1,365 matches
-
membru al Societății ”Junimea”, membru al Divanului Ad-Hoc de la Iași, deputat în Parlamentul României, prefect român de județ, prefect sub țarii ruși, proprietar al 6000 ha de teren, dintre care 140 ha de podgorii, la Crihana Veche. Pandelache Cafrița, fost moșier și proprietar al unui conac / curte (boierească). Gheorghe Manolescu, întreprinzător economic, arendașul bălților de la Crihana Veche, Manta și Vadul lui Isac (cu administrația la Crihana) în perioada interbelică și a celui de al Doilea Război Mondial. A fost proprietarul unui
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Racu. Hramul actualei biserici este a Sfîntului Ioan Teologul. Din documentele istorice atestăm că moșia satului Pocrișeni avea următoarele părți componente: Pocrișeni, Balta, Corniș, Șăbana, Delniță, Boieresc, Stîncă și Jăvreni. Din 1847 stăpâni ai moșiei Mășcăuți și Jăvreni au devenit moșierii Gheorghe și Ion Sârbu, cel din urmă cunoscutul fabulist din Basarabia. Pe parcursul primului război mondial au căzut luptând voinicește localnicii Petru Andrei Lisnic, Nicolae Alexandru Sârbu, Efrem Petru Negru, Anton Petru Negru, Iacob Spiridon Chetreanu, frații Iacob și Ion Racu
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
Prut, lângă Suta de Movile". Printr-un hrisov domnesc din 13 oct. 1469 s. Zubrești i-a fost atribuit lui Iura Grosul, iar în 1473 cu denumirea Vasileuți a intrat în posesia panului Hanco. între anii 1812-1821 îl găsim aici moșier pe generalul-maior I. Garting, care a forțat strămutarea Vasileuților de Jos în Cobani, satele contopite aveau acum o biserică de lemn cu 3 preoți. Generalul era nu numai moșier, ci și guvernator al Basarabiei. Recensământul din 1817 a fixat la
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
intrat în posesia panului Hanco. între anii 1812-1821 îl găsim aici moșier pe generalul-maior I. Garting, care a forțat strămutarea Vasileuților de Jos în Cobani, satele contopite aveau acum o biserică de lemn cu 3 preoți. Generalul era nu numai moșier, ci și guvernator al Basarabiei. Recensământul din 1817 a fixat la Cobani, pe moșia generalului, 159 capi de familie, 5 văduve și un burlac, 3 preoți, 3 livezi și 10 vii, o moară, un lac și un iaz. Dicționarul geografic
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
adesea de tătari, deoarece pe dealul dintre Sărata-Galbenă și satul Caracui trecea "hotarul lui Halil-pașa". În 1817 satul este atestat cu numele de Sărata, ce făcea parte din ocolul Hotărniceni, ținutul Codru, așeuat de-a lungul râușorului Sărata și aparține moșierului Vasile Iamandi. La recensământul din 1858 satul are de acum numele de Sărata Golbani, numărul locuitorilor este impunător de mare - 1268 de oameni; satul era divizat în partea de sus și partea de jos, având stăpân pe Constantin Anastasii Zoti
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
mai apoi casă de locuit. S-au alăturat Curleanilor și alții."” Se presupune, că de la numele primilor locuitori se și trage vechea denumire a satului. Prin anii 1980 ai secolului al XIX-lea, partea de nord a satului aparținea unui moșier din satul Ginișeuți pe nume Gavril. Oamenii săraci lucrau la el cu ziua. La rugămintea lor boierul le-a dat o bucată de pământ pentru a-și zidi case de locuit. Pământul era infertil. Creșteau numai salcâmi și ulmi. După
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
satul Ginișeuți pe nume Gavril. Oamenii săraci lucrau la el cu ziua. La rugămintea lor boierul le-a dat o bucată de pământ pentru a-și zidi case de locuit. Pământul era infertil. Creșteau numai salcâmi și ulmi. După moartea moșierului această parte de sat a început să se numească Gavrilovca sau Gavrileuca. Comparativ cu cealaltă parte a satului, care se numea Rezeși, sătenii din prima parte nu aveau pământul lor propriu. După datele de arhivă în anul 1623 în sat
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
un părinte duhovnic, care se află la Cuizăuca din 2002. Conform datelor de arhivă, cu circa 300 de ani în urmă pe acel loc exista o mică mănăstire. Un hrisov domnesc din 1778 arată că voievodul delimita proprietățile a doi moșieri, care se judecau pentru niște terenuri ce atingeau teritoriul mănăstirii Cuizăuca. Nu se știe exact cât timp a existat mănăstirea. Se presupune că așezământul monahal a fost închis de către arhiepiscopul Dimitrie Sulima, succesorul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, între anii 1821-1844, care
Cuizăuca, Rezina () [Corola-website/Science/305197_a_306526]
-
găsește în Biliceni doar 6 văduve și slugi bătrîne, că n-a mai avut pe cine pune la bir. Situați în calea armatelor, la drumul mare de la Bălți spre Chișinău, Bilicenii rămăseseră multă vreme devastați și pângăriți. Părăsise satul și moșierul din localitate, Postolache Cîrstea. După doi ani, cînd grosul armatei lui Rumeanțev se deplasa în sudul Basarabiei, 48 de familii de țărani s-au întors din Codru la vatra lor din Biliceni, 44 au fost impuse să plătească dijmă, scădere
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
boier - Alexandru Panaiti. Satul era alcătuit deja din 154 gospodării țărănești, altele 6 aparțineau clerului bisericii Sfântul Mihail. La 29 aprilie 1835 moșia trece în prorietatea lui Carp Osmolovcki, iar 20 din cele 187 familii țărănești, nemulțumite de exploatarea noului moșier, iau calea bejeniei spre Bugeac. Preotul Constantin Prepeliță încearcă să-i dojenească, dau nu i s-a dat ascultare. Sătenii Ion Nereuță, Tudor Bîrsan și Toader Stratan creșteau în familiile lor cîte 6-7 copii. Printre cele 13 sate mari din
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
pînă cînd , pe la începutu sec. XX, va rămîne o singură denumire Rublenita. La 11 noiembrie 1657 Ursu Vartic , fost vornic , dăruiește lui Gumenze, mare armaș , o parte din satul Rublenitul (Rublenita) ținutul Soroca. La 26 martie 1742 , un șir de moșieri din ținutul Soroca- Ciripcau , Timiliuti, Zgură Peripeceni și Liublenita, sînt stăpînite de banul Aristarho. Recensămîntul din 1772-1773 prezintă: Liublenita stăpîn Constantin Donici- 48 gospodari cu oameni , 3 case puști, oameni liberi - 2 fete bisericești. În 1818 satul Liublenita s-a
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
este o mahala a satului Pohoarna. În anul 1735 s-a organizat o nouă așezare moldovenească tot cu vechea denumire, care constituia 27 gospodării, cu un număr de 197 persoane. În același timp moșia satului Bodești a intrat în posesia moșierului Ion Vartic. Acest moșier a contribuit mult la creșterea populației satului Bodești. Și-a completat moșia prin cumpărarea țăranilor șerbi pentru care a construit case de locuit din bugetul propriu. Moșierul Vartic fiind celibatar a hotărât să vândă moșia, fiind
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
satului Pohoarna. În anul 1735 s-a organizat o nouă așezare moldovenească tot cu vechea denumire, care constituia 27 gospodării, cu un număr de 197 persoane. În același timp moșia satului Bodești a intrat în posesia moșierului Ion Vartic. Acest moșier a contribuit mult la creșterea populației satului Bodești. Și-a completat moșia prin cumpărarea țăranilor șerbi pentru care a construit case de locuit din bugetul propriu. Moșierul Vartic fiind celibatar a hotărât să vândă moșia, fiind cumpărată de o nouă
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
același timp moșia satului Bodești a intrat în posesia moșierului Ion Vartic. Acest moșier a contribuit mult la creșterea populației satului Bodești. Și-a completat moșia prin cumpărarea țăranilor șerbi pentru care a construit case de locuit din bugetul propriu. Moșierul Vartic fiind celibatar a hotărât să vândă moșia, fiind cumpărată de o nouă stâpână - Balașa Serghev. Fiind văduvă avea o singură fiică Elena care s-a căsătorit cu dvornicul Manolache Calmațchi. În anul 1826 au hotărit să construiască o nouă
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
agricole. Însă acești factori au influențat în mod diferențiat în diferite perioade asupra nivelului general de dezvoltare economică, a specializării și amplasării ramurilor economiei. Conform unor documente din 1874 sătenii aveau în comun 1504 de desetine de pământ, iar unii moșieri dețineau și ei un număr mare de desetine: Anastasia Miliniova și Anna Tanaskaia dețineau 3250 desetine, Constantin Stoianov - 664 desetine, Bubanovskii - 380 desetine, Secidevanda - 320 desetine. În anul 1910 în satul Puhoi erau 2518 locuitori, care dispuneau de 3174 desetine
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
de Alexandru Vaida-Voievod, în care Partidul Țărănesc deținea, prin Ion Mihalache, portofoliul Ministerului Agriculturii. În această calitate, Mihalache s-a ocupat, împreună cu o comisie de miniștri, de pregătirea unui proiect de lege agrară care prevedea reducerea substanțială a proprietăților marilor moșieri și plata unor despăgubiri reduse de către țărănii împroprietăriți. În urma refuzului regelui Ferdinand de a semna mesajul de trimitere a proiectului de lege în dezbaterea Parlamentului, datorită faptului că a socotit proiectul prea radical, la 12 martie 1920 Ion Mihalache și-
Partidul Țărănesc () [Corola-website/Science/305988_a_307317]
-
Țările Române s-au integrat în viața economică și politică de aici, unii dintre ei ocupând demnități însemnate, până la a ajunge să fie numiți domni. Ascensiunea grecilor în ierarhia principatelor a provocat o ostilitate vădită din partea boierimii tradiționale locale. Boierii, moșieri într-o economie agricolă slab dezvoltată, obișnuiți să aibă un cuvânt hotărâtor în politica principatelor, s-au simțit lipsiți de puterea pe care o aveau de noii veniți pe scena politică și au devenit foarte ostili față de emigranții din Grecia
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
liberali; multe dintre ideile și programele lor au fost ulterior incorporate în programele sociale ale lui Bismarck (de exemplu, asigurarea socială, programele educaționale și diversele legi electorale). Bismarck a împlinit un ideal drag liberalilor, anume unificarea Germaniei. Pentru colaborarea dintre moșieri, pe care Bismarck îi reprezenta și servea și liberali, aceștia din urmă au trebuit să facă importante concesii, care pe termen mediu s-au arătat a fi foarte costisitoare: ca reprezentanți ai noii clase brugheze, liberalii au fost susținători entuziaști
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
statului rate de răscumpărare pentru o perioadă de până la 50 de ani. În schimb, guvernul a compensat din bugetul statului pe foștii proprietari de șerbi și de terenuri distribuite acestora din urmă. Regimul spera ca cei peste 50.000 de moșieri care stăpâneau peste 1.100 ha vor continua să prospere fără munca iobagilor și vor continua să fie asigure cadre loiale în politică și administrația locală. Guvernul se aștepta ca țăranii să producă suficient de mult pentru consumul propriu cât
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
pe care-l urmărește să-l înfăptuiască în Patria noastră...”. Milea a dezvăluit într-o declarație din 20 iulie 1955 că a manifestat ura față de clasă burghezo-moșierească, deoarece în adolescență a muncit împreună cu familia că muncitor forestier în slujba unui moșier din Câmpulung Muscel: „În timpul cât am lucrat cu familia mea la lemne la acest moșier am văzut o serie de escrocherii pe care le făcea cu muncitorii. Acest lucru m-a facut să-l urăsc și mai mult”. Vasile Milea
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
declarație din 20 iulie 1955 că a manifestat ura față de clasă burghezo-moșierească, deoarece în adolescență a muncit împreună cu familia că muncitor forestier în slujba unui moșier din Câmpulung Muscel: „În timpul cât am lucrat cu familia mea la lemne la acest moșier am văzut o serie de escrocherii pe care le făcea cu muncitorii. Acest lucru m-a facut să-l urăsc și mai mult”. Vasile Milea a fost admis ca membru al PMR abia la 20 septembrie 1957. Ca urmare a
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
atitudinea anticomunistă și de teama de divizarea Spaniei, ceea ce a coagulat mișcări diferite sau chiar dușmane ca falangiștii și monarhiștii. Această tabără a fost denumită "„naționaliștii”", "„rebelii”", sau "„insurgenții”". Adversarii lor îi denumeau "„fasciști”" sau "„francoiști”". Liderii lor proveneau dintre moșierii monarhiști, mai conservatori, și susțineau centralizarea puterii în stat. Germania nazistă și Italia fascistă, precum și mare parte din clerul romano-catolic, i-au susținut pe naționaliști, Estado Novo din Portugalia le-a furnizat suport logistic. Forțele lor se adunaseră în „Ejército
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
de acum 41 de familii cu pământ și 10 fără pământ. Într-un document de la Arhiva Națională din 10 iunie 1868 citim: "În Constantinovca trăiesc 45 de proprietari" (F. 8, inv. 1, dos. 46). Denumirea satului e legată de numele moșierului Constantin Stamati-Ciurea, care stăpânea aici pământuri întinse și care practica înăimirea țăranilor din satele vecine pentru lucrarea lor. Deoarece proprietarul îi plătea bine cu cereale și cu bani, și deoarece tot el le-a propus să se instaleze cu traiul
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
Deoarece proprietarul îi plătea bine cu cereale și cu bani, și deoarece tot el le-a propus să se instaleze cu traiul aici, pe malul Draghiștei, ca să fie aproape, repartizându-le pământ, țăranii s-au înnoit. Plugarii mulțumiți de generozitatea moșierului savant și scriitor și-au numit siliștea cu numele lui - Constantinovca. În unele documente istorice denumirea localității figurează și ca Constantinești. Alexandru Egunov, președintele Comitetului de statistică din Basarabia, în lucrarea sa "Gubernia Basarabia în anii 1870 - 1875. Enumerarea localităților
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
1927 lua ființă Muzeul Olteniei prin fuzionarea Muzeului de Științe naturale și Muzeului de istorie. În perioada interbelică, orașul, situat într-o zonă eminamente agrară, înaintează cu pași prea mici pe calea industrializării, în raport cu alte zone urbane ale țării. Marii moșieri din Oltenia, depozitării unor însemnate capitaluri provenite din despăgubirile de la împroprietărirea țăranilor, își vor investi fondurile în bănci și instituții comerciale, în acțiuni neproductive. Numărul celor ce s-au apropiat de industrie a fost extrem de mic. S-a dezvoltat, în
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]