5,818 matches
-
o salbă, Doamne, ce pierd? Pier pe un sfert. Un câine șchiop a rupt stejarul, în locul lui crescu măgarul, că nimeni nu moare numai de glonț, mai avem clonț, mai avem Kranz, lanț. Eu sar pârleazul, mă umflă prazul, vine miliția, la braț cu poliția, cu procurorul-gladiatorul, nu mă loviți, fiți isprăviți, regulamente, arhidemente, cu multă mentă semidecentă. Eu sunt poetul cu zaiafetul, eu sunt ce? Regretul.Când găina striga cu-cu-rigu se numea cocoșul zu, soarele pe loc răsărea bondoc. Calul
ERA UN PERETE LUNG de BORIS MEHR în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384616_a_385945]
-
rău, venit de la oraș, de la capitală. Pe Vasile nu l-au durut prea mult amenințările ori loviturile primite de la milițian și de la cei doi civili necunoscuți care l-au ridicat noaptea din pat și l-au dus la postul de miliție. L-au durut mai mult întrebările rămase fără răspuns: "De unde a știut ăsta ce-am zis eu și ce-am făcut? De unde? De la securiști, sunt convins, dar cine m-a turnat la securiști pe mine, băi? Unul dintr-ai noștri
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
legată de lucrările agricole. Erau zile în care refuza să meargă pe tarla. Nimeni nu-l putea convinge, nici cei de la partid, care de la un timp băteau cu piciorul în pământ să se muncească până și duminica, nici teama de miliție ori securitate. El avea doar frică de Dumnezeu. Nu mergea în ruptul capului la câmp, de Sfânta Marie ori de Sfântul Ilie. Se ducea la biserică și, venind spre casă, se oprea pentru un țoi sau două la cârciumă. Era
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
a intrat o altă tânără salariată, foarte speriată, pe care nu am înțeles-o ce spunea repede colegelor sale și plângea. Noi ne terminaserăm prăjiturile, așa că am ieșit cu fetița afară și atunci am văzut agitație mare pe străzi. Mașinile miliției alergau toate spre sediul lor din oraș. Eram în centru, în apropierea sediului Consiliului Județean P.C.R. Călărași. La un moment dat, a început să se audă gălăgia unui grup de oameni și pe strada centrală a apărut o mulțime destul de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
etaj. Gălăgie, țipete, urlete, fluierături și sloganuri anti-PCR și anti-Ceaușescu erau strigate cu voce tare, fără teamă și îmi făceau pielea ca de găină, iar inima cât un purice. Mă așteptam ca, din moment în moment, să apară armata sau miliția să ne aresteze, sau mai rău, să ne împuște. Nu eram informat de ce se întâmplase în țară. Auzisem ceva despre Timișoara, dar numai din povestirile spuse în șoaptă de către cei care ascultau seara Europa Liberă. Dintr-un bloc se auzea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
pe acolo. Mulți dintre ei erau în stare de ebrietate și se apucaseră să spargă geamuri, urlând și râzând în același timp. In fața sfatului erau postate două persoane care se uitau cu nepăsare la manifestanți. Erau un subofițer de miliție și un muncitor, membru al Gărzilor Patriotice, îmbrăcat în cunoscuta uniformă kaki. Niciun manifestant nu i-a băgat în seamă, cum nici ei nu au făcut vreun gest de opunere. Priveau curioși la ce fac acei manifestanți, așa cum privem și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
superior de marină a ieșit din incinta gării cu un tânăr legat în cătușe și cu un nunceag [ Nunceag = armă de autoapărare folosită de experți în arte marțiale.(n. red.) ] în mână, însoțit de doi elevi înarmați, mergând spre sediul Miliției Transporturi din gară. Începuse să se tragă din zona peronului, nu se știe de către cine și în cine, apoi s-a dat ordin elevilor să tragă și ei. Toată lumea era culcată la pământ și se trăgea ca la poligon. Știam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
o pastilă-remember istoria Rupiței. O știa de când era de opt-nouă ani. Îi întocmise profilul psihologic la Cabinet. Era o țigăncușă de toată frumusețea! Avea înfățișarea unei florărese autentice în miniatură, ușor deteriorate de orele petrecute în arestul unei circi de Miliție. Autoritățile o voiau încorporată la Reeducare, doar o aflaseră umblând brambura pe B-dul Ana Ipătescu ! Și furând, pe deasupra! Fusese o zi caniculară. Copilei i se făcuse tare sete. Și, cum nu știa nici o regulă care să-i potolească din senin
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
aflată dinaintea unui chioșc, o desfăcuse, bând-o acolo, la locul faptei - după cum menționa procesul verbal de constatare a delictului - și, punând sticla la loc, plecase în hoinăreala ei. Cineva observase crima și pe dată fusese prinsă, apoi dusă la Miliție. Pe atunci, Mira lucra într-un Cabinet psihologic al Ministerului de Interne. Îi revenise ei misiunea să o diagnosticheze psihopedagogic. În fine, în vreme ce discuta cu ea, Mira aflase, fără efort, cum copila, venită în Piața Unirii cu mamă-sa, la
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
care erau așteptate în viitor. Blocul nostru avea patru etaje, iar la fiecare etaj erau patru apartamente, așa că în prima duminică s-au adunat cu entuziasm vreo câțiva locatari, dintre care doi au adus chiar hârlețe. Unul era plutonier de miliție, un om gospodar care avea nostalgia satului patriarhal, dar și convingerea că ordinul nu se discută, celălalt era un profesor pensionar care predase limba rusă și cunoștea teoria lui Lîsenco. O vecină care lucra la un aprozar contribui cu câțiva
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
fiind de nepredarea cotelor, a fost arestat și condamnat la doi ani și șase luni de închisoare corecțională, plus 50.000 lei amendă și s-a dispus confiscarea averii. Imobilele ce-i aparțineau au fost date în folosința Postului de Miliție. Bătrânul Vasile Ene nu a rezistat durerii de a-și vedea fiul arestat, rușinii de a rămâne pe drumuri, fiind evacuați din comună și, la două zile după pronunțarea sentinței, își dădu duhul, părăsind, cu sufletul amar, cele lumești. A
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
nu făceai pasul înapoi, nu știu ce se întâmpla? Considerând că șoferița a încălcat regulile de circulație m-am uitat în jur să găsesc un martor. Am observat pe trotuarul pe care ajunsesem un grup format din trei persoane; un plutonier de miliție, un ofițer de armată și un civil. M-am apropiat de grup și am întrebat dacă au văzut incidentul. Civilul și milițianul au spus că da. Ofițerul fiind cu spatele la șosea. L-am întrebat pe milițian cum îl cheamă și acesta
PASUL ÎNAPOI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383366_a_384695]
-
și am întrebat dacă au văzut incidentul. Civilul și milițianul au spus că da. Ofițerul fiind cu spatele la șosea. L-am întrebat pe milițian cum îl cheamă și acesta mi-a spus; plutonierul ANIȚEI. Civilul mi-a sugerat să merg la miliție și să depun o reclamație despre acel incident. Așa am și făcut, cu toate că nu prea îmi ardea de pierdut vremea pe la miliție. Am ajuns la miliție, și i-am relatat ofițerului de serviciu întâmplarea. Acesta m-a ascultat și mi-
PASUL ÎNAPOI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383366_a_384695]
-
milițian cum îl cheamă și acesta mi-a spus; plutonierul ANIȚEI. Civilul mi-a sugerat să merg la miliție și să depun o reclamație despre acel incident. Așa am și făcut, cu toate că nu prea îmi ardea de pierdut vremea pe la miliție. Am ajuns la miliție, și i-am relatat ofițerului de serviciu întâmplarea. Acesta m-a ascultat și mi-a spus chiar numele șoferiței în cauză. M-a îndrumat către serviciul circulație, în timp ce din biroul ofițerului de serviciu apare un civil
PASUL ÎNAPOI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383366_a_384695]
-
și acesta mi-a spus; plutonierul ANIȚEI. Civilul mi-a sugerat să merg la miliție și să depun o reclamație despre acel incident. Așa am și făcut, cu toate că nu prea îmi ardea de pierdut vremea pe la miliție. Am ajuns la miliție, și i-am relatat ofițerului de serviciu întâmplarea. Acesta m-a ascultat și mi-a spus chiar numele șoferiței în cauză. M-a îndrumat către serviciul circulație, în timp ce din biroul ofițerului de serviciu apare un civil care m-a întrebat
PASUL ÎNAPOI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383366_a_384695]
-
Răspunsul celor de la Râmnicu Vâlcea suna cam așa; cazul relatat de dvs. a fost cercetat și s-au luat măsurile împotriva celei în cauză. Nu am fost mulțumit de răspunsul primit, și am trimis o fotocopie la Inspectoratul General al Miliției, solicitând să mi se precizeze măsurile concrete. De la I.G.M. am primit răspunsul că șoferiței în cauză i-a fost suspendat permisul de conducere auto cu reexaminare, iar comandantului de la circulație i s-au aplicat sancțiuni administrative, fără a se preciza
PASUL ÎNAPOI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383366_a_384695]
-
Duci: „Am să spun asta public: nu a fost frumos cum s-au purtat pe atunci autoritățile de la pașapoarte”. Am vrut să o văd pe mama care era pe moarte. Era în ’75-’76, am obținut foarte greu pașaportul de la Miliție. N-a vrut să-mi dea, por... ăla, cum îl chema... Duci: Cu „V” parcă îi începea numele. [13] Iudit: Nu voia să-mi dea pașaportul. Tot mă întreba ce părere am despre ăia care își lasă copiii și rămân
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
În căutarea „stropului de mai bine”, majoritatea locuitorilor din zona limitrofă de frontieră au avut permis de mic trafic. Unii cu pile mari (la miliție și prin vămi) au făcut averi, trecând orice, alții doar „o cafă”, ceva dulciuri, vegheta, țigări ieftine, o sticlă, două de coca-cola, vreun săpun, lame de bărbierit, mai apoi carpete, covoare, ... mașini de spălat, ba chiar televizor color, ascunse de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92445_a_93737]
-
de bărbierit, mai apoi carpete, covoare, ... mașini de spălat, ba chiar televizor color, ascunse de ochii vameșilor mereu cu mâna întinsă, mărci și dinari. Permisul (în coperte cenușii, cu toate că epoca era roșie !) se obținea greu, fiind nevoie de „relații” la miliție. Se stătea o jumătate de zi și, de multe ori, nu ajungeai la rând, după o coadă de sute de metri ... Am fost și eu „mic negustor”, „traficant” la sticla de benzină. Alții făceau „embargoul” cu cisterna, chiar zice-se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92445_a_93737]
-
salariile și pensiile de mizerie, taxele și impozitele ridicate la cote astronomice, pensiile speciale ale aleșilor, distrugerea sistemului de învățămînt și de sănătate, pierderea suveranității țării, colonizarea și trecerea în sclavie a poporului român și obediența președintelui și premierului în fața miliției planetare. Fără precepte religioase și morale, societatea ar fi un haos, un kitsch, o operă a saltimbancilor globaliști, care doresc devierea de la tot ce este valoros și statornic în cultura și tradiția românilor. Să nu vă închipuiți că veți izbuti
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care părinții i-au condus pe ultimul drum al vieții. Prietenia să cu Gheorghe Sută și apartenența la PNȚ aveau să-i condamne familia la supravegherea miliției și securității. Pentru această restituire literară am realizat și vom realiza din următoarele: 1) - am creat conturi pentru Ion Pena și am postat pe: www.wikipedia.org, www.citatepedia.ro, www.versuri-si-creatii.ro, www.poezie.ro, www.versuri.ro, https
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92501_a_93793]
-
că înainte de evacuarea programată a fost hărțuit pentru a pleca singur din Timișoara, că „patru persoane mascate” i-au intrat în locuință, l-au lovit și i-au spus să plece, că mai apoi au fost sparte geamurile locuinței, iar Miliția și Securitatea au ajuns la concluzia că el ar fi înscenat spargerea. „(...) am fost chemat și la cabinetul de partid (la Comitetul Județean Timiș al PCR - n.r.), înainte am mai fost prelucrat și de secretarul general de la Departamentul Cultelor, Mihai
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara [Corola-blog/BlogPost/93280_a_94572]
-
refuzat să îndeplinească ordinul, să se deplaseze la Kyiv. CONDUCĂTORUL POPOARELOR - LENIN - VÂNDUT CU BUCĂȚICA „Simbolul tuturor relelor” pentru poporul ucrainean, conducătorul proletariatului tuturor popoarelor, V. Lenin, după ce a fost „detronat” de manifestanți, decapitat și sfărâmat, în timp ce „Berkut”-ul și miliția îi privea, va fi vândut cu bucățica. Prețul uneia, conform protestatarilor, care se bucură că astfel „Ucraina a devenit liberă, fiindcă s-a descătușat de un călău comunist”, va oscila între 10-50 de grivne, în dependență de mărime, iar capul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93322_a_94614]
-
hotărâți să stea până la Victorie, manifestările extinzându-se după ce, în noaptea de marți spre miercuri, forțele de ordin din nou au lansat un asalt de „curețire” a centrului Kyivului de protestatari. Pentru a-și păstra pozițiile, a se apăra de miliție și „Berkut”, oamenii s-au mobilizat, construiesc baricade din gheață. Kyivenii stau la rând, ca la mausoleu să le dea bani, produse, îmbrăcăminte și încălțăminte tinerilor revoluționari, pregătesc pentru ei mâncare caldă, borș în oale de 50 de litri, îi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93322_a_94614]
-
foame, uzi pe timp rece și răniți la picioare de trestii, mult nu vor duce-o. Atunci au hotărât să fugă. Au făcut o plută din bârne și astfel au ajuns la marginea unui oraș, însă au fost reținuți de miliție și închiși în pușcărie pe 10 ani. După cinci ani de detenție le-au spus: „Dacă renunțați la cetățenia română, vă eliberăm și puteți pleca acasă. Văzând că n-au reușit să-i convingă, le-au mai dat un an
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]