred că m-ar ajuta, am zis. Peștii de la apus sunt mișto. Păstrăm uneori cojile de pizza de la cină pentru a hrăni peștișorii care se adună seara la malul mării. — O să te ajute, scumpule, zise Clio. Am întotdeauna dreptate, ți-amintești? Da, mi-amintesc. — Bine, zise ea. Ei, uite un punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care veni dinspre cușcă. — Bine, acum o să deschid ușița. Am tras zăvorul și-am deschis ușița. După un moment, corpul mare și roșcovan al lui Ian păși afară, precaut la început, apoi, uitându-se în jur cu expresia aceea gen - mișto - pe care o au tații atunci când se uită la noile mașini ale altor tați, și se îndreptă țanțoș spre adâncimile depozitului. — N-o să se mai întoarcă. Ce pisălog ești! zise Scout, punând carnetul deoparte. Apoi, văzându-mi îngrijorarea, spuse: Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nu când te gândești la cât voi mai sta aici. Probabil că ți-e tare dor de ei. — De cine? De familia mea? Mda, mie dor de toți - de prieteni, secrete, bârfe, de toate lucrurile astea, de barurile cu adevărat mișto, alea în care-i cunoști pe toți. Aveam un loc la facultate, muzică, haine - avea niște haine foarte tari, apropo - și, Doamne, produse de îngrijire a părului. Aveam o băutură preferată și-un meniu preferat, un program TV preferat. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că pot accepta ideea unei cupole de biserică făcută din cărți de telefon. — A! — Adică... ce caută asta aici? Cum de-a apărut așa ceva? Cu mâinile la ceafă, Scout se întinse pe masă privind cupola. — Mie mi se pare foarte mișto. Ar trebui s-o privești așa. — O, da, e mișto. Doar că e... aiurea. Păstră tăcerea un minut, apoi se ridică în capul oaselor, luându-mă pe după umeri. — Să știi că nu-i decât hârtie. — Doar că nu-i numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cărți de telefon. — A! — Adică... ce caută asta aici? Cum de-a apărut așa ceva? Cu mâinile la ceafă, Scout se întinse pe masă privind cupola. — Mie mi se pare foarte mișto. Ar trebui s-o privești așa. — O, da, e mișto. Doar că e... aiurea. Păstră tăcerea un minut, apoi se ridică în capul oaselor, luându-mă pe după umeri. — Să știi că nu-i decât hârtie. — Doar că nu-i numai atât, nu? Uită-te la ea. — Ba da, e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și al muzicii be‑bop. Hans aruncă dezordonat hainele de pe el și‑i spune mamei, care ține discursuri despre război și despre finanțarea SS‑ului de către o firmă americană de pe Wall Street, că din America vin blugii și multă muzică mișto și că el o să facă carieră de manager după modelul american. Dar n‑o să neglijeze nici sentimentele și n‑o să devină un carierist rece. Pe aragaz clocotește zgomotos ceva ieftin și urât mirositor. Îngrozită, mașina de scris ia o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fără filtru. Institutul Meteorologic cu stația meteorologică aferentă din Wien Döbling. Berg = munte. Aceste nume ca și cele ce urmează în capitol aparține unor cunoscuți actori de film sau cântăreți austriaci. Joc de cuvinte intraductibil: Kessler = nume de familie; kess = mișto, marfă, beton (nota trad.) Joc de cuvinte intraductibil: Weck (nume de familie) e omofon cu weg(fahren) = a pleca, a se îndepărta. Joc de cuvinte bazat pe omofonie; Hasi = 1. iepuraș; 2. cuvânt de alint: iubito, iubitule. Joc de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Piticul e un ins de vreo 40 de ani, altitudine 1,45 cm, dar lat în umeri și atârnând ca la vreo sută de kile de mușchi. N-are ce face - dacă l-ar înjura ar mai merge, însă la mișto nu rezistă. Închide cu pocnet Război și pace. Cam un ceas pe zi stă cu cartea deschisă la intrarea în sală. Îi crește prestigiul. - Să i-o sugeți lu’ bunică-miu! învârte la buton și dă peste Vali Vijelie: „sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în târg drept Bizonul Alb. Acum, mașina în flăcări incendie și stejarul. Șatra se luă de mâini și izbucni în dansuri circulare. Pe poarta voievodală a cimitirului pătrunseră jeluind pirandele ciufulite: Solimanee, Solimanee, ’ca-ț-aș ochii tăi dă gagiu mișto! Ce’ț trebui țâe să belești ochiu la belita aia dă petardă!. Își ridicaseră poalele și se dădeau cu curul prin țărână: halelei Solimaneee! că ce baștan erai tu: gajâci bulănoase, mașâni bengoase, case dă case! Haoleu, șăf dă Hoccident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o aducea în clasă elevul de serviciu, rânjind. Bineînțeles, frizura, machiajul și îmbrăcămintea ei excludeau orice posibilitate de a continua ora. Elevii se strângeau fascinați în jurul studentei la Pedagogie, o priveau ca pe o apariție de la circ. Fiind insensibilă la miștourile lor - pentru că nu-i păsa ei de ce zicea lumea, ba chiar o durea în cot -, Adelina reușea să se impună mult mai ușor decât mine. Le împuia capul cu călătoriile ei europene, cu croitoria și sculptura în piele, cu acupunctura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Grințu, alteori nu.) — Da’ ce sfânt e azi? - va Întreba Grințu. — A, nu, pe gagică o cheamă Iulia și așa sărbătorește ea, de 1 iulie. — Aha. — Cred că o știți, a fost colegă de clasă cu mine, e o tipă mișto! Mai sunt și alte fete singure. Grințu va face un gest de plictiseală cu mâna. — Vă Înțeleg, va continua Gelu să i se adreseze cu politețe lui Grințu, după două săptămâni cu franțuzoaicele... Vor cumpăra flori și se vor duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să primească banii prin poștă. Dar asta ar fi durat prea mult. Iubitei lui Hop Îi spuneau toți Venus cea Blondă. Hop nu se supăra, pentru că nu era cu adevărat iubita sa. Credea cu tărie că nimeni n-ar face mișto de iubita sa adevărată. Și avea dreptate. Hopkins a plecat când sosi telegrama. Erau pe Black River atunci. Durase opt zile până să ajungă telegrama la el. Hopkins Îi dăduse lui Nick Colt-ul său cu calibrul de 22. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pune mîna pe obuz de Îndată ce i-a furat cineva stegulețul de pe acoperiș. Episodul legionar rămîne așadar inexplicabil: Foaie verde cîntă cucu, să ne facem un seppuku anulează prin expediere În flagrant ridicol Întreaga cultură tragică japoneză și de altă naționalitate, miștoul atotcuprinzător spulberînd orice speranță legitimă Într-o violență mai bună. Ares, idolul lumii, e desființat de cuc, și, frînă de ultim model În calea civilizației, același mișto devine În condiții vitale o stranie Însușire. Care s-a atrofiat Însă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin expediere În flagrant ridicol Întreaga cultură tragică japoneză și de altă naționalitate, miștoul atotcuprinzător spulberînd orice speranță legitimă Într-o violență mai bună. Ares, idolul lumii, e desființat de cuc, și, frînă de ultim model În calea civilizației, același mișto devine În condiții vitale o stranie Însușire. Care s-a atrofiat Însă și ea, la adevărații noștri intelectuali la ciclu. DÎnșii, cu toate că sînt acoperiți complet pe indicele de inteligență și cultură, sînt mereu gata să-și taie vena-n baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În jur, crezînd c-a Început să creadă În reîncarnare, reîncarnarea tuturor marilor filozofi Într-o femeie bufantă, și-a adus aminte de prietenul Noica, a căutat un cuvînt țigănesc prin care să-și exprime admirația, n-a găsit decît mișto, nu l-a mai rostit pentru că doamna de pe trotuar și-a Întors privirile și și-a reluat donez moi je suis roumaine, asta-nseamnă cu adevărat să n-ai nimic, adică să te ai numai pe tine adică nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Simțim că este suspect curajul atît de apreciat de Steinhardt. Te gîndești automat la Miorița, unde se eternizează-n rimă lipsa curajului, corect, dar și, În chip nefiresc, a rîsului. CÎnd tocmai tradiționala zeflemea ne mai colorează puțin În oameni. Miștoul, ce ne apără de fantome. De fanatisme. Din nefericire, a degenerat și ăsta. A rămas doar bleaga resemnare, Miorița Forever. După ce primește informația - cel mai important lucru În era lui și-a noastră - eroul transmutant nu (re)acționează absolut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oameni”. Cred că am citat destul de exact. Explicația este inexactă. Nu-l obligă nimeni pe ciobănel că trăiască cu mitocanii. Poate emigra oricînd la BÎrlad, de pildă. Sau la Roma. Să revin. Poezia e greșită. Pentru că Întotdeauna realist, așadar la mișto, așadar nonviolent, ar fi un răspuns potrivit cu specificul național, dat atît rezolvării propuse de baladă, cît și revelației lui Sar al-Sadaki, un mahomedan de-acum 1100 de ani: „Iubirea absolută Între oameni există numai cînd unul se adresează altuia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]