17,356 matches
-
de sufleuri de migdale, coșuri cu prune și râsete și alte degete îm pletite, vacanțe în Provence, vara în care se născuse Alioșa, sezonul tartelor cu mure, seri cu mesele pline de clienți, de cidru și de vocalele lui Dominique, mirosul de cretă roșie, barba de trei zile a lui Ivan, poveștile cu zăpadă rusească, să cu leții cu lavandă dintre rufe, gleznele ei, incredibil de fine, prânzul pe iarbă, cu picioa rele goale, nopțile fără somn, alte nopți fără somn
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să-l atingă. Nu reușea decât să redeschidă șuvoiul dureros dintre coaste pe care-l simțea gâlgâind din vreme în vreme, semn că, da, era în viață. Încă în viață. După ceasuri multe, care poate că fuseseră zile, simțise și mirosul mâinii care-i umezea buzele, simțise atingerea care schimba fâșiile de pânză. După care auzise și vocea, într-o limbă neînțeleasă, din care numai numele ei de împrumut, numele spaimei, al rușinii și al giuvaierelor care-i îndoiseră grumazul îi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
origine, de fapt, belgiană... Alexandre se bucură de fiecare nouă priveliște, în cărcată de ciorovăieli și târguieli cinstite, de zgomotul bine-cu noscut al cântarului, de fâșâitul sacoșelor mari ca niște saci, de banii care foș nesc, clinchețesc, cheamă, de mirosurile ames tecate și de lumea co lorată de aici, unde Parisul nu mai e tocmai Paris, ci un Babel al mărfurilor, al accentelor și al călă torilor de pretutindeni. Câte spectacole fără bilet a mai văzut aici! Și uite că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu voiam să urc, pentru că jos se însuflețea o lume, se aglomera bucătă ria, se târșâiau tălpi pe prag, se spălau vase, se întâmpinau clienții cu brioșe proaspete și căni mari de ciocolată fierbinte..., încet-încet, toată casa se umplea de miros de pâine caldă, de lapte cu cacao, de cafea, de... — ...vanilie. Din tâmplă în tâmplă. Durerea lovește ca un camion. Din tâmplă în tâmplă. — David? Ca un camion pe ploaie. Greoi și totuși capabil să gliseze. — Te rog mult, spune
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
capul pe câte-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar de zgomotul unei pendule din alt timp, care ne trezea dintre indieni și cowboy și ne chema în prezentul cu bomboane Pez și miros de cafea răzbătând din direcția țăcănitului ritual. Lea se ridica, ne ciufulea drăgăstos pe fiecare și dădea drumul la pick-up. Desfăcea, pe urmă, tacticos, o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de căldură, lipicioasă, ca de fruct strivit între degete trece din Arenal în Santa Cruz, o ia apoi spre nord, spre Macarena, se sfărâmă în Guadalquivir ca un trup de boare ciudată, în care se întâlnesc, ca-ntr-o tapiserie, miros de Atlantic, de nisip, de gând frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraș se întind albercas, cisternele din care apa hrănește portocalul abia înfiripat prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un spațiu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
suntem nici la jumătate. Ok. Bine. Fie. În regulă. Nici o problemă. Adică? Adică dăm RESTART. No hard feelings, vorba poetului MGM... Portocalele rămân, însă. Pentru că-ți plac ție? Și pentru că-mi plac mie. Și pentru mai ce? Pentru că... așa, pentru că miros... palpabil, aproape. Neficțional. Delicios de concret. Înțelegi? Nu, nu înțelegi. N-are importanță. Portocalele rămân. 29. Maturizări După ce mama s-a mutat în Intrarea Vâlcului, am experimentat un anotimp straniu. Unul cu mult iaurt și aproape fără țigări. Am făcut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dat la maximum, David e identic altor sutezecimii de călători cu destinație matinală precisă. A lui e incertă. Așa cum pare a fi totul în ultima vreme. Mai puțin geanta de pe umăr. Maro închis. Fermoar și clapetă. În spatele lor spațiul cu miros pregnant de piele întoarsă se delimitează în trei compartimente și două buzunare mici. În fiecare dintre ele, nevăzute de călătorii imersați în ziare iPOD-uri sms-uri cărțidespreselfachievement, stau vrafuri vrafuri de fotografii, toate secretele cutiei de carton deșertate în geanta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încă și mai încurcată decât cea a lucrurilor din cameră. O lume de care nici cele opt, nouă, acum sunt zece pastile nu pot să-l apere. Teamă. Brusc, David se ridică și deschide larg geamurile. Respiră adânc aer cu miros imperceptibil de noxe. Trece în bucătărie și pune de cafea. La filtru. Dă drumul la radio, pentru fond sonor. De-acum nu mai e cale de întoarcere. Nu, dragul meu, nu mai e cale de întoarcere. Ursuz. Așa se spune
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Perfect. Diseară cinăm la mine în mansardă. Pulpă de miel cu tarhon. Sos de chimen. Garnitură legume la grătar. Mi-e o foame de mor! 39. Rege O să sune incredibil de freudian, dar cel mai bine îmi aduc aminte pivnița. Mirosul slab de alcool, combinat cu mucegai. Mirosul ăla de vechi păstrat la rece, în umezeală tip preputrefacție. Saci cu haine care mureau demn și prețios, în stive de muselină și organza, de jupoane și finet de pe vremuri, sub o pojghiță
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Pulpă de miel cu tarhon. Sos de chimen. Garnitură legume la grătar. Mi-e o foame de mor! 39. Rege O să sune incredibil de freudian, dar cel mai bine îmi aduc aminte pivnița. Mirosul slab de alcool, combinat cu mucegai. Mirosul ăla de vechi păstrat la rece, în umezeală tip preputrefacție. Saci cu haine care mureau demn și prețios, în stive de muselină și organza, de jupoane și finet de pe vremuri, sub o pojghiță verde, atotstăpânitoare, printre borcane cu murături neatinse
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că acum nu avem timp, bani, nervi, spațiu, condiții... Răsuflam ușurat. Nici un intrus la orizont. Nemărturisit, simțeam bucuria difuză de a redeveni incontestabil. Regatul meu redevenea al meu, iar eu îmi reluam aura de unic specialist în compromisuri tehnice. Revizitam mirosurile de umezeală familiare. Îmi reinventariam avutul. Reevaluam picurul neîntrerupt de apă. Schimbam farfuriile de sub țevi. Pe urmă, totul reintra în normal. Era frumoasă. Așezat pe canapeaua de piele, tipică apar tamentului de o eleganță lejeră al amicului în plină euforie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
picurul coloanelor care se dezghețau. Când stalactita de la intrarea în holul mare a prins a le răspunde. Pic Pic pic Pic pic pic pic Atunci nasul lui Ivan-cel-adormit a adulmecat de dincolo de draperiile grele ale somnului polar o boare de miros nou în aerul primelor ceasuri ale zilei. Sigur, se simțea, ca de obicei, aroma sărată a mării, am prentată olfactiv de toate neamurile de pește. Nasul le cu noștea pe fiecare. Așa, din tainițele somnului, știuse când încărcaseră morunul și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și am să mi fac și eu loc lângă voi pentru că nu, nu am plecat nicăieri, nu aș pleca, mirosiți a lavandă și a vanilie și poate puțin a mare și a fluviu și a dulce și eu vin cu mirosul meu de frig și de gheață și de frică și-mi fac loc aici, lângă voi, și trag plapuma până la bărbie peste noi și tu suspini în somn și copilul se întoarce pe burtă și ne lovește pe amândoi și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
instinctul, însă, lucru care-l înfurie grozav de tare îi trimitea, de cînd cu avalanșa schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul. Lupino purta cu el, așa cum poartă toți lupii, mirosul strămoșilor lui. Putea vedea Arus, mirosindu-l, ploile și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia libertății de-a alerga încotro vedea cu ochii, fericirea de-a se ști stăpîn absolut peste
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îi trimitea, de cînd cu avalanșa schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul. Lupino purta cu el, așa cum poartă toți lupii, mirosul strămoșilor lui. Putea vedea Arus, mirosindu-l, ploile și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia libertății de-a alerga încotro vedea cu ochii, fericirea de-a se ști stăpîn absolut peste pădurile seculare; precum și mîndria de-a fi deținător al
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia libertății de-a alerga încotro vedea cu ochii, fericirea de-a se ști stăpîn absolut peste pădurile seculare; precum și mîndria de-a fi deținător al învățăturilor primite de la mai-marii înțelepți ai atîtor generații miros de lup adevărat. Mai era ceva acolo, un iz, o adiere, o nuanță pe care Arus n-a recunoscut-o. Lupino ducea cu el, fără îndoială, și misterul unor întîmplări pe care șeful haitei nu le știa tălmăci; și, oricît
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o nuanță pe care Arus n-a recunoscut-o. Lupino ducea cu el, fără îndoială, și misterul unor întîmplări pe care șeful haitei nu le știa tălmăci; și, oricît s-a străduit, n-a reușit să-i dea de capăt mirosului aceluia nedefinit. Dar unui conducător nu-i stă bine să ezite. În cele din urmă, Arus a hotărît: copilul putea rămîne! Oricum, lupoaicele n-aveau să-l scape din ochi și, în plus, tocmai el să pună la îndoială calitatea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
familiei; după el, unul cîte unul, aveau să facă ochi lupii tineri și lupoaicele. Nu trebuia să-l găsească aici. Era de preferat ca, la ceasul dimineții, el să fie îndeajuns de departe, astfel încît vîntul să nu-i poarte mirosul pînă la colonie. Privi, pentru ultima dată, împrejurimile. Nu se vedea mare lucru. Zorii erau încă departe, iar luna, ascunsă după nori, nu lumina decît în răstimpuri. Aici a fost casa lui. Nu avea să mai fie. Aici era familia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mărise sau micșorase viteza de deplasare, "zgomotul" părea că-l urmărise la distanță egală. "Imaginația îmi joacă feste", concluzionă Lupino, după ce se opri totuși pentru cîteva momente, să asculte și să adulmece aerul. Nu se mai auzi nimic, iar pe miros, din păcate, nu se putu bizui: vîntul bătea dintr-o direcție total nefolositoare lui. Încetul cu încetul, se lumina de ziuă. Pădurea prindea viață, aprinzînd scînteia încrederii în sufletul puiandrului. Va răscoli ținuturile astea, dincolo de cel mai îndepărtat punct în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
noaptea. Te-am pîndit și, cînd te-am văzut că pleci, m-am furișat după tine. N-a fost ușor deloc, mormăi iarăși, ca pentru sine, puiul. Era să mă pierd de cîteva ori, în întunericul ăla îngrozitor. Noroc cu mirosul... Lucrurile deveniseră cît se poate de clare. Mișcările pe care le percepuse, în cîteva rînduri, în spatele lui, nu fuseseră altceva decît semne ale prezenței lui Dakota. Pășise cu stîngul. Unui lup matur nu i s-ar întîmpla niciodată să fie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
urși sau rîși redutabili adversari, Lupino trebuia să le facă față. Nu căuta să provoace necazuri nimănui; nu urmărea să înfrunte pe nimeni; și de cîtă diplomație era nevoie pentru a-și atinge scopul! Adulmecă cu insistență. Dinspre stînga venea miros familiar. "Trebuie că sînt lupi pe-aproape", cugetă, cumpănind dacă e de preferat să se îndrepte spre ei sau să-i ocolească. Pe lupi îi va aborda, desigur, chiar mai greu decît pe oricare alt animal; lupii îl vor trata
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
i se adreseze: Vă simțiți mai bine, domnule? Vă puteți ridica acum? Dacă vreți, vă pot ajuta! Apropierea păru să-l agite mai tare. Lupul mutilat se strădui să-și găsească echilibrul și se îndreptă nesigur spre Lupino. O, da! Mirosul nu mă poate înșela! Mi-au luat văzul, m-au desfigurat, dar mirosul mi-a rămas același ca întotdeauna. Ești aici, iubirea vieții mele! Mă recunoști? Spune, mai vezi îndărătul acestui chip orb pe alesul inimii tale, perechea ta? De
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vreți, vă pot ajuta! Apropierea păru să-l agite mai tare. Lupul mutilat se strădui să-și găsească echilibrul și se îndreptă nesigur spre Lupino. O, da! Mirosul nu mă poate înșela! Mi-au luat văzul, m-au desfigurat, dar mirosul mi-a rămas același ca întotdeauna. Ești aici, iubirea vieții mele! Mă recunoști? Spune, mai vezi îndărătul acestui chip orb pe alesul inimii tale, perechea ta? De bună seamă, lupul nu auzise nimic din ceea ce-i spusese Lupino. Tînărul lup
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Nu sîntem decît noi aici. Vă asigur că nici o doamnă și nici altcineva nu se află în apropiere! Înțeleptul făcu o pauză, descumpănit. Într-adevăr, percepuse o singură prezență. De aceea nici nu găsea explicația vocii de tînăr lup alăturată mirosului atît de familiar! Hotărî să înainteze. Lupino înțepeni. Lupul își întinse nările înainte, atingîndu-l. Vorbește acum! Spune! răcni animalul, hotărît să înțeleagă neînțelesul. Sînt eu, domnule, sînt numai eu, băiatul orfan rătăcit prin pădure și adoptat de lupi, nefericitul plecat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]