64,274 matches
-
efectul unei atari inabilități repertoriale s-a răsfrânt negativ asupra ambelor lucrări din fiecare program. Mă refer la concertele care au avut în alcătuirea lor Simfoniile I, în Re major, a II-a, ”Reînvierea” și a 3-a, în re minor de Gustav Mahler. Prima simfonie mahleriană a fost precedată de Simfonia concertantă în si minor pentru violoncel și orchestră de George Enescu, în concertul Filarmonicii din München, din 17 Septembrie - dirijor de Semyon Bychkov, solist Gautier Capuçon. Tempo-ul greoi
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
Mă refer la concertele care au avut în alcătuirea lor Simfoniile I, în Re major, a II-a, ”Reînvierea” și a 3-a, în re minor de Gustav Mahler. Prima simfonie mahleriană a fost precedată de Simfonia concertantă în si minor pentru violoncel și orchestră de George Enescu, în concertul Filarmonicii din München, din 17 Septembrie - dirijor de Semyon Bychkov, solist Gautier Capuçon. Tempo-ul greoi și frazările nu tocmai coerente și șlefuite, l-au îndepărtat pe violoncelist de spiritul ”visării
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
cuprinsă în cuvinte. Parafrazând un dicton celebru, putem afirma că pentru minunații interpreți “nimic din ce este muzical nu le este străin”. În partea a doua a recitalului a fost programat Trio-ul Dumki, opus 90 nr.4 în mi minor de Dvorak, lucrare remarcabilă prin bogăția expresivă și semantică, în care, alături de pianistul Valentin Gheorghiu și violonistul Gabriel Croitoru, s-a aflat pe scenă reputatul violoncelist Marin Cazacu. Lucrarea camerală de ample dimensiuni, admirabil alcătuită, clară, expresivă, vie, elaborată în
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
major KV. 136 , A. Vivaldi - Concert în Si bemol major op. 4 , “La Stravaganza” pentru vioară și orchestră , G.Ph. Telemann - Concert în Si bemol major pentru vioară și orchestră de coarde și J. Haydn - Simfonia nr. 49 în fa minor Hob. 1:49 “La Passione” , concert foarte apreciat de public. Deasemeni foarte apreciat de melomanii câmpinení a fost și concertul violonistei Alexandra Bobeico, care a cântat, acompaniată de pianista Clementina Ristea Ciucu, în 2 iunie 2013 la Parohia “Sf. Nicolae
C?mpina, stagiunea muzical? 2012-2013 by Cornelia BRONZETTI () [Corola-journal/Journalistic/84005_a_85330]
-
pianista Zhanna Varlamova, Darya aduce un omagiu lui G. Enescu, ambele interprete, prin cântul sensibil, visător, dramatic, povestitor, ardent, pasionat, cu o mare forță de expresie, cum și-ar fi dorit compozitorul însuși în Sonata a 3-a în la minor (în caracter popular românesc). lnterpretele au intuit și realizat capodopera enesciană în cele mai mici amănunte, cu o maximă acuratețe instrumentală și o infinită paletă de tușeu, culori, timbre și nuanțe ale sunetului, proprii numai marilor interpreți. Maturitatea interpretativă a
C?mpina, stagiunea muzical? 2012-2013 by Cornelia BRONZETTI () [Corola-journal/Journalistic/84005_a_85330]
-
savuroasa și inatacabila a unui rapt literar. I. Funeriu a moștenit de la magistrul sau G. I. Tohăneanu o anumita ceremonie a discursului. El știe să-și țină interlocutorii (fie ei studenți sau cititori) aproape, chiar și atunci când teoretizează teme aparent minore sau a priori terne. Umorul și ironia nu îl părăsesc niciodată, demonstrațiile au o gradație detectivistica, referințele culturale și limbajul foarte nuanțat țin permanent treaza atenția cititorului. Reflecții filologice de I. Funeriu este o carte scrisă cu inteligență și hâr
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
împreună cu pianista - profesoară Clementina Ristea-Ciucu în seria Tineri interpreți de marcă, pe care o coordonez și prezint în Salonul de muzică al Muzeului Național George Enescu din București. Trei opusuri reprezentative pentru oricare violonist, anume: Sonata nr. 3 în re minor, opus 108, de Johannes Brahms, Sonata nr. 1 în sol minor pentru vioară de Eugène Ysaÿe și Fantezia “Carmen” semnată de Franz Waxman, lucrare concertantă inspirată din opera cu aceelași nume de Bizet, au stârnit aplauzele publicului. Aron Cavassi are
În Salonul de muzică al Muzeului Național ”George Enescu” by Ecaterina Stan () [Corola-journal/Journalistic/84104_a_85429]
-
pe care o coordonez și prezint în Salonul de muzică al Muzeului Național George Enescu din București. Trei opusuri reprezentative pentru oricare violonist, anume: Sonata nr. 3 în re minor, opus 108, de Johannes Brahms, Sonata nr. 1 în sol minor pentru vioară de Eugène Ysaÿe și Fantezia “Carmen” semnată de Franz Waxman, lucrare concertantă inspirată din opera cu aceelași nume de Bizet, au stârnit aplauzele publicului. Aron Cavassi are bucuria de a cânta, este carismatic, conexiunea dintre el și cei
În Salonul de muzică al Muzeului Național ”George Enescu” by Ecaterina Stan () [Corola-journal/Journalistic/84104_a_85429]
-
dimensiune, nefăcând parte din corpusul deja „clasic” (de tip Wieniawski sau Paganini). Lucrarea abundă în suprafețe lirice, așa că finețea înnăscută a interpretei a găsit un spațiu comod de desfășurare. Presa a indicat lucrarea ca fiind Concertul nr.2 (?) în re minor , dar după știința noastră Britten a scris un singur concert pentru vioară (1939 rev. 1958) și unul pentru vioară, violă și orchestră în 1932 (desăvârșit de Colin Matthews, care nu are număr de opus). Dirijorul Paarvo Järvi , la pupitrul Orchestrei
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
pe care l-au susținut a doua zi la Palatul de Justiție, Duo pentru vioară și violoncel op.7 de Kodály . Alături de pianista Angela Cheng, în spațiul și în fața unui public exclusivist, artiștii au interpretat Trio-ul în re minor de Mendelssohn , restul împărțindu-se între violoncel și vioară: Schumann - Adagio și Allegro în La b op.70 și Mozart - Sonata în Sol KV 301 , ce privilegiu! Revenind la concert, salutăm faptul că acest ansamblu a căpătat asemenea calitate încât
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
nu le poate muta pe alte trasee mai concrete, mai groase, efecte timbrale cum numai la Enescu pot fi întâlnite, toate s-au întâlnit într-o interpretare cu adevărat de mare clasă. Adio, cu Simfonia a III-a în re minor deMahler, cea mai lungă lucrare din repertoriul standard și care timp de aproape 100 de minute ne-a pregătit despărțirea de acest minunat eveniment. Cristian Mandeal a reprezentat cea mai potrivită alegere pentru a da viață acestei construcții de tip
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
textul lui Victor Hugo. Chiar dacă producția mendelssohn-iană în sau pentru genul dramatic este una de tinerețe și puțin cunoscută, ea evidențiază un deosebit talent în trasarea portretelor sonore pe care le vizează. A urmat celebrul Concert pentru vioară în mi minor op.64 în interpretarea violonistului rus Boris Brovtsyn , aflat pentru prima dată în România. Pe podiumul Atheneului temele lui au răsunat de nenumărate ori de-a lungul timpului, sub arcușul unor violoniști intrați deja în legendă...și totuși Boris Brovtsyn
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
progresistă pre normalitatea obtuză călcând. Tot înainte! Cu drepturile omului fluturând triumfător deasupra capului, era să zic deasupra coarnelor, și, desigur, cu cântec!”. În același cotidian, Dana Andronie scrie: “Inclusiv austriecii au fost șocați de reprezentanta/ reprezentantul lor... Dar un minor care a văzut-o pe Conchita machiată și cu barbă ce poate să înțeleagă? Vai de părinții care au trebuit să dea explicații... La fiecare ediție realizez adevărul vorbelor lui Nichita Stănescu: cel mai bun vecin al nostru este Marea Neagră
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
pian. Calitatea repertoriului precum și prestația de excepție a interpreților, au contribuit la realizarea unei manifestări muzicale prestigioase, cu caracter de unicat. În debutul programului, violonista Diana Moș și pianista Valentina Sandu-Dediu au prezentat Sonata pentru vioară și pian în sol minor de Debussy, creație cu valoare testamentară a compozitorului francez. Elaborată în formă tripartită în anul 1917, lucrarea se remarcă prin frumusețea și complexitatea expresivă, prin originalitatea Diana Moș, Valentina Sandu-Dediu, Dan Dediu imaginilor muzicale, prin rafinamentul sonorității și, nu în
Recital-eveniment la Ateneul Român by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84210_a_85535]
-
Radiodifuziunii și dirijorul Mihail Agafița, într-o colaborare muzicală de înaltă ținută artistică. Programul a cuprins lucrări valoroase din repertoriual muzicii românești și universale: Concertul pentru orchestră de coarde de Carmen Petra-Basacopol, Concertul pentru două piane și orchestră în re minor de Francis Poulenc și Simfonia a V-a în si bemol major D 485 de Franz Schubert. Comentariul de față se referă la prestația artistică de excepție a celor doi pianiști. Dana Borșan, solistă a orchestrelor și corurilor Radio, este
Excelență pianistică by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84209_a_85534]
-
dar și în calitate de cadre didactice universitare la UNMB. Prestația plină de fantezie, de dinamism și strălucire de pe scena Sălii Radio, constituie o reușită incontestabilă, un exemplu de colaborare artistică de cea mai înaltă calitate. Concertul pentru două piane în re minor de Poulenc este o lucrare plină de farmec și bravură, ce întruchipează un caleidoscop variat de imagini muzicale, adeseori contrastante, care se succed într-un tempo amețitor. Compozitorul creează o minunată lume sonoră, în care sunt percepute reminiscențe diverse din
Excelență pianistică by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84209_a_85534]
-
lăsând muzica parcă să curgă, mereu cu zâmbetul pe buze, cu o atitudine degajată față de public, de scenă și de actul muzical. A urmat apoi momentul mult așteptat al serii, pianistul rus Nikolai Demidenko interpretând Concertul nr. 1, în mi minor, op. 11 de Frédéric Chopin. Un “produs” al școlii ruse, Demidenko dispune de o tehnică impecabilă, de o vervă uimitoare și în același timp de o sensibilitate copleșitoare. Pianistul este cunoscut pentru afinitatea specială pe care o are pentru lucrările
La ?nceput de noiembrie by Andreea Dragu () [Corola-journal/Journalistic/84213_a_85538]
-
dramatic pe care compozitorul îl acordă simfoniilor ori sonatelor. Nimic mai fals. În 1922 Cuclin începuse să scrie un concert pentru vioară și orchestră. Potrivit indexului realizat de Vasile Tomescu în timpul vieții compozitorului, ar fi vorba de Concerul în la minor, care va deveni mai târziu Simfonia XV. Metamorfoza ideii de concert, ca modalitate de etalare a virtuozității și expresivității interpretului, într-o formă care exprimă evoluția sistemului metafizic, de la stadiul inițial, prin experimentare, la unul comparabil, dar îmbogățit, se produce
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
și pe care și-o va cultiva constant în creație, cu greu ar putea fi intuită și anticipată în alcătuirea încă neîndemânatică: o expoziție de sonată de concert, urmată de o tranziție (marcată de schimbarea tempo-ului, Presto) spre subdominanta minoră, sol minor, tonalitate în care se desfășoară o secțiune lentă (Adagio) ce face trecerea spre finalul concertului, „Rondo”. Secțiunile piesei sugerează, prin schimbarea de tempo, părțile unui concert, dar acestea nu au o formă clară, bine cristalizată. Scopul esențial al
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
care și-o va cultiva constant în creație, cu greu ar putea fi intuită și anticipată în alcătuirea încă neîndemânatică: o expoziție de sonată de concert, urmată de o tranziție (marcată de schimbarea tempo-ului, Presto) spre subdominanta minoră, sol minor, tonalitate în care se desfășoară o secțiune lentă (Adagio) ce face trecerea spre finalul concertului, „Rondo”. Secțiunile piesei sugerează, prin schimbarea de tempo, părțile unui concert, dar acestea nu au o formă clară, bine cristalizată. Scopul esențial al concertului este
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
o structură clară, pare o combinație de rondo și lied tripartit complex. Planul tonal al cupletului median evoluează în zona dominantei și a dominantei dominantei (La, fa#, Mi), în timp ce refrenul în Re major alternează cu cuplete în tonalitatea relativă, si minor. În ansamblu, planul tonal al concertului anticipează ceea ce Cuclin va considera definitoriu pentru planul general al formei de sonată: o expunere a temelor (principală și secundară) în raporturile tonale cunoscute, clasice, o modulație în zona Subdominantei, urmată de o alta
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
adus lui Cuclin premiul Enescu.<footnote Constantin Brăiloiu, Le Scherzo de M. Cuclin, în : La Politique, V, no.947, jeudi 26 février (11 mars) 1915, 3 footnote> În același index este trecut un concert pentu vioară și orchestră în la minor, compus în intervalul anilor 1918-1922, despre care se menționează, probabil la indicația lui Dimitrie Cuclin, „cu acompaniamente [s.n.] de pian și orchestră, realizate mai târziu”. Pluralul folosit, „acompaniamente”, sugerează ideea că, inițial a fost concepută numai partitura viorii. În colecțiile
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
de pian și orchestră, realizate mai târziu”. Pluralul folosit, „acompaniamente”, sugerează ideea că, inițial a fost concepută numai partitura viorii. În colecțiile cabinetului de muzică al Bibliotecii Academiei Române se află, însă, manuscrisul nedatat al unui concert în mi ème minor, intitulat „2eme Concerto pour Violon et Orchestre”, ce conține doar monodia cu indicații de tutti sau solo. Concertul nu este terminat, cuprinzând partea I (Allegro) și șapte măsuri din partea a II-a (Andante). Presupunem că anul compunerii este 1922, întrucât
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
o cercetare folclorică întreprinsă în zona Gorjului în 1922, în urma căreia a „așternut pe hârtie ultima sută de pagini a operei Agamemnon și partea principală a concertului pentru vioară și orchestră” (nicio referință la tonalitate). Comparația cu concertul în la minor nu relevă asemănări, este vorba de un alt concert pentru vioară, pe care Cuclin l-a abandonat probabil, sau de care va fi uitat poate. Forma părții întâi este caracteristică pentru forma de concert preconizată de Cuclin și descrisă ulterior
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
care va reapărea în repriză, asociată cu tema principală. Profilul melodic, definit de salturi mari (duodecimă, terțiadecimă, cvintadecimă) asociat unui ritm întrerupt de pauze, dă un aspect de cadență solistică acestui fragment. Tema principală reexpusă de vioara solistă în mi minor nu mai are structura secvențială originară, dar păstrează caracteristica frigică din primul motiv, reluat variat, ca pe un element de culoare modală, ce aduce dramatism (vezi măsurile 8-9 din exemplul anterior). Tema secundară, expusă de vioară de la măsura 74 în
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]