1,977 matches
-
și telemea. Și un ciclotron invadat de ploșnițe, și o pălărie cu pana ftimulită, și doi ochi albaștri, încrezători, de lepros. Și o ciupercărie termonucleară, și o tăbăcărie de piei de păianjen, și un adolescent înfruntîndu-și părintele. Și un incendiu mistuind un depozit, și o mare de oameni cu limba tăiată, și o capelă sub cerul gurii, între măsele. Și rechinii întemeind o frăție. Iar când termometrul arătă 41 de grade, am văzut un neam ponegrind alte neamuri, o armată luptând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
d-stră? Tot felul de premianți. Premiul I și Premiile II. Poate chiar și câțiva cu Premiul III. Dar ceilalți, Maestre? Ceilalți? repetă ea subliniind cuvântul și apropiindu-și mai mult fața de el. - Adică cum, ceilalți? - Da, Maestre, ceilalți, cei mistuiți de ambiție și urmăriți de nenoroc, cei mai numeroși de altfel. Ca Horia Grădișteanu bunăoară, de care n-a auzit nimeni pentru că s-a sinucis la optsprezece ani. Sau ca Maria Da Maria. Asta, Maria Daria Maria, sunt eu, adaogă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Unul din cei mari, din primii doi, trei celiști ai lumii? - Ba da, Maestre, îl întrerupse Maria, ați ajuns! Asta sunteți: unul din cei mari. - Eu știu ce-ți spun, continuă Antim zâmbind amar. Vorbeai de ambiție, spuneai că ești mistuită de o ambiție aproape maladivă. Felicitările mele, Maria Daria! Dacă crezi în geniul dumitale, așa trebuie să fii: bolnavă de ambiție... - Dar în cazul meu... - Nu mă întrerupe, că nu știi ce voiam să-ți spun mai departe. Poate că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noblețe atemporală, iar transcendența se relevă ca demiurgie activă. Cuprins Sacrificiul sinelui în ascensiunea mistică / 11 Demonizarea eului și introspecția eșuată / 41 Asumarea transcendenței în metamorfozele suferinței / 61 Ipostaza ontică a reculegerii în templu / 113 Fluxul mundaneității inserate temporalului ce mistuie întru apăsarea disoluțiilor ontice se poate dovedi incapabil de a controla și asimila anumite experiențe intensificate până la sublim ale spiritului uman? Străfulgerarea inspirației și truda demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
resorturilor vieții colective. Poveri sau nu în existența semenilor apropiați, oamenii ce-și consumă astfel apusul vieții reprezintă pentru iureșul cotidian greutăți ce întârzie pasul grăbit spre viitor. Astfel, dincolo de surâsul cordial prin care sunt salutate albele prezențe ale celor mistuiți de timp, se agită dorința desprinderii de lenta lor existență și trecerea grabnică a acesteia în plutirea amintirii. La alunecarea în moarte a fiecărui ostenit de ampla poposire în viață, deasupra plângerilor fulgurante același ochi al vigilenței sociale zâmbește necruțător
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tocmai utilizarea, pe fundalul acestei perspective, într-un mod excesiv al termenului suferință eclipsează sensul său autentic, sens care se regăsește corect evaluat în sferele înalte ale trăirilor mistice, acolo unde dragostea întru spirit poate înnobila sufletul uman ce se mistuie transcendenței. Tensiunea suferinței reale nu poate fi inserată timpului și spațiului. Ea doar punctează tulburător. De asemenea, ea nu își focalizează pulsația pentru și spre țintele scop din fluxul efemerității sociale. Suferința autentică privește doar spre idealitate. A suferi pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se vede lumea normalității inserate temporal prin ochii îndurerați ce stau să erupă vulcanic în fluidități de transparență ne-mângâiată? Și cum este văzută prezența suferindului de către privirea anonimă a multitudinii cotidiene, multitudine ce se revarsă unitar mereu în sine mistuind orice identitate ce tinde spre departajare, orice nume și putință de numire autentică? Cu toții cunoaștem acea dinamică accelerată în care momentele de fericire și sublim existențial se grăbesc într-o succesiune ireversibilă spre a trece din actualitatea prezentului în evidența
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pozitive, de miraculoasele surveniri ale binelui în lumini insulare pe fondul întunecat și glacial extins de prezența răului. Astfel, el înțelege prin intermediul propriei situări în suferința de ordin spiritual, precum și prin modalitatea de răspuns a semenilor la drama ce-l mistuie, dialectica perechii opozitive bine-rău drept unul dintre principiile remise imanentului ca axiomă de persistare și înaintare în existență. Fără această dialectică, mundaneitatea efemerității umane ar fi aici de neconceput. Dar cel ce îndură suferința de ordin spiritual intuiește în agonia
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adesea clar-obscure dețin o importanță fundamentală pentru trăirea mistică. Aici chipul sau acțiunea evocată survin dintr-un fond crepuscular ce se deschide și le permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra picturii ca degajări revelatorii ce irump profetic din întinderea veșnică a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-planului pulsează adevărul atemporal și aspațial
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Existau mici creaturi-obiecte care ascundeau anumite lucruri și se manifestau prin zgomote surde, ca de șoarece, ce încetau de îndată ce se apropia și se uita Alex la ele, anumite umbre dense pe care le ocolea, tresărind de spaimă, și care se mistuiau când făcea ea o mișcare. Alex colecționase întotdeauna diverse obiecte, dar s-ar fi spus că, acum, toate acestea se întorceau, treptat, împotriva ei. Într-un fel, știa că totul e un nonsens și, cu toate că era speriată, nu se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
satisfacă. Și pe urmă o să se astâmpere... va fi satisfăcut sau poate că scârbit, pentru că va distruge și ceva din el însuși, va fi epuizat, slab și sleit, ca un vierme într-un măr, și teribila lui necesitate se va mistui. Și în ce stadiu al acestui proces ne aflăm acum? Asta-i lucrul pe care vreau să-l descopăr. Chestia cu Rozanov e o întrerupere. E un lucru serios, dar, într-un fel, și asta ar putea fi o diversiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de nimicnicie. Dacă ar fi putut să-i spună cineva, dacă măcar ar fi existat vreun martor. Dar a existat un martor, ba chiar îl și recunoscuse. Și această idee se dizolvă însă în neantul din mintea lui și se mistui. Își spuse: „Sunt într-o formă proastă, trebuie să întreb oamenii, trebuie să cer ajutor. Am să mă duc la John Robert. El mă va înțelege și mă va primi până la urmă“. Acest gând îl reconfortă brusc. Continuă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
E de la John Robert. — E o scrisoare drăguță, amabilă? — E... să spunem... caritabilă. Ah, caritatea... mila... da... ce mai înseamnă și asta? Uite, am s-o ard. George îngenunche și aprinse la foc un colț al scrisorii, apoi o privi mistuindu-se în cenușă pe cărămizile căminului. Diane îl urmărea uluită. George se întoase și se reașeză pe canapea, iar Diane se lăsă pe podea, la picioarele lui, îmbrățișându-i genunchii cum făcea adeseori. — Mă iubești, fetițo? Știi că te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aici? Nu, răspunse George, e departe, a plecat, ne-a părăsit, nu mai e de văzut, e dus și uitat, s-a transformat în invizibilitatea unde nu mai există gândire sau mișcare, locul unic, locul necesar, pe scurt, s-a mistuit. — A părăsit Ennistone? — Amândoi, el și mica sirenă amăgitoare. Ce fată era, ce cap de fildeș, ce trup de lapte, ce ochi mari, viorii, și cum îi mai scăpărau! Ce sâni, ce pulpe albe, și cum se mai zbătea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a le perfecționa. Centura galbenă/auriu (Kyu 5) - simbolizează culoarea „soarelui răsare”, starea unui „spirit nou” deschis cunoașterii, fragilitate, setea de cunoaștere și cuprindere a câtor mai multe cunoștințe, aidoma focului care, odată „pornit” manifestă o dorință nestăvilită de a mistui tot ce-i iese în cale. Fiecare element al culorii devine o reclamă exterioară pentru calitatea psihică a sportivului: pentru obținerea acestei centuri galbenă/auriu este necesară o perioadă de studiu variind între 3 și 12 luni uneori mai mult
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. 54. Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis: "Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?" 55. Isus S-a întors spre ei, i-a certat, și le-a zis: Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! 56. Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mîntuiască." Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
pentru niște urice de moșii ce a dat Păun vameșul mănăstirii sale Clatii, care m(ănă)stire iaste închinată la Xiropotam, la Sfânta Gura... Neștiindu-se la a cui mână sânt, făcut-am această carte de blăstăm asupra cui ar mistui aceste urice sau cine ar ști unde sântu sau ar fi audzitu, din vlădici, din egumeni, din boieri, din preoți sau orice fel de om ar fi și n-ar mărturisi dreptu, cu frica lui Dumnedzău, sau nu le-ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
slava și mărimea Lui și noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, și totuși au rămas vii. 25. Și acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi și mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri. 26. Cine este, în adevăr, omul acela care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului cel viu vorbind din mijlocul focului, și totuși să fi rămas viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
să aibă astfel multe zile în împărăția lui, el și copiii lui, în mijlocul lui Israel. $18 1. Preoții, Leviții și toată seminția lui Levi, să n-aibă nici parte de moșie, nici moștenire în Israel, să se hrănească din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului, și din darurile aduse Domnului. 2. Să n-aibă moștenire în mijlocul fraților lor: Domnul va fi moștenirea lor, cum le-a spus. 3. Iată care va fi dreptul preoților de la popor: cei ce vor aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
moldav, Mihail Sturdza, venit și el la înscăunare își răsese barba, și-și potrivea fesul cu care urma să intre cu alură turcomană la înscăunare. Imprevizibil, de un calm imperturbabil, Al. D-trie Ghica a laut fesul și l-a mistuit în buzunar. Cu un zâmbet afabil protocolar, deși în suflet i se surpau munți de furie, la ceremonia papucului atinse cu vârful nasului încălțarea, zăbovind puțin tentat să muște, după care ridicat în picioare, în cea mai purp limbă turcă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
e militar și sărutarea papucului , e o formulă perimată. Visul lui Alexandru Ghica (care putea să-l coste capul) se înfăptuise în sfârșit, demolând orgolii și ingerințe anchilozate, anticipând căderea Imperiului Otoman. Acel faimos fes, pe care domnul Ghica îl mistuise în buzunar, l-am întâlnit, într-un muzeu Ghica; un obiect fără sens și fără nici o explicație. Sunt convins, că expozantul nu cunoștea drama aceluia ce trebuia să-și acopere capul ca sens (atât cât îl mai avea). Domnul și-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
iepurelui mai Îngînă un cîntec de durere În mine. Nu mai știu dacă maica mea Încă m-a născut sau dacă sunt un mormînt risipit Într-un alt mormînt, nu mai știu dacă febra acestui iepure cu piciorul rupt Îmi mistuie mie măruntaiele. Aș putea da În vileag formula chimică după care se plodesc Îngerii sau aș putea desena locul În care se află singura arteră ce duce direct În inima lui Dumnezeu, dar eu ascult nebunii lumii În sînul stîng
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fiii lui Aaron, să așeze bucățile, capul și grăsimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar. 9. Să spele cu apă măruntaiele și picioarele; și preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. 10. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din turmă, de miei sau capre, să aducă o parte bărbătească fără cusur. 11. Să-l junghie în partea de miază-noapte a altarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
pună, împreună cu capul și grăsimea, pe lemnele din focul de pe altar. 13. Să spele cu apă măruntaiele și picioarele, și preotul să le aducă pe toate, și să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. 14. Dacă darul adus de el Domnului va fi o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele sau din pui de porumbel. 15. Preotul să aducă pasărea pe altar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
s-o arunce lîngă altar, spre răsărit, în locul unde se strînge cenușa. 17. Să-i frîngă aripile, fără să le dezlipească, și preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. $2 1. Cînd va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mîncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea, și să adauge și tămîie. 2. S-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]