3,556 matches
-
facțiunile politice, cu condiția ca ordinea legală să fie în conformitate cu cerințele minime ale unui consens moral pe care este fondată întreaga structură a instituțiilor publice. Nivelul de pregătire a statului și superioritatea sa inatacabilă nu numai că au descurajat grupurile minoritare în tentativele lor de a se opune prin mijloace violente unui statu-quo existent, dar, în același timp, au impus două restricții foarte importante pentru opinia publică. Datorită caracteristicilor sus-menționate, statul a împiedicat acele părți influente ale opiniei publice să avanseze
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
război mondial, constrângând majoritatea statelor din Europa Centrală și de Est să protejeze minoritățile din interiorul granițelor lor, asigurându-le libertatea de a-și practica religia, de a vorbi propria limbă și de a-și educa copiii în spiritul culturilor minoritare. Liga Națiunilor era responsabilă de aplicarea acestor prevederi. Tratatul celor nouă puteri - 1922. Statele Unite, Marea Britanie, Japonia și alți șase membri ai Conferinței de la Washington s-au obligat să respecte „suveranitatea, independența și integritatea teritorială și administrativă a Chinei” și să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încercat să prezentăm pe scurt câteva dintre acțiunile inițiate și desfășurate în Școala pentru Hipoacuzici care contribuie la creșterea calitativă a relației profesor- elev prin oferirea de oportunități de a intra în contact cu ceea ce chiar surzii numesc o „comunitate minoritară”, prin cultivarea sentimentului de apartenență la această comunitate, prin stimularea contribuției la dezvoltarea culturii acestei comunități, prin respectul arătat comunității și culturii acesteia, contribuind astfel la creșterea respectului de sine și a încrederii în sine a elevilor hipoacuzici. În final
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]
-
ale „personalității antisemite” au funcția „să reducă anxietatea și culpabilitatea conștientă” (ibidem, p. 112). Dacă această descriere este corectă, putem trage concluzia că experiența și cunoștințele nu pot risipi prejudecata alofobă, oricare ar fi ținta acestei prejudecăți (un anumit grup minoritar sau perceput ca deviant). Din această perspectivă, Marie Jahoda propunea În 1960 o definiție În sens larg a așa-numitei prejudecăți rasiale: „Vorbim despre prejudecată atunci când atitudinea ostilă față de «cel din afara grupului» nu poate fi modificată de experiență și Îndeplinește
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În care termenii prost definiți de „rasism” și de „xenofobie” desemnează astăzi, În mod confuz și aproximativ, atât practicile mai mult sau mai puțin instituționalizate de discriminare sau de segregare, cât și mobilizările etnonaționaliste, diferitele forme de intoleranță față de grupuri minoritare sau deviante, mișcările xenofobe clasice etc. Ni se pare deci că este necesar să punem ordine În această dezordine lexicală și În acest haos semantic. A defini rasismul strict pe baza tezei inegalității dintre rase și a tezei determinismului ereditar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
legitimității lingvistice. Această aspirație se traduceîn diverse moduri, mergând de la o atenție constantă În ceea ce privește „corectitudinea” producțiilor discursive scrise sau orale până la subordonarea față de „modelul francez”. Un fenomen comparabil se poate observa, de exemplu, la militanții În favoarea unor limbi sau culturi minoritare, neolocutori voluntari, care afișează simboluri de referință, mergând uneori până la stereotipuri sau până la reconstruirea artificială a unei identități (a unei limbi, a unei culturi) pe care n-o recunosc nici măcar membrii efectivi ai grupului de apartenență vizat. Vom conchide așadar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
apartenențelor. Aceste situații au fost formulate În mod asemănător de către psihologii sociali (vezi Azzi și Klein, 1998), care au arătat că, atunci când prestigiul grupului și, În consecință, identitatea socială sunt resimțite ca nesatisfăcătoare (cum se poate Întâmpla În cazul grupurilor minoritare aflate În căutarea recunoașterii „lingvistice”), indivizii adoptă strategii de valorizare. Cele trei strategii clasice identificate sunt mobilitatea individuală (scopul individului fiind acela de a se alătura grupului „de referință”), acțiunea colectivă prin intermediul unei diferențieri pozitive (de tipul „black is beautiful
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
curând „devianță”, este un factor de „sănătate publică”: În măsura În care anumite acte provoacă revolta majorității indivizilor, sentimentul general la nivelul conștiinței colective este consolidat și, În consecință, coeziunea socială este menținută sau chiar sporită. Acest model opune așadar „ordinea” majoritară „dezordinii” minoritare și presupune că, În general, comportamentele umane se Înscriu Într-un cadru În care logos-ul este mult mai important decât pathos-ul, În care majoritatea aderă la niște reguli bine cunoscute și Își aliniază comportamentul la constrângerile care decurg din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comună a binelui colectiv. De altfel, această ultimă noțiune trebuie respinsă cu totul, pentru că duce la conflicte axiologice de nerezolvat. Preocuparea lui Rawls este aceea de a propune valori morale imparțiale, așadar care să nu aducă atingere opiniilor și intereselor minoritare. O teorie a dreptății, așa cum am văzut, trebuie să corespundă preocupării unor indivizi raționali de a-și atinge interesele, fără să le impună o viziune anume asupra lumii. Pentru a nu lovi nici o conștiință, ea trebuie să comporte o anumită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ț: nu să Înlocuim dreptatea liberală, ci s-o ameliorăm” (ibidem, p. 81). Voința de a deschide liberalismul În fața exigențelor pluralismului cultural se regăsește și la Kymlicka. Pentru filosoful canadian, principiile liberalismului presupun recunoașterea drepturilor culturale colective ale anumitor culturi minoritare. Orice individ ar avea dreptul la o apartenență comunitară, care ar constitui un „bun social primordial”. Or, dacă apartenența socială este un astfel de bun, ea nu mai intră În categoria chestiunilor morale față de care se pretinde neutralitatea statului. Și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În căutarea comună a binelui colectiv. Această ultimă noțiune trebuie de altfel respinsă, fiind o sursă de conflicte axiologice de nerezolvat. Grija principală a lui Rawls este să propună valori morale imparțiale, care să nu aducă atingere opiniilor și intereselor minoritare. Pentru filosoful american, principiile dreptății trebuie să respecte două reguli fundamentale. Prima stabilește primatul libertății, aceasta neputând fi Îngrădită decât În numele libertății. Cea de-a doua regulă postulează primatul dreptății asupra eficienței și bunăstării (Rawls, 1987). Această viziune liberală este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prezente și condițiile materiale care să permită exercitarea lor. În particular, putem oare ignora identitatea și istoria proprie a indivizilor care alcătuiesc comunitatea politică? Această interogație intră În rezonanță cu o preocupare centrală astăzi: protejarea celor ale căror tradiții culturale minoritare se pot afla În pericol. În fond, ca și În cazul drepturilor-creanțe, este vorba despre eficientizarea garantării drepturilor individului. Dar „este oare posibil, fără pagube grave, să punem lupul holismului colectivist particularist de pază la stâna individualismului universalist?” (Haarscher, 1996
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
varietăți de limbă (sociolect, tehnolect, regiolect, argou, jargon etc.) sau, uneori, a unei limbi specifice (Blanchet, 2000, p. 114 și urm.). Identificarea unui grup este așadar puternic determinată de alegerile lingvistice, În special În cazul grupurilor care vorbesc o limbă minoritară: aceasta este determinantă În demarcarea grupului față de cele care sunt hegemonice În mediul respectiv. Lingviștii și specialiștii În psihologie socială sunt de acord că vitalitatea etnolingvistică este un concept de bază În analiza raporturilor de forță dintre comunitățile lingvistice. Această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Elveția francofonă, marcate de o nesiguranță lingvistică evidentă față de „marele vecin” francez (Francard et alii, 1993-1994). Extrapolând concluziile cercetărilor privind adaptarea vorbirii ( În urma studiilor realizate de Giles et alii, 1973), putem estima că, pentru vorbitorii de limbi (sau de varietăți) minoritare, există două strategii posibile: fie să reducă cât mai mult distanța față de practicile lingvistice ale grupului hegemonic ă ceea ce, pe termen lung, poate duce la substituirea limbii proprii cu cea dominantă; fie, dimpotrivă, să afirme (și să sporească) distanța, care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o puternică „valoare adăugată” În termeni de identificare colectivă. Se explică astfel de ce, În ciuda atracției exercitate de limbile delargă circulație și cu impact puternic În termeni de profit economic și social, ele nu vor putea niciodată elimina cu totul idiomurile minoritare, care vor continua să fie purtătoare ale altor valori și să-și asume alte funcții. În orice caz, indivizii se vor situa Într-un continuum al interlectului, oscilând Între doi (sau mai mulți) poli lingvistici, În care intervin alternanțe și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ne folosim de diferitele varietăți și stiluri ale limbii respective. Asemenea operațiuni permit combinarea referințelor identitare și culturale de care dispun persoanele multilingve. Chiar și atunci când, la nivel colectiv, are loc un proces de substituire, adică atunci când un grup devenit minoritar (din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ) a adoptat limba dominantă, acest grup păstrează, În varianta sa de interlect, caracteristici specifice (trăsături diatopice sau de alte tipuri) ce constituie tot atâția marcatori identitari. Diversitatea lingvistică, la fel ca și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ea constituie un patrimoniu comun de la care se așteaptă să creeze o legătură puternică Între toți cetățenii care o vorbesc, indiferent de originea lor sau de condiția lor socială. ν În Europa, recenta controversă stârnită de „Carta limbilor regionale sau minoritare” a făcut din aceste limbi obiecte emblematice de recunoaștere, de identitate și de luptă pentru grupuri umane de dimensiuni mai mult sau mai puțin importante. Revendicările, Însoțitenude puține ori de dezbateri furtunoase, tind uneori să repună În discuție Însăși unitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de identitate și de luptă pentru grupuri umane de dimensiuni mai mult sau mai puțin importante. Revendicările, Însoțitenude puține ori de dezbateri furtunoase, tind uneori să repună În discuție Însăși unitatea statelor. Dar dacă apărarea și promovarea limbilor regionale sau minoritare se fac sub paravanul unui discurs care scoate În față necesitatea salvării unui patrimoniu relativ consensual sau diversitatea culturală „amenințată de globalizare”, ele tind și să treacă sub tăcere instrumentalizarea luptelor lingvistice uneori În scop comercial sau, În orice caz
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sub titlul Democrația culturală și dreptul la diferență situa aceste propuneri În cadrul unei „politici de reparație istorică”. Această abordare foarte polemică, cu atât mai mult cu cât nici o declarație oficială nu definise limbile regionale, ca să nu mai vorbim de limbile minoritare, nu a fost cel mai bun atu pentru obținerea unui consens larg În privința acestei chestiuni, care punea În discuție unul dintre miturile naționale: unicitatea limbii franceze. În 1983, legea Defferre privind descentralizarea, stimulând dezvoltarea de politici culturale de către consiliile regionale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de politici culturale de către consiliile regionale, nu avea să faciliteze cu nimic clarificarea problemei ridicate totuși fără Încetare de grupurile de apărători ai acestor limbi. De fapt, abia În perioada 1989-1992, Consiliul Europei elaborează o Cartă a limbilor regionale sau minoritare, precum și o convenție pentru protecția minorităților naționale, considerată neconstituțională În Franța. Totuși, anumite dispoziții favorabile (ore speciale În cadrul institutelor universitare de formare a Învățătorilor, ajutoare culturale etc.) le-au dat un răgaz de odihnă diferiților actori implicați În salvarea și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
suferite. Această abundență de identități particulare și În concurență Îi face pe unii sociologi să se teamă de apariția unei „societăți balcanizate”, În cadrul căreia principiile universaliste și-ar pierde În mare măsură forța. Afirmări identitare și acțiune colectivă Afirmarea identităților minoritare este totodată În corelație cu apariția unor „noi mișcări sociale”. Acestea se disting de formele precedente de mobilizare colectivă prin importanța subiectivității, prin valorizarea autonomiei și prin repunerea În discuție a controlului social. La fel ca și alte grupuri de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
astfel Încât ceea ce se transmite să reflecte mai bine propria lor viziune). Au apărut astfel numeroase asociații care apără ceva și care au devenit interlocutori privilegiați ai guvernelor atunci când acestea din urmă doresc sprijinul societății civile pentru un proiect. Mobilizarea grupurilor minoritare ridică mai multe probleme de natură socio-politică și etică. Mai Întâi, accentul pus pe caracterul distinctiv al unei identități etnice sau culturale comportă riscul de consolidare a anumitor stereotipuri. Apoi, aplicarea principiului reprezentării se dovedește o operațiune delicată: „liderii comunitari
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
diferențe” În raport cu majoritatea ridică problema definirii referinței: ce este majoritatea și cât de stabilă este ea? De fapt, această referință nu este monolitică și poate depinde În mare măsură de context, pentru că, În multe cazuri, viața actorilor implicați combină experiențele minoritară și majoritară. Astfel, o persoană care locuiește În Franța și este cetățean francez poate fi majoritară pentru că este vorbitoare nativă de franceză (și nu de bretonă sau de corsicană) și, În același timp, minoritară pentru că este de religie protestantă (și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cazuri, viața actorilor implicați combină experiențele minoritară și majoritară. Astfel, o persoană care locuiește În Franța și este cetățean francez poate fi majoritară pentru că este vorbitoare nativă de franceză (și nu de bretonă sau de corsicană) și, În același timp, minoritară pentru că este de religie protestantă (și nu catolică). Or, așa cum am văzut În exemplul provinciei Québec, adesea este suficient să schimbi scara pentru a pune sub semnul Întrebării etichetele: aceeași persoană poate trăi Într-o localitate din Languedoc cu puternică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
drept stat. Recunoașterea drepturilor este echivalentă astfel cu a consolida În Însăși logica sa figura dominantă a statului-națiune, chiar dacă acestuia i se poate impune (mai ales În cazul țărilor Învinse) să Împartă Într-o anumită măsură puterea cu reprezentanții etniilor minoritare. Această insistență asupra caracterului „național” al minorităților traduce o viziune esențialistă asupra națiunii, care a cunoscut mai multe contestări de atunci Încoace (Anderson, 1991). Ceea ce nu a Împiedicat-o să reapară la sfârșitul secolului XX, În special În cadrul acțiunilor OSCE
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]