11,805 matches
-
-s mai de preț decît dacă ar fi de aur? Eeei!... făcu Bărzăunul grozav de mirat. Chiar așa? Păi! continuă străinul umflîndu-și gușa și uitîndu-se la tăbliță de parcă atunci ar fi trebuit s-o înghită cu apă rece. Extraordinar! se miră din nou Bărzăunul nevenindu-i să creadă. Eu le-am găsit pe toate trei, într-o crăpătură a zidului. Și voiai să-ți ascuți cuțitul pe ele, mototolule, așa-i? se zburli la el Nicanor. Bărzăunul nu găsi pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un pește fript, așa cum știu eu, și mai vreau să prind și niște tritoni! Cuvîntul "tritoni" fusese pronunțat de Bărzăun ca și cum ar fi fost vorba de crocodili, ori de alte animale cu totul ieșite din comun. Ce să prinzi? se miră Virgil. Tritoni! silabisi cu glas flegmatic Bărzăunul, grozav de mîndru că Virgil, deși cu o clasă mai mare ca el, și premiant pe deasupra, nu auzise de asemenea creaturi. Ce-s ăia tri... tri... cum? Tritoni, frate, ce naiba! își umflă Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi în jungla Amazoanelor. Da, răspunse convins și Bărzăunul, nu-i bine deloc nici aici... Ai tu dreptate... Dar unde să tot mergem încolo? Nu vezi că dăm din rău în mai rău? Vrei s-ajungem la Gropniță? Unde? se miră Virgil. La Gropniță. La care Gropniță? Tu vorbești de pe pereți? Ei, la care Gropniță! Ce, nici atîta lucru nu știi? Așa-i zice lumea: Gropniță. Toți se feresc de ea, pentru că... pentru că-i plină de oase și... de cine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de aștepți poșta, ți-aduc eu ce-o fi. N-ai nici-o grijă! N-aștept nici o poștă, Ticule, răspunse ea mult mai prietenoasă, zîmbind totodată. O aștept pe Ilinca, nu știi?... Trebuie să vină în seara asta. Pe Ilinca? se miră Bărzăunul de parcă atunci ar fi auzit pentru prima dată un asemenea nume. Dar abia acum vine ea în vacanță? Acum, Ticule... că pînă azi a tot fost plecată prin alte părți cu echipa artistică a școlii... N-are astîmpăr deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vina, vom sta altfel de vorbă. Deci, nu după multă vreme de la intrarea în adîncurile pădurii, au ajuns la mlaștină. Toți erau voioși și nimănui nu i-ar fi dat prin minte că pot interveni pricini de harțag din te miri ce. Locul unde ajunse grupul era aproape în permanență pustiu. Adică pe acolo nu trecea nici un drum, nici măcar o cărare. Și nu trecea pentru că aproape oriunde puneai piciorul, dacă nu erai atent, te scufundai în nămol. Și nici animalele, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zici tu? Cum să nu vreau? sări Bărzăunul fericit. Venim cînd vrei tu și-ți prind o mulțime de păstrăvi... Dacă ții neapărat, îți prind și acum, că pentru mine nu-i greu. C-c-cum să-i prinzi f-fără undiță? se miră Nuțu. Bine... Cu mîna, din cotloanele stîncilor. Vreți să vă arăt cum? Nu acum Bărzăune... se opuse Ilinca cu glas stins și încărcat de regrete... Hai să lăsăm pe altă dată... cînd o să venim special pentru asta... Acum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
s-o ajut pe mama. Începem recoltatul legumelor pentru export. Și m-a rugat s-o ajut și eu, că nu se simte prea bine. Știi că s-ar putea să mai am un frățior ori o... surioară? Eei! se miră Bărzăunul. Judecă și tu... cum să merg la pădure în cazul ăsta? În fața unui asemenea argument atît de serios, Bărzăunul nu mai insistă și plecă cu capul în jos de lîngă Ilinca fără să-i mai spună măcar "la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Începu să se uite cu mare atenție la el... la brațe, la picioare... își umflă pieptul... Atunci s-a întîlnit pentru prima dată, cu adevărat, cu el însuși... Și era puternic!... Simțea clocotind în el toată puterea lumii și se mira cum de nu și-a dat seama pînă atunci că el nu-i un oarecare, un... popîndău, cum îi zicea uneori domnul Nicanor, ori... auzi tu, "rămășiță", cum i-a zis Matei! Nu, hotărît lucru, se întîmplase ceva deosebit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nimeni și nimic în afară de Ilinca. Puse tartina pe o piatră, lîngă hainele pe care le dezbrăcase și se aruncă deodată în apa rece pufăind și scoțînd fel de fel de strigăte. Toți de pe mal se apropiară de apă privindu-l mirați și făcînd glume pe seama sa. Și cînd toți se așteptau mai puțin, Bărzăunul se ridică din apă ținînd în mîna dreaptă un păstrăv mare, strălucind în bătaia razelor. Ilinca scoase un țipăt de plăcere, iar ceilalți holbară ochii ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de un asemenea succes, a trimis poezia la revistă, după ce fratele său, Matei, i-o dactilografiase la mașina primăriei în 3 exemplare, primind în schimb casetofonul pentru încă două seri. Iar revista i-a publicat poezia (fapt ce l-a mirat extraordinar pe cumnatul său, Iancu Răgălîe, care a zis cu destulă invidie că el scrie poezii de douăzeci de ani; și nu i s-a publicat încă nici un vers) și i-a expediat prin mandat poștal suma de 1200 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Jacob Boehme vorbea de nașterea continuă a lui Dumnezeu din poezia creată de om. Poeții l-au descoperit pe Dumnezeu, iar Dumnezeu le scrie poemele. Un poem este autentic dacă este în stare să ne restituie nevinovăția, candoarea primei întâlniri mirate cu lumina. Să atingem inexprimabilul dintâi, înainte de a fi fost umilit să coboare și să se nască din nou din cuvinte. Reluarea eternă a creației poetice dă seama de faptul că zidirea lumii reîncepe mereu și nu sfârșește niciodată. Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Intrarea Vâlcului. Acolo locuia Lea. La numărul 14. Intrai la ea ca-ntr-o piesă de teatru. Așa arăta totul, de parcă era butaforie. Decor. Vechi, adunat de prin anticariate și, obligatoriu, monumental. Te lăsai într-un fotoliu stacojiu și te mirai că nu se aprinde nici un reflector. După ce am citit Marile speranțe, am ajuns la concluzia, aprobată chiar și de David, că Lea se transformase voit în Miss Havisham. Cu mama, care ne învăța, cu destul de puțin succes, o engleză aproximativă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și minuni și povești cu fiare și mâncăruri nemaiauzite, a devenit unul din cei mai creativi oameni pe care i-am cunoscut, strălucitoare pentru toți cei din jur, în afară de mine. Pentru mine era un om atât de dăruit, că mă miram cum de nu-i văzusem până atunci preocuparea pentru semiotică, abilitatea de a bate ouăle în mai puțin de zece secunde, pasiunea pentru muzică, apetitul pentru călătorie, ochii incredibili, imaginația luxuriantă. Era formidabilă, într-adevăr, dar nu mai era fără
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
era că voia să meargă spre Nord. Să mănânce din conserve și să meargă spre Nord. — Cum te cheamă? — Ivan. Atât. Niciodată un al doilea nume. Pe goeletele care tăiau valu rile în căutarea balenelor gătea mâncăruri fabuloase din te miri ce. Nu și pentru el. Pentru el era de-ajuns o biată con servă de hering. În porturi, Ivan cobora semeț și lua drumul piețelor de zarzavaturi, de pește proaspăt și fructe uneori necunoscute lui, care-i fereau pe marinari
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tâmp-ig norantă trebuie să aibă măcar o replică bună. Altfel nu se jus tifică...). Așa, deci... Musa, care schimbă religii. Care cumpără țări. Musa, la urechile căruia și-a plâns fiica siluită contele trădător. El e? El. Și, sincer, mă mir că ai auzit de Julián. Iuda al Spaniei. Exact. Numai că nu maurilor generici și anonimi le deschide el porțile cetății, ci lui Musa, maurul cu ochi verzi... Verzi? Asta nu mi-ai spus până acum. Pentru că nu era cazul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cei doi le găseau rezolvare. La început, treaba lor a fost doar să se joace frumos și să nu-i deranjeze pe ceilalți. Cu timpul, văzîndu-i responsabili, adulții au început să le încredințeze mici sarcini de îndeplinit și n-a mirat pe nimeni că tinerii se descurcau. Poate că dura mai mult pînă izbuteau, sau poate că erau nevoiți să încerce mai multe metode pînă o găseau pe cea potrivită dar rezultatul era, de fiecare dată, cel așteptat. Și cum altfel
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să-mi limpezesc gîndurile. Și, mai mult decît atît, sînt mereu uimit de frumusețea locurilor. Descopăr, de fiecare dată, ceva nou, chiar dacă am ajuns să cunosc ținuturile ca-n palmă; și învăț în fiecare zi ceva nou. Asta nu mă miră deloc, Lupino. Neamul nostru a trăit dintotdeauna cu drag de pădure. N-am avut alt prieten mai apropiat decît ea, și dacă am respectat-o și i-am urmat învățăturile, pădurea ne-a ocrotit fără părtinire. Urmă o pauză încordată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atenția. Vietatea se găsea în dosul unui trunchi plăpînd de copac. Se îndreptă într-acolo. Ce surpriză avea să-i mai rezerve ziua de astăzi? Cînd dădu cu ochii de puiul de căprioară, încremeni. Era atît de mic, încît se miră că-i auzise glasul. Ochii lupului se luminară de încîntare. Ce făptură frumoasă și neajutorată! Ce copil! Nu prea știa ce atitudine să adopte. Nu credea că puiului i-ar fi fost frică dacă s-ar fi apropiat. Pur și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atîta amar de drum să o cauți pe mama; ai răscolit ținuturi neumblate, ai interpelat animale necunoscute. Apoi, dintr-o dată, ai hotărît să te întorci exact de unde ai plecat. Ești bun să-mi explici de ce ai procedat așa? Nu mă mir că-ți pare bizar. Un gînd neverosimil mă călăuzește, și teamă mi-e că nu voi putea, deocamdată, să ți-l împărtășesc pe de-a-ntregul. Adevărul, fiule, ar putea fi altul decît acela pe care îl bănuiesc. De aceea, cred
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
până la cinci stele... Și-a pus el amprenta pe vreun destin, pe vreo instituție, pe vreo epocă istorică? Nu! Nu a salvat națiunea de la pieire, nu s-a sacrificat nici măcar pentru vreun copil rămas într-o casă incendiată. Mă și mir cum de am fost tentat să-i zic erou, dacă nu cumva i-am și zis... În fine, treacă de la mine, numai să-i pot dovedi existența, că îl iert pentru toate câte n-a înfăptuit, deși, astfel stând lucrurile
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
-i elevul Căpuștean și taci!” Se pare că sub ochii tuturor, profesori și elevi, se contura o vocație. Desigur, nu era decât un început, dar cu atât de frumoase promisiuni pentru viitor! Așa că nici el măcar nu s-a mai mirat că la facultate i s-a dat aceeași sarcină (este adevărat, numai după ce a cerut-o în plină ședință, „în baza experienței acumulate în liceu” etc., etc.). Magazia clubului sportiv al Universității era tot la subsol. Echipament - din belșug, deci
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
aparținuse chiar negustorului, fost luptător în garda civică, poate alături chiar de...jupân Dumitrache al lui nenea Iancu Caragiale! Mă rog, dreptul lor să creadă ce vor! Mai ales că nici despre fotbal nu aveau o părere întemeiată... Că se mirau dumnealor, dascălii lipsiți de „cunoștințe cultural-sportive”, cum de se poate ca vreo douăzeci de oameni maturi să alerge ca turbații după o bucată de gumă rotundă și umflată cu aer... Bătrâni ruginiți! Nu-i mai poți învăța să gândească după cum
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
peisaj” minunat în care se profilează deja un divorță Băiat subțire și original Mircea, cu un singur defect, însă mărunt și ușor de corectat: ca orice microbist, adoră semințele de bostan. Dorica găsește coji și prin pat, nu se mai miră nici când dă cu mătura în baie: el crănțănește „bomboane agricole” și când se lăfăie în cada cu apă caldă și spumă de bradă Nu are ce-i face, e un original! L-a acceptat ca soț și pace bună
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fără a se bucura de trecerea în pagina tipărită!” (l-am citat aproape „textual” - nota autorului). Este nevoie de un cronicar al timpurilor noi, de un nou Neculce, cum subliniase și „secretarul unu” la o ședință recentă. Tot se mai miră că nu i-a venit ideea mai devreme. Presimte că în biografia sa începe un capitol nou, simte în el o infuzie de energie și talent! Drept care se „racordează la realitate” cu și mai mult aplomb: „ - Tovarășa, mai dă-ne
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]