1,372 matches
-
Profesor Iuliu Șuteu. Om generos, cult, ordonat și profund cunoscător a tot ce trebuie făcut. Lui i se raporta civilizat, dar ușor militărește ce se petrecuse în noaptea albă care se încheiase, o noapte obișnuită de gardă. Chipurile urgentiștilor vorbeau, mimica spunea mereu ceva. Când se încrunta Cezar Petrescu, când devenea îngândurat Dumitru Popescu-Fălticeni, când comenta Richard Florescu la îndemnul cuiva, când înlemneam noi, rezidenții aflând de un stop cardiac pe masa de operație etc., etc... Atât cât am stat acolo
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
mijloace rituale de controlare a conflictelor și-au creat un avantaj competitiv asupra acelora care nu dețin un astfel de mecanism de control. Konrad Lorenz spunea că "toate mijloacele care asigură comnicarea neechivocă sînt folosite identic în manifestările de ritualizare. Mimica exagerată, repetiția redundantă și intensitatea caracteristică se evidențiază în majoritatea ceremoniilor umane. Accelerarea măsurată, frecvența și amplitudinea constituie simptomele care caracterizează comportamentul ceremonial... Explozia de formă și culoare, toată pompa și spectaculozitatea sînt perfecționate de-a lungul istoriei culturii în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
conținiturile care asigură conexiunea interdisciplinară sunt numeroase: pildele, poezii religioase proverbe, legende, lecturi morale. Acestea au ca activități de învățare exerciții de rostire fluentă și corectă a unor mesaje, recitarea expresivă a unor versuri, folosirea dialogului, jocuri de rol, folosirea mimicii, realizarea unor proiecte în Power Point sau utilizarea programului Word și Paint. Jocul didactic poate fi folosit cu succes în abordarea interdisciplinară fiind o activitate care îmbină sarcini didactice. El imprimă activitații un caracter dinamic și atrăgător, induce o stare
Religia în lumina interdisciplinarităţii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
-și atenția spre limbajul nonverbal, semne, semnale exprimate de actori. Ei și-au notat în scris observațiile constatate. Apoi am întrerupt recepția vizuală prin întoarcerea spatelui la ecran, elevii urmărind doar comunicarea sonoră, fiind puși în situația să-și imagineze mimica, gestica actorilor pe care îi aud vorbind. în final, s-a revăzut scena respectivă atât cu imagine, cât și cu sonor, ei având posibilitatea să confrunte observațiile făcute cu situația reală. Romanul debutează cu o expoziție amplă, plasând acțiunea într-
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
există nemijlocit în film, dar urme clare duc spre povestea inițială. Dacă ne-am situa consecvent pe poziția unei teorii a textului, distincția text realitate nu ar părea atât de tranșantă. Obiectele sunt și ele texte, la fel gesturile, reacțiile mimice, si distanțele dintre obiecte, chipurile și reacțiile umane, conversațiile, evenimentele etc. O dată “prinse” în imagine toate acestea devin enunțuri. Procesul de ecranizare reprezintă un șir de acte și transformări ce corespund următorului sistem de categorii teoretice : a. alegerea operei literare
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
scenă. Actorul-elev trebuie în timpul spectacolului să gândească așa cum gândește personajul interpretat. El trebuie să aibă o calitate esențială, spontaneitatea, de aceea nu va fi ales după fizicul său ci în conformitate cu „plenitudinea sevei interioare” . Actorul va învăța să exprime prin gesturi, mimică sau mișcarea starea personajului pe care-l întruchipează, adaptându-și vocea, reușind să creeze rolul. Fără disciplină, fără o muncă susținută, fără străduință de bijutier în cizelarea detaliilor, nu se poate dobândi siguranța care personalizează o mască sau un personaj
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
artă sincretică, în care sunt îmbinate mai multe tipuri de comunicare, vizuală și auditivă, verbală, paraverbală și nonverbală : text, imagine (aranjarea scenei, decoruri, lumini), aspectul și mișcările corpului omenesc (costume, machiaj, deplasarea în scenă, distanța dintre personaje, jocul privirilor, gestică, mimică), rostire (timbru și intensitatea vocii, ritmul și viteza vorbirii, intonația), muzică sau efecte sonore. Acestea sunt considerate limbaje deoarece sunt purtătoare de semnificație și dispun de coduri proprii - de exemplu anumite poziții sau mișcări ale corpului exprimă o anumită stare
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
a timpului, în timp ce percepția reprezentării presupune la spectator organizarea spațio-temporală și simultană a multiplelor semne. Pentru transformarea textului în spectacol se impune, astfel, o prelucrare a materiei textuale. Printr-un soi de reciprocitate, transformarea materiei lingvistice în act (mișcare, gest, mimică etc.) este dublată de transformarea în text, de către practicianul teatrului, a semnelor nonlingvistice. Apare în acest fel un text de mise en scène alături de textul propriu-zis: T + T′ = P Textul de teatru este „perforat” („troué”) prin intervenția practicienilor, iar T
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Tragedia clasică recurge de multe ori la limbajul ochilor, cum se întâmplă în Britannicus de Racine: „Amoru-i mut? Grăiește el numai prin cuvinte?/ O rază-n ochii voștri cât m-ar fi mângâiat!”. Ca și gestul, în teatru se exagerează mimica facială. Fardul îi ajută pe actori să-și sublinieze expresivitatea figurii. Mulți regizori, când montează Faust de Goethe, cer grimerului un machiaj special pentru Mefistofeles: o sprânceană bine ridicată, arcadele bine marcate, sugerând șiretenia malefică a demonului. în teatrul clasic
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
pentru a-l face perceptibil. De multe ori, dialogul este înlocuit de gest, știut fiind că, în trecut, excesul locvacității lustruite în teatrul de bulevard a dus la creșterea rezervei față de cuvânt și a amplificat rolul celorlalte elemente expresive (gest, mimică, jocul tăcerilor). Privită cu atenție, relația dintre dialog și metadialog indică diagrama simbiozei dintre cuvântul spus și cel nespus, solicitându-se astfel mai mult imaginația și puterea de înțelegere a receptorului. Formele dialogului au evoluat, de-a lungul timpului, atât
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Hennin, n-ați putea s-o faceți pe doamna aceea să prindă un alt fel de pește?“ Poveștile pe care le înșira Doamna de Coislin nu puteau fi reținute, căci nu se afla nimic în ele; farmecul lor stătea în mimica, în gesturile, în accentul și în aerul povesti toarei: nu râdea niciodată. În repertoriul ei se număra și un dialog între Domnul și Doamna Jacqueminot, de o perfecțiune neîntrecută. Când, în conversația dintre cei doi soți, Doamna Jacqueminot replica: „Dar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
timp, care se produc cu o anumită frecvență. Deoarece accentul cade exclusiv pe comunicarea verbală și nonverbală, el consideră că avem de-a face cu o abordare "dramaturgică", întrucât fiecare individ, prin mesajele transmise verbal și, cu deosebire, nonverbal (gesturi, mimică, chiar tăceri), manipulează o anumită simbolistică, își joacă, asemenea actorilor, propriul rol, viața socială fiind văzută, în acest sens, ca o mare scenă. Cum rolurile presupun interacțiune, în acest joc fiecare individ are tendința afirmării propriului eu, a eu-lui social
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
s-au opus lui Aristotel, care așează sufletul în inimă. Convingerea acestora nu mai era de această dată speculativă, afirmându-se că sufletul mental se află în cap, pentru că această parte a corpului este cea mai aproape de cer. Straton, analizând mimica omului concentrat, afirma că sufletul se află undeva după pupile. Așezarea sufletului în creier, de aceast dată, are la bază o serie de observații din practica medicală. 5. Descoperirea nervilor Heraphilon și Herasistratos au făcut deosebirea dintre nervi și tendoane
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de validitate ale acestuia (în această viziune, o expresie considerată adecvată într-o anumită cultură, poate să se dovedească nefericită în cadrul altei culturi); c) context interacțional caracterizează formele de discurs și sistemele de semne care le însoțesc (schimb de cuvinte, mimică, gesturi etc.), fiind alcătuit din înșiruirea actelor de limbaj într-o secvență interdiscursivă, guvernată de reguli specifice; d) context epistemic acoperă totalitatea credințelor și valorilor pe care le împărtășesc locutorii. Contextul presupozițional cuprinde totalitatea presupozițiilor interlocutorilor, așteptările și intențiile acestora
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
valoare comunicativă, iar esența comunicării constă în procese relaționale și interacționale. Reprezentanții acestei școli au elaborat o serie de principii ale comunicării, cu valoare de axiome : - comunicarea este inevitabilă - orice comportament are valoare de mesaj, deci este o comunicare. Gesturile, mimica, poziția corporală, chiar și tăcerea sunt acte de comunicare ce vehiculează semnificații. Comunicarea nu are loc numai atunci când este planificată sau conștientă. Comunicăm numeroase mesaje chiar și atunci când nu avem intenția de a comunica și nu suntem mereu conștienți de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
interacțiune, nu doar un simplu proces de transmisie, calitatea de emițător și receptor fiind împărtășită simultan de partenerii comunicării; - comunicarea este un act social; orice comportament, prin interacțiune, dobândește valoarea unui mesaj; - comunicarea nu se rezumă la expresia verbală; gesturile, mimica, poziția corporală sunt acte de comunicare ce vehiculează semnificații; - comunicarea are întotdeauna o finalitate, un obiectiv, o intenționalitate, care pot fi explicite sau implicite; - comunicarea este direct influențată de contextul social și cultural în care se derulează, care este purtătorul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
coduri: verbală - prin mijlocirea cuvântului; paraverbală - informația este codificată și transmisă prin elemente prozodice și vocale care însoțesc cuvântul și care au semnificații comunicative; nonverbală - informația este codificată și transmisă printr-o diversitate de semne legate de postura, mișcarea, gesturile, mimica, înfățișarea partenerilor; a. natura interacțiunii: directă; indirectă; b. natura conținutului: referențială - comunicarea vizează un anumit adevăr; operațional-metodologică - vizează înțelegerea acelui adevăr, felul în care trebuie operat pentru a-l descifra; atitudinală - valorizează cele transmise, situația comunicării și partenerul; c. finalitatea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
timp subiectiv; trecutul este obiectiv. Funcția emotivă se realizează și prin utilizarea dativului etic, a superlativului absolut realizat prin mijloace expresive. Acestora li se alătură sufixele diminutivale sau augmentative. în comunicarea orală, aceste fenomene lingvistice sunt însoțite de gesturile, de mimica emițătorului care, voluntar sau involuntar, conștient sau nu, se comunică pe sine însuși, își manifestă emoția, sentimentele, dispoziția afectivă. Funcția referențială (denumită funcție reprezentativă de către Bühler și limbaj intelectual sau logic, de către Vendryes), cunoscută și sub numele de funcție denominativă
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
o puternică susținere expresivă. în limbajul oral, comunicarea presupune o mai mare angajare prin alternarea rolurilor de emițător și receptor. Limbajul monologat se adresează unui auditoriu în fața căruia se realizează comunicarea și de la care se obține ca feedback doar reacția mimică, pantomimică sau sonoră a publicului. Când acest monolog se desfășoară în absența unui public, emițătorul susține un solilocviu, frecvent mai ales la copii, înaintea apariției limbajului intern. În limbajul colocvial sunt implicați mai mult de doi participanți, comunicarea dintre ei
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
a competențelor dobândite de elev aspectele implicate: Competențe în domeniul limbajului: - exprimarea orală: verbală, paraverbală - expresivitatea frazei, ritmul, tonul, accentul cuvintelor, pauzele în vorbire, respirația su sens; - lectura; scrisul; compunerea; vocabularul; ortografia; gramatica; - exprimarea nonverbală: proximitatea, râsul / surâsul, gesturile, postura, mimica, privirea; Identificând factorii principali implicați în învățarea comunicării, L. Șoitu subliniază rolul școlii, care este o instituție unde se comunică prin toate mijloacele, se învață comunicarea pentru toate mijloacele și pentru orice contact social sau tematic. Referindu-se la scopul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
conduce jocul echipei în teren în relație directă coechipierii; - organizează jocul în atac în fiecare situație de joc; - distribuie sarcini înainte, în timpul și după fiecare situație de joc; - relațiile din timpul jocului cu antrenorul și coechipierii se realizează verbal, prin mimică, semne, gesturi prestabilite; - participă efectiv la toate situațiile de joc și are ca sarcină principală, ridicarea mingii pentru finalizarea atacului echipei. Structurile de joc cele mai frecvente ale ridicătorului coordonator sunt: - deplasare (intrare din L2) - pasă - dublare atac - retragere în
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
fiecare cu rima în -ou, întărită de f de o parte și de alta. Aceste procedee sînt folosite și în poezie, odinioară strîns legată de memorizare și de declamare. Lumea contemporană, oferind posibilitatea înregistrării unei singure voci, sau vocile împreună cu mimica și gesturile locutorilor, a făcut din oral ceva la fel de stabil ca și scrisul: astăzi, cînd înregistrăm, într-o oarecare măsură scriem. După societățile în care domina scrisul, dar în care oralul juca încă un rol important (Europa clasică), ne găsim
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
orice moment în enunțare. El poate confirma statutul enunțiatorului exprimîndu-și aprobarea (prin atitudinea sa, prin "a!", "ia te uită!" etc.) În cazul în care coenunțiatorii împart același mediu și se văd unul pe celălalt, asistăm la apariția: - unor indicatori non-verbali (mimică, gesturi) care însoțesc vorbirea; - unor elipse atunci cînd un obiect este prezent în mediu ("ai văzut...?"); - a numeroase deictice (vezi cap. 9) al căror referent este identificat în raport cu situația de enunțare (eu, aici, mîine etc.). Dat fiind că locutorul nu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
un mediu comun celor doi interlocutori: referința pentru "tu", "eu", "chestia aia" etc. se realizează datorită acestui mediu. În enunț găsim o formulă destinată să atragă atenția ("ia te uită"), alta ("haide, haide") care răspunde nu unei vorbiri, ci unei mimici și care nu poate fi interpretată corect decît dacă îi cunoaștem intonația. Enunțul 2, în schimb, pare să-și ignore coenunțiatorul, de fapt cititorul său, care nu se găsește în același mediu fizic ca și jurnalistul. Aici nu există schimb
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
aparținînd polifoniei: putem analiza respectivul tip de enunțare ca un fel de punere în scenă prin care enunțiatorul lasă să se audă, prin vocea sa, un personaj ridicol care vorbește serios și de care el se distanțează prin ton și mimică chiar atunci cînd îi dă cuvîntul. Spunînd "Ce om fermecător!", referitor la o brută, enunțiatorul atribuie responsabilitatea acestei replici altuia, pe care îl pune în scenă în propria enunțare. Observăm, astfel, asemănările și deosebirile dintre proverb și ironie. Atît unul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]