1,480 matches
-
chipuri. înțelepciunea lui Dumnezeu e inepuizabilă și adâncul ei insondabil pentru mintea omenească. E un mister nepătruns în ce constă deosebirea esențială dintre inspirația naturală și cea supranaturală, deosebire din care se naște un sublim artistic, incontestabil altul decât sublimul mistic. Întrebările ridicate de Charles Du Bos țintesc către acest mister și se întorc cum s-au ridicat, ca pietrele aruncate din praștie, ce cad înapoi pe pământ. Fără să fi lămurit ceva din însăși esența chestiunii, sperăm totuși că elementele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
copilului, natură ce se vădește în tendințele lui native, nestăvilite în spontaneitatea lor, e calea regenerării lumii, e calea omului nou, renăscut în duhul „sfintei pruncii”. Rezumând, vom observa că aceste glasuri omenești din câmpul pedagogiei, al artei și al misticii, se unesc cu glasul Mântuitorului, care proclamă sensul edenic al copilăriei. Afirmând că nostalgia paradisului e impulsul primordial al creațiilor omenești, neam gândit mai întâi la Edenul terestru, a cărui amintire e atât de fecundă în voința de civilizație a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pământul este privit ca un magnet. Este una ditnre lucrările care face trecerea spre un nou mod de a face știință. Nu trebuie uitată nici viziunea lui Jakob Bohme, un cizmar care devine în urma acesteia unul dintre cei mai profunzi mistici ai filosofiei germane. 2. 2. Reforma și cenzura imaginarului religios Înainte de a dezvolta ideea noastră despre cum se manifestă reforma ca cenzură trebuie să explicăm câteva aspecte privind acest termen. Procesul prin care s-a realiza ruptura din interiorul Bisericii
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
una dintre tradițiile simbolice ale Evului Mediu și Renașterii. Ea a fost una dintre metaforele cel mai des folosite pentru a reprezenta posibilitatea de cunoaștere a realității. O întâlnim începând cu antichitatea ca reprezentând două aspecte: în primul rând cel mistic, prin care lumea este reflexie în oglindă a divinității. A doua modalitate de prezentare a acesteia se referă la cunoaștere aceasta fiind considerată ca reflexie în oglindă a realității. Lucrețiu atunci când descrie posibilitățile de cunoaștere ale omului folosește această metaforă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nu sunt perfecte ele fiind supuse transformărilor continue: "Toate acestea sunt în noi: date de natură, deformate prin greșeală, modificate prin grație, purificate prin justiție, îndreptate prin știință, perfecționate prin înțelepciune"45. În cazul lui Bonaventura așa cum este specific oricărui mistic salvarea vine prin revelație, astfel încât erorile sunt modificate prin grație. Dar pentru a putea avea acces la această cunoaștere mai intervine și purificare care este realizată prin justiție. Dar dincolo de imaginea descrisă de misticul medieval, care vede salvarea ca revelație
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lui Bonaventura așa cum este specific oricărui mistic salvarea vine prin revelație, astfel încât erorile sunt modificate prin grație. Dar pentru a putea avea acces la această cunoaștere mai intervine și purificare care este realizată prin justiție. Dar dincolo de imaginea descrisă de misticul medieval, care vede salvarea ca revelație, există și o viziune științifică prin enunțarea erorilor și dorința de îndepărtare a acestora. Aceasta este dezvoltată de către Roger Bacon, o teorie asemănătoare cu cea a idolilor lui Francis. Roger Bacon, în Opus Majus
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nouă direcție despre o nouă metafizică, în cadrul căreia se realizează transferul dinspre obiect spre subiect și capacitățile sale de a cunoaște și de a construi lumea. Această modificare se realizează începând cu Renașterea, dar are drept model relația om-cosmos specifică misticii medievale. Omul este privit ca un microcosmos în care putem găsi esența întregului macrocosmos, iar cunoașterea se poate realiza prin autoreflecție îndreptându-ne spre persoană și nu spre exterioritate. Dar, chiar dacă autori cum ar fi Bonaventura sau Meister Eckart dezvoltă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
realizat trecerea de la o lume construită în jurul conceptului de Dumnezeu spre una centrată în om. Această trecerea nu s-a realizat doar cu scopul de a redefini omul în univers, ci de a reconstrui universul în jurul omului. Pornind de la concepțiile misticilor medievali care considerau omul ca o oglindă a universului, concepție ce a fost amplificată de filosofia Renașterii s-a ajuns la ideea omului ca un constructor al cosmosului. În această perioadă se construiește conceptul de realitate ca exterioritate obiectivă, dar
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fapt, Predania nu a înregistrat divorțul dintre teologie și spiritualitate, nici religiozitatea modernă, cu formele sale de pietate personală. Experiența mistică trăiește conținutul credinței comune, iar teologia o organizează și o sistematizează. De aceea, viața creștinului, fie el anahoret sau mistic, se structurează pe aspectul dogmatic al cultului, iar doctrină comunică trăirea Adevărului experiat de Părinții Bisericii. Începând din secolul al IV-lea, Părinții Bisericii identifică taina mântuirii cu substanța Tainelor, ceea ce explică denominația lucrării Sfântului Chiril al Ierusalimului, Cateheză mistagogică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
există un cerc de tăcere. Nu este vorba de o imposibilitate logică, umană, ci de profunzimea insondabilă a ființei dumnezeiești; întunericul inerent credinței protejează taina de nepătruns a proximității lui Dumnezeu. Teoria palamită este elocventă în privința decelării cu acuitate a misticii ortodoxe. Este mistica paradoxală a întunericului dumnezeiesc, rază a luminii sale. De la stadiul cunoașterii umane, Sfântul Duh trece ființa, prin participare, la stadiul cunoașterii divine. În plus, aceasta este Teognozia Sfântului Apostol Ioan prin inhabitarea Cuvântului și iluminare prin lumina
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ficționalismul -, iar sub raport mistic, Realul echivalează cu Adevărul Unic. Iată de ce gânditorul român formulează o concluzie pertinentă: nu se poate niciodată gândi real fără termenii fundamentali: creație ex nihilo, ordine, ierarhie, vocație, revelație și finalitate ultimă. De aceea, un mistic este incapabil să cunoască din perspectiva materialistă, idealistă și criticistă, ci numai din cea real-dogmatică. Exceptând mistica care constituie realiter "sediul grației și al revelației, nu se poate înțelege materialitatea globală a lumii, straturile ei și interdependența lor"6. Asemenea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
să ne împărtășim cu această nebunie, și vom vedea că asta era înțelepciunea". 6 Petre Țuțea, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Timpul, 2001, p. 175: " Omul întrebător rămâne aici și nu primește adevărul de Sus, care, gândit mistic, este unic, Realul revelat, ci îl caută neaflându-l. El reduce cunoașterea, plăsmuirile artistice, tehnice, ordinea etico-socială și orice acțiune la doi factori: eu și noneu. Eul are aceste facultăți: imaginația, intelectul și simțurile, care la psihologi depășește cele cinci
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se mai explic? ?i prin expansiunea ordinului cistercian ?i r?sp�ndirea modelelor sale; �n sf�r?it, se explic? prin contribu?ia teologiei, tehnologiei ?i este-ticii gotice la rela?iile societ??îi vremii cu sacrul ?i cu profanul, cu misticul ?i cu ra?ionalul. Doar Italia r?m�ne pu?în receptiv? la limbajul arhi-tectural gotic. �ntr-adev?r, chiar dac? exemplele cisterciene (Fossanova, 1187-1208) încît? pe unii arhitec?i italieni s? fac? bol?i pe intersec?îi de ogive, spa
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de Baron de la Motte Fouqué, publicată în ediția din septembrie 1839, Burton's Gentleman's Magazine, în analiza imaginației, pe care o face cu acest prilej, el dezavuează "geniul rău la prozaicului" ("evil genius of mere matter-of-fact") și îi opune "misticul sau curentul subteran al sensului"59, prin care, după cum spune gânditorul german, "esențe incomprehensibile" devin "esențe supranaturale", divine 60. "Valea Usher", i.e., spațiul poetic, sugerează, așadar, Ion Barbu, continuând gândul lui Edgar Poe, este un tărâm al iluminării spirituale (epifaniei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cea ar fi fost cea mai măreață poezie comunicată vreodată lumii este probabil doar o umbră palida concepțiilor originale ale poetului 13. Edgar Allan Poe cunoaște toți acești loci communes ai teoriei literare romantice, dar se declară categoric împotriva acestei mistici, ce aureolează, nejustificat, actul de creație. Imaginația este, într-adevăr, creatoare, opinează el în "Filozofia compoziției" (1846), dar ea are nevoie de sprijinul reflecției asupra propriului proces creator: Majoritatea scriitorilor, poeți, mai ales, lasă să se înțeleagă că ei compun
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cum ar spune Henri Focillon 28, între formal și informal, totdeauna în stare de transformare (în actul lecturii), care ascunde calitatea imutabila a unui adevăr mai înalt. Simbolul, căruia, la Poe, îi corespunde "the mystic or the undercurrent of meaning" [misticul sau curentul subteran al sensului]29, mijlocește transformarea, prin intermediul analogiilor, care unifica; în el, dimensiunile spațiale și temporale ale obiectelor se dizolvă, topologic, într-o altă realitate, superioară. Atât pentru Poe, cât și pentru Barbu, spațiul imaginar al creației "anulează
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
forma acelor lucruri de care este imposibil să ne lipsim cu desăvârșire - sub forma luminii și aerului, care pătrund prin fiecare fisură, și a apei, pe care, într-un chip sau altul, cu toții o bem zilnic ;*42 astfel, în ochii misticilor din lumea întreagă, Dumnezeu reprezintă hrana și băutura sufletului, Punea, Pestele, Apa, Laptele, Vinul acestuia ; 3) raporturi umane, precum cele dintre fiu și tată sau dintre soț si soție. După părerea lui Pongs, primele două tipuri de raporturi sânt atribuite
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
comunitatea Bisericii”. Cuvântul viu și dătător de viață a lui Dumnezeu este actualizat În experiența oamenilor care, dacă au Într-adevăr urechi să audă, răspund cu bucurie și recunoștință. Părintele Dumitru Stăniloae, referindu-se la caracterul hristologic și bisericesc al misticii ortodoxe, afirmă: „Nimeni nu poate Înainta spre unirea mistică cu Dumnezeu pășind pe o altă cale decât Iisus Hristos și nimenea nu poate ajunge la această unire dincolo de Iisus Hristos. Iisus Hristos este puntea Întinsă de la Dumnezeu până pe tărâmul umanității
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Andreea ZANFICU () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92297]
-
Așezarea Cinstitelor daruri pe Sfânta Masă cuprinde În sine, rând pe rând, ,,semnificația răstignirii Mântuitorului pe cruce, coborârea Sa de pe dânsa și depunerea În mormânt de către sfintele femei, Împreună cu Iosif și cu Nicodim. Obiectele Întrebuințate aici capătă un Înțeles mistic aparte, astfel, procovățul de deasupra discului Închipuie năframa cu care a fost Înfășurat capul lui Iisus În mormânt, iar cel de deasupra potirului amintește de giulgiul care a Învelit corpul Său, În timp ce ,,aerul”, ce se așează peste sfintele vase, Înseamnă
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
literar interbelic. În opinia lui Vladimir Streinu, Tremuriciul-individ reprezintă o "existențăsumă", având în spatele său o întreagă clasă, de unde valoarea lui, să-i zicem exponențială. Ce sunt Tremuricii? La această întrebare criticul răspunde cu o vervă sarcastică neslăbită: "Tremuricii sunt acei mistici care, subnutrindu-se ca să agonisească fericirea slăbirii-limită a organelor, fericirea debilității morale fiindu-le, bineînțeles, permisă, și care, atingând prin inaniție idealul de sensibilitate al gelatinei și lichidelor, ajungeau să nu-și mai stăpânească vinele, brațele și încheietura gâtului, din care
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
produse, ideal comun de bunăstare, informație supraabundentă, dar deliberat neselectată, neierarhizată. Dacă revenim la criteriul calitativ, subiect universal e declarat omul de rînd, cu experiențele, rațiunea, limitele, drepturile și datoriile general umane. Fiindcă ies din această scară, un sfînt, un mistic, un om al intelectului contemplativ nu capătă loc în cercetările noastre asupra umanului. Ei țin de un extraordinar nebulos, neinvestigabil în sine, sînt excepții de la regula subiectului universal, nu pot fi luați în calcul pentru a trata destinul omului. și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
increată așteaptă răspunsul creator al omului, fără de care Dumnezeu însuși nu și-ar valorifica posibilitățile eliberatoare, văzîndu-și astfel mărginită, știrbită întrucîtva propria libertate. Omul capătă astfel un rol decisiv în metabolismul libertății supraabundente a divinului, pe care l-au tematizat mistici contemplativi precum Eckhart sau Angelus Silesius al cărui vers Berdiaev l-a înscris ca motto la Sensul creației. Respingînd orice margini, libertatea aceasta nu se lasă conținută nici măcar de limitele transcendenței, se revarsă dincolo de ele, se dăruiește torențial ființelor capabile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
individului putea fi, în mod paradoxal pentru noi, încadrată, modelată, orientată de autoritatea dogmei. Putea fi chiar apăsată de teoria pedepsei și a răsplății 1, concepție subalternă, de altfel, în ochii Sfîntului Ioan și ai Sfîntului Pavel sau ai unor mistici precum musulmana Rabi'a, care voia să stingă infernul și să incendieze paradisul pentru ca Dumnezeu să fie adorat în deplină libertate. în modernitate, teoria infernului și a paradisului și-a diminuat ori și-a pierdut puterea de a ne ordona
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
catafatic ordinea globală, sensul, legitimitatea, fără ca totuși conștiința distanței să slăbească. Dimpotrivă. Cultura colectivă, în toate aspectele ei, se întemeiază pe schimbul de daruri și de cereri între polii unei distanțe de acum solid instaurate. Dar oamenii dorinței (însingurații, contemplativii, misticii) marchează, în interiorul peisajului social, elanul ascensiunii unitive prezent numai ca ideal, ca orientare, ca speranță eschatologică pentru întreaga comunitate. Pentru cea din urmă, distanța se mărește și se destinde întrucîtva: accesul la Polul superior rămîne pe mai tîrziu, trebuie așteptat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a asimilat ambele modele, în coprezența lor paradoxală pe care, de altfel, crucea o figurează cu simbolismul ei geometric. Evident că, în funcție de tipul lor spiritual, gînditorii creștini vor pune accentul, fără exclusivism, pe un model sau pe altul. Contemplativi și mistici pasionați din toate timpurile Origen, Evagrie, Grigore de Nyssa, Isaac Sirul, isihaștii, Eckhart, Ruusbroec, beghinele, Cusanus, Silesius, Serafim de Sarov, Berdiaev sau Simone Weil, pentru a-i numi doar pe cîțiva dintre cei de inspirație creștină înclină să dea preeminență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]