1,712 matches
-
Vlahuță și mai tînăr cu 6 ani decît I. L. Caragiale, Delavrancea înfruntă, în acest triumvirat cultural întărit cu armătura prieteniei, fervorile literare și nu numai, ce zgîlțîie din temelii vetustul secol XIX spre a-l instaura, cu surle și trîrnbițe moderniste, pe următorul. Deși în unele momente se situează singur pe poziția diletantului superior, deplîngînd condiția vitregă a literatului copleșit de îndatoriri exterioare creației ( a fost un strălucit avocat, parlamentar, ministru și, nu în ultimul rînd, primar al Capitalei), Delavrancea poate
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
cîte ori îl citeam pe Joseph Conrad și mai ales pe Vladimir Nabokov mă simțeam ispitit să încerc). Calea întoarsă spre limba română, după atîția ani de exil, nu e lipsită de un element paradoxal. Mulți scriitori români de orientare modernistă, față de care m-am simțit totdeauna apropiat, au suferit din cauza limitelor pe care le impunea folosirea unei limbi de mică circulație și, implicit, raportarea la o cultură pe cît de recentă, pe atît de marginală față de marile culturi europene occidentale
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
pierd, adolescență, fruct trecător al toamnei, la un ospăț" (56 de ani). Pînă atunci, poezia primului său volum va fi dedicată integral ,,mitului imaculatei adolescențe", în vreme ce tînărul poet se va întrupa în versurile unui ,,abstracționism" liric, aparent de factura ermetismului modernist în spiritul școlii lui Ungaretti și Quasimodo - cu ,,mesaj" greu de descifrat și de condamnat de cenzori - în fapt, un mod original și foarte concret de a-și formula în cuvinte insolit combinate propriile viziuni ale sentimentelor și ale ideilor
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
o formulă. Harul său de povestitor a cunoscut, desigur, și faza restrictivă a realismului socialist, care nu l-a secătuit, și pe cea a orientării spre marginal, a „căutătorilor rădăcinilor”, care i-a stimulat interesul etnologic și, în sfîrșit, experimentele moderniste, care i-au îmbogățit tehnicile de înscenare și instanțiere narativă. Cea mai adecvată dintre caracterizările care au fost propuse pentru scrisul său este aceea de realism halucinant. Ar fi vorba de o altă etapă a realismului deviant, ca variantă originală
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
a modernismului muzical (pe durata desfășurării celor trei avangarde), dar și, implicit, ca posibilitate unică a înaintării evolutive. Considerăm a fi nelucrative imaginile în care postmodernismul muzical reprezintă un "accident", o eventuală "direcție greșită" sau o continuare "ineficientă" a proiectului modernist (Habermas). footnote>, în pofida "distorsiunilor" de interpretare pe care le induc o sumă de imagini privind caracterul emergent, dublul discurs al implicării deconstructive, fragmentarea că incoerenta asumată și refuzul legitimării în termeni de identitate stilistica sau participare la consensul valoric-estetic în
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
care grupează în jurul lor mai mulți compozitori (spre exemplu, pan-serialismul, experimentalismul, minimalismul) sau concepții care înglobează "genomurile" mai multor imagini stilistice (Stravinski, Ligeti sau Stockhausen), cât și concepții individuale detașate într-un mod clar de filoanele majore ale muzicii moderniste (Xenakis, Kagel sau Kurtag). Iar aceasta eterogenitate, la rându-i, reprezintă consecință acumulărilor realizate pe traiectoria evolutivă a mai multor filoane conceptuale-estetice ale gândirii și practicilor muzicale pe durata celor șase decenii ale ideologiei și esteticii avangardiste și nu doar
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de substanță polifonica - Gentle Giant). Fiecare dintre aceste filoane supraviețuiește în virtutea unei încărcături interne specifice, dar și datorită tensiunilor de atracție (implicând interferență și chiar fuziunea între forme și genuri) sau respingere-incompatibilitate care definesc dinamică evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată într-o atitudine tributara de substanță nostalgica (față de ancestralismul și, implicit, exotismul etno-centric, filonul modal, sau față de canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
considera această "stilemă" a postmodernității care este fragmentarea și, în egală măsură, starea diseminata, împrăștiata sau de-construită a obiectelor/fenomenelor care generic intră sub incidența determinativului de postmodern. Starea fragmentată o putem reprezenta atât în sensul unui (a) corp modernist "mutilat" printr-o dezmembrare asumată la modul declarat, sub formă de manifest artistic sau program ideologic (relevant este în special titlul lucrării lui Ihab Hassan - The Dismembering of Orpheus: Toward a Postmodern Literature (1972), scrierile lui Charles Jencks și Robert
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
parte a unui nou mod de legitimare că fenomene ale postmodernității). Postmodernitatea reprezintă în egală măsură ambele ipostaze și se legitimează în imaginea stării dispersate, răcite (doar aparentă și suprafață că simulacru) și, în același timp, inerte ("încremenite") ale fragmentelor moderniste suspendate în "imponderabilitatea" unei echitemporalități generalizate (că sinonim al meta-referențialității). Iar această imagine a unei treceri organice, neintențională și neostentativă, de la modernitate la postmodernitate în calitatea lor de ansambluri simptomatice exclude cu desăvârșire un șir de idei precum: (a) calitatea
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de "febră" ideologică (aproape religioasă), dar și de "obsesiile" totalizatoare ale modernității. Într-un mod cât se poate de evident, mentalitatea postmodernă nu presupune un viitor în virtutea căruia și-ar putea legitimă hegemonia, exclusivitatea, precum și supremația valorica după modelul mentalității moderniste. În postmodernitate este de-legitimată însăși imaginea temporalității folosită la modul interesat și implicată în linearitatea unei concepții cauzale, într-o continuă raportare antagonistă-concurențială atât la trecut, cât mai ales - la prezent în intenția de a determina o poziționare privilegiată
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
drept "avangardism de reacție" față de ipostază pan-serială adoptată de către continuatorii lui Webern (Boulez, Stockhausen, Nono). footnote> (cristalizare / clasicism / nouă paradigmă) - Avangardism 3 (dispersare / romantism)1 - perioadă tranzitiva - emergentă postmodernității; A patra etapă (proteica): dată fiind atât complexitatea (consistentă moștenirii moderniste pulverizate), cât și specificul situației (emergentă gradata, "în valuri" a postmodernității), suntem puși în fața unei situații insolite, fără precedent în întreaga istorie muzicală occidentală: o dublă emergentă - una negativă, a modernismului în plină disoluție și una pozitivă, a postmodernității (termen
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în nici un caz nu reflectă specificului generării, cât, poate, doar originarea). Însă ambele se prezintă doar că două semnificații, două indicii sau doi coeficienți, ai aceluiași proces mutativ sau, mai precis de metamorfozare gradata astfel încât fragmentarea progresivă a unui principiu (modernist) semnifică, într-un mod sincron, relevarea coagulanta a celuilalt (postmodernist). Iar situația cu periodizarea se prezintă drept una de o extremă complexitate, deoarece (a) vorbim despre dispersia ultimei avangarde și, împreună cu ea, a întregului modernism muzical și (b) postmodernismul muzical
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
formulează imaginea mai multor stări modale ale postmodernității pornind din anii '60 și până la nivelul anilor '80, atunci când sfârșitul modernismului avangardist a devenit vizibil: 1. Un prim postmodernism, de reacție, constă în respingerea nevoii constante de transformare și originalitate (criteriu modernist), dificultatea crescândă și abordarea (pur) intelectuală a moderniștilor determinând revenirea la o muzică mai tradițională și accesibilă: George Rochberg - forme și sintaxa tradițională, David Del Tredici și Ellen Zwillich - revenirea la tonalitate și narativismul convențional, William Bolcom - integrarea idiomurilor muzicii
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
logică a organizării structurale interne (definind doar natură relaționării fragmentelor moștenite). Această mutație are loc, însă, mai degrabă în termenii proprii postmodernității atâta timp cât nu mai este posibil s-o resusciteze în termenii concepției originare. Astfel, postmodernitate ar putea însemna proiectul modernist al lui Habermas<footnote Jürgen Habermas, Modernity - An Incomplete Project, în: Hal Foster (editor), The Anti-aesthetic: Essays on postmodern culture, Bay Press, 1983, pp. 3-15. footnote>, minus conștiința colectivă (deja în faza de) post-mutație, minus posibilitatea de re-lipire a fragmentelori
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
deja în faza de) post-mutație, minus posibilitatea de re-lipire a fragmentelori, minus disponibilitatea, dar și capacitatea de a o face. Fragmentul reprezintă unitatea primară, indivizibila a conștiinței postmoderne. Fragmentul devine, el însuși, un întreg în sine, definiția întregului în termeni moderniști nemaifiind nici practică și nici practicabila în nouă ordine a lumii, în noile stări de conștiință colectivă, precum și în noua stare a gândirii muzicale. Situația se prezintă drept una comică, dar și absurdă în egală măsură, deoarece ne-o putem
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
înflăcărata a predecesorilor (moderniști-avangardiști). Ne putem întreba în mod logic, daca valorile modernității ar fi putut fi moștenite altfel decât într-o formă distorsionată, adică fragmentată. Iar răspunsul ar putea fi unul negativ, dacă prin comparație luăm în considerare modelul modernist al rupturii radicale de trecut, tabularasismul avangardist militant, și îl raportăm la simplă incredulitate și, în același timp, indiferență a postmodernității, două atitudini care de la bun început exclud exclusivismul eliminatoriu cu care modernismul și-a tratat trecutul, indiferent cât de
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
atitudini care de la bun început exclud exclusivismul eliminatoriu cu care modernismul și-a tratat trecutul, indiferent cât de îndepărtat ar fi acesta. Deseori în diverse scrieri conținutul fragmentelor, precum și o posibilă imagine a relaționării lor sunt realizate prin extrapolarea modelului modernist și căutarea unor potriviri cu contextul postmodern. Sau din contră, mai degrabă se caută o potrivire a contextului postmodern, mult prea ambiguu, la claritatea și simplitatea imaginii, ambele fiind împrumutate din modernitate. Atâta timp cât intenția este de resuscitare, deci de reîncălzire
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Comment la culture pop recycle son passé pour s'inventer un futur, Le moț et le reste, 2012. footnote>. Reciclare reprezintă o cheie de lectură aproape universală a postmodernității, deoarece nu mai este nevoie să explicăm starea "răcita" a fragmentelor moderniste, este evident că ele sunt "resuscitate", insă prin reinventarea lor sub aparentă de simulacre<footnote Că o replică la conceptul de simulacre în proza savanta a lui Baudrillard, putem considera realitatea virtuală în proza cyberpunk a scriitorului american William Gibson
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și artiști prin definitie postmoderni. Este vorba despre John Cage, Iannis Xenakis, Alfred Schnittke, precum și despre membrii școlii minimaliste americane - Philip Glass, Terry Riley, Steve Reich și La Monte Young. Conform criteriului genealogic, al identității și provenienței, toți sunt compozitori moderniști din mai multe motive: (a) Fiecare dintre cei menționați mai sus își formulează propria ideologie, estetică și stil în termenii unei raportări critice prin negarea exclusivă a referentului determinant care era orientarea pan-serialistă (serialismul integral) definitorie în ipostaza ei de
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în care cazul curentului minimalist relevă într-un mod radical problemă compatibilității între gândirea stilistica și mentalitatea postmodernă soluționând-o într-un mod negativ. Minimalismul american ridică aceeași problemă a determinantei stilistice că un criteriu de identificare. Aparținând ultimei avangarde moderniste, în opinia lui Kyle Gann minimalismul se prezintă drept un ultim nou stil identificabil în istoria muzicii<footnote Kyle Gann, New Musical Currents Since Minimalism, Bard College, Fall 1998, în: Robert Fink, (Post-) minimalisms 1970-2000: the search for a new
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ale lui - ca o continuare (evoluata și transformată) a minimalismului, un minimalism postmodern(izat), sau ca definire generală a situației după sfârșitul minimalismului<footnote Că explicitare a acestei idei sunt relevante două citate din textul lui Robert Fink: (1) "Proiectul modernist al acestui secol a fost definitivat, cu aproximare, în anii șaizeci în fenomenul minimalismului că apogeu al modernismului (s.n. - O.G.), ca o reușită în deconstrucția muzicii până la semnificanții ei de bază: pulsația, acordul, sonoritatea. Muzică anilor șaptezeci a marcat
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
altă ordine de idei, este în egală măsură incitant și sugestiv jocul pe care il întreprinde John Rea atunci când încearcă o resemnificare a istoriei muzicii filtrând-o prin grila de lectură a binomului modern-postmodern: "După epoca lui Wagner, toți compozitorii moderniști, precum și cei postmoderniști mizează pe un «timp istoric », deoarece istoria și conștiința istorică servesc ambele categorii de artiști. În fapt, miza este anume această și nu altă! În această perspectivă Brahms este postmodern, în timp ce Wagner este modern. Brahms pariază pe
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
modernism din operele pe care le-a impus între anii 1959-1969 precum Threni pentru victimele din Hiroshima, Anaklasis, De natură sonoris, etc. Atunci cand scrie Pasiunile după Luca în 1964, el este un compozitor politic și nu religios, dar probabil încă modernist (s.n. - O.G.)"<footnote "Stravinsky après 1918 de même que «Leș Six» et tous leș autres épigones de la périodes allant de 1918 à 1945 șont postmodernes par rapport à Schönberg et au modernisme de son milieu. Penderecki, après să Symphonie
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
composées entre 1959 et 1969, comme leș Thrènes pour leș victimes d'Hiroshima, Anaklasis, De natură sonoris, etc. Lorsq'il écrit la Passion selon saint Luc en 1964, îl est un compositeur politique, pas religieux, mais îl est probablement encore moderniste.", John Rea, pag. 61. footnote> Vizualizat astfel, postmodernismul reprezintă o cheie de lectură funcțională în interpretarea trecutului nu doar cu scopul privilegierii canonizante a unor contexte punctuale și, poate, chiar extrase dintr-un context firesc, organic și în orice caz
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
dezmembrare, fragmentare, secționare, împrăștiere sau risipire, si a ansamblului de atitudini postmoderne, din ale căror conținuturi nu putem deduce existența unor intenții care ar fi determinat această destrămare. Altfel spus, postmodernismul nu a reprezentat un program de sabotare a proiectului modernist și de deconstruire sau de dezinstalare programată, ci s-a relevat treptat și susținut că o neîncredere în plauzibilitatea soluțiilor pe care acesta le oferea. Astfel, termenul fragmentarism nu pare să aparțină unei definiții proprii postmodernismului, ci mai degrabă se
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]